Când începi un text, ai brusc revelaţia că el a fost început de mai multe ori şi de mai mulţi scribi, nu se ştie când, nu se ştie de cine...
2 comentarii:
Anonim
spunea...
Relativ la "nu stie cand, de cand". Eu nu stiu de ce mi-am amintit de o... intamplare de-acum vreo doua zile. Eram cu masina la un atelier de reparatii. Cu masina nevestei, a mea merge bine; cand merge. Se uita nevasta spre cativa americani/americance cum merg (pe jos, pe propriile picioare, adica) si-ncepe sa rada. "Ei, ce ai?" "Stii cand l-ai vazut pe primar (cel din comuna noastra urbana din Romania, ca pe cel de-aici nu-l stiu) mergand cativa pasi pe jos la ora 10 dimineata, intr-o marti, parca, si-ai inceput sa razi ca nebunu'? Te-am intrebat ce-ai si mi l-ai aratat pe primar mergand pe jos, exact ca un marinar pe uscat! Asa merg si americanii: nu mai stiu sa mearga pe jos, nu mai au... exercitiul mersului pe jos." Domnule, ti-ai privit primaru' mergand pe jos? Merge normal sau intotdeauna ca dupa un chef-monstru ori ca un marinar pe uscat?
Comentariu la comentariul de mai sus: Cand a citit nevasta povestea mea (de mai 'nainte)... Ce mi-a facut... "De ce ma bagi in gura primarului din Romanicaaa? Cum mai dau eu ochii cu el acumaaa?" Zic: Las' ca scriu o dezmintire. "Am scris despre nevasta, dar de fapt era vorba despre amanta. Insa mi-a fost teama sa nu citeasca nevasta si sa afle despre amanta!" Oricum o dai, tot rau iese! Ideea era alta: daca tableta e un pamflet, adica aproape o fictiune, de ce n-ar fi si comentariul tot asa?! Literatura, fictiune, pamflet... N-am vazut pe nici unul dintre primari mergand pe jos. Pe cel de-aici nici nu-l cunosc. Da' nici pe cel din Romania nu l-am vazut plimbandu-se pe propriile-i picioare. Asta poate doar pentru ca EU nu merg pe jos! Aici, si de vrei si de poti, oricum nu ai pe unde. Iar altfel, nu pot, desi vreau.
2 comentarii:
Relativ la "nu stie cand, de cand". Eu nu stiu de ce mi-am amintit de o... intamplare de-acum vreo doua zile. Eram cu masina la un atelier de reparatii. Cu masina nevestei, a mea merge bine; cand merge. Se uita nevasta spre cativa americani/americance cum merg (pe jos, pe propriile picioare, adica) si-ncepe sa rada.
"Ei, ce ai?"
"Stii cand l-ai vazut pe primar (cel din comuna noastra urbana din Romania, ca pe cel de-aici nu-l stiu) mergand cativa pasi pe jos la ora 10 dimineata, intr-o marti, parca, si-ai inceput sa razi ca nebunu'? Te-am intrebat ce-ai si mi l-ai aratat pe primar mergand pe jos, exact ca un marinar pe uscat! Asa merg si americanii: nu mai stiu sa mearga pe jos, nu mai au... exercitiul mersului pe jos."
Domnule, ti-ai privit primaru' mergand pe jos? Merge normal sau intotdeauna ca dupa un chef-monstru ori ca un marinar pe uscat?
ameromanul
Comentariu la comentariul de mai sus:
Cand a citit nevasta povestea mea (de mai 'nainte)... Ce mi-a facut...
"De ce ma bagi in gura primarului din Romanicaaa? Cum mai dau eu ochii cu el acumaaa?"
Zic: Las' ca scriu o dezmintire. "Am scris despre nevasta, dar de fapt era vorba despre amanta. Insa mi-a fost teama sa nu citeasca nevasta si sa afle despre amanta!"
Oricum o dai, tot rau iese!
Ideea era alta: daca tableta e un pamflet, adica aproape o fictiune, de ce n-ar fi si comentariul tot asa?! Literatura, fictiune, pamflet...
N-am vazut pe nici unul dintre primari mergand pe jos. Pe cel de-aici nici nu-l cunosc. Da' nici pe cel din Romania nu l-am vazut plimbandu-se pe propriile-i picioare. Asta poate doar pentru ca EU nu merg pe jos! Aici, si de vrei si de poti, oricum nu ai pe unde. Iar altfel, nu pot, desi vreau.
Trimiteți un comentariu