Legile micii și marii Corupții

·                        *  Legea de inimă albastră: Corupția e ca amorul liber: Ochii văd, inima cere!

• Axioma Laurei Codruța Kovesi: Arestezi, nu arestezi, vremea corupției trece!

• Amendamentul de aur al fiecărui partid: Corupții noștri sunt cinstiți și simpatici; corupții lor sunt odioși!

• Contradicție lui TB: Când Președintele țării îl numește pe Procurorul General, acesta- procurorul - este un om integru. Când același procuror general îl cheamă pe același (fost) președinte la audieri pentru infracțiuni, el – procurorul – a fost terorist la revoluție.

• Principiul întâi al corupătorului: Corup, deci exist!

• Postulatul despre cantitate al lui Vasile cel Mic: Când dintr-un cabinet nu sunt corupți mai mult de 15 miniștri din 20, acela este cel mai cinstit guvern.

• Principiul penetrării atocuprinzătoare: Cum trenul nu ocolește nici o gară, corupția nu se oprește la un singur partid.

• Axioma optimistului: Corupția  învinge totul totdeauna!

• Corecția pesimistului: Corupția învinge totul totdeauna unde sistemul românesc este slab, adică peste tot.

• Legea consolării naționale: Corupția te lasă sărac, dar medicii te pot ucide.

• Teza lui DD (din PP DD): Un gazetar pragmatic este imparțial: el le ia banii prin șantaj și coruptului, și corupătorului.  
• Regula fatalității a Elenei U: Oricât de mulți intermediari ar fi între corupătorul din vârful muntelui și corupt, până la urmă geanta cu euro ajunge la ministru.

• Regula supraviețuirii a lui DP: Fură și denunță!

• Paradoxul lui Viorel: Dacă vrei să te oprești din jaf îți pare rău, dacă nu te oprești igrasia din Beciul Domnesc îți face rău la reumatism și sciatică.

• Paradoxul lui Șova: Cu cât un politician e mai corupt, cu atât e mai vizibil la TV vorbind vehement de funie în casa coruptului.

Fluxul și refluxul șobolanilor la cașcaval

         La săptămânalul cenaclu politic în doi de la barul Elite din Piața Ivancea (Curtea de Argeș), prietenul meu MP se folosește de următoarea imagine pentru cei 25 de ani de democrație. În mijlocul țării se află un uriaș cașcaval numit îndeobște bugetul României. De el se apropie pâș-pâș! mai mulți șobolani, mai mari, mai mici, mai lacomi, mai lingavi, dar îi dau târcoale ce-i dau, apoi tăbărăsc pe el și-l mușcă din toate părțile. Însă, la un moment dat, apare un zdrahon cu o bâtă și izbește în haita înfometată. Fug toți în toate părțile. Abia dacă unul mai pipernicit a luat-o peste bot și-i țâșnește sângele. Ceilalți stau ascunși pe după mese, pe după cireș, pe după dulapuri, se regrupează, se reorientează și se pregătesc să atace din nou. Că vorba aia, foamea e mare.
        În aceste zile, o baschetbalistă zdrahoană a izbit cu bâta-n haită. Să nu exultăm, să vedem dacă va rămâne vreun șobolan însângerat pe câmpul de luptă care e cașcavalul...

Oropsita, a ajuns piele şi os!

E vai de capul ei! E tăvălită de nu se vede. Toată lumea e împotriva ei. Toţi o bălăcăresc, toţi o înjură, toţi îi dau cu tifla. Din zi şi până-n seară. Poliţişti, primari, funcţionari, funcţionari superiori, miniştri, parlamentari, judecători şi procurori, Năstase şi Becali, Mitrea şi Dan Voiculescu, toţi o urgisesc, toţi o asupresc. A devenit o cârpă de şters pe jos cu ea. E numai piele şi os, oropsita. Vai, vai, vai! Este ea, Corupţia! Căci, cică, astăzi este Ziua Internaţională de luptă împotriva Corupţiei. Vai de capul ei!