Pas cu pas

       Kelemen Hunor este poet, unul autentic. Ce-am citit eu în româneşte sună bine. Probabil că în maghiară, deci în original, sună şi mai bine.
       Ca preşedinte al UDMR însă Hunor nu face metafore. Ieri, la Târgu Mureş chiar a făcut declaraţii contradictorii. A spus că UDMR se conduce după modelul finlandez şi suedez (o, Iliescu 1990!), în care partidul lui face parte din guvernare, indiferent de ideologia acesteia, de dreapta sau de stânga. Şi totuşi, UDMR hotărăşte să iasă de la guvernare. Pe de altă parte, Hunor a prezentat deloc metaforic, cum spuneam, programul Uniunii Maghiarilor: "Trebuie să continuăm pe această cale pas cu pas pentru a recupera pământul natal".
      Personaje publice şi politicieni au sărit ca arşi. Reacţia este nedreaptă. Să stăm cuminţi şi să aşteptăm paşii secuilor ardeleni. Or porni spre vest, spre pusta ungară? Sau spre est, la est de Urali, spre pusta mongolă? Recomandabil ar fi să pornească în ambele direcţii deodată. Pas cu pas.
   

Mihai Viteazul a fost ucis de fenicieni

Partidul Maghiar din Transilvania şi-a început activitatea politică propriu-zisă cu o sesizare la Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării. Ce-l mână pe el în luptă? Păi, cică, pe monumentul lui Baba Novac din Cluj scrie, încă din 1998, că Mihai Viteazul a fost ucis de unguri. Şi asta e discriminare. Ei, trebuie să fim atenţi cu asemenea lucruri delicate. De pildă, nu putem spune că turcii l-au omorât pe Brâncoveanu pentru că rănim sentimentele comunităţii turco-tătare din Dobrogea. Nici că nea Ilie Gheorghe a fost omorât de ruşi la Cotul Donului, că imediat se sesizează Moscova. Nici că Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat de paraşutiştii de la Boteni, că unitatea militară de acolo ar fi discriminată. Şi tot aşa.
Propun să se facă un concurs de rescriere a istoriei, respectiv a plăcuţei de alamă de pe monumentul lui Baba Novac (era să zic Babei) din Cluj. Cine l-a omorât pe Mihai Viteazul? Austriecii? Nu, că mâine OMV ne-ar lăsa fără benzină (ca şi cum nu ne-au lăsat). Bulgarii? Asta ne-ar trebui, să ne punem rău cu singurii noştri fraţi de suferinţă, cu cei care nu suntem acceptaţi la pachet în Shengen. Zic să ne mai îndepărtăm în spaţiu, să-i propunem pe unii care n-au auzit de CNCD. Să zicem că filipinezii din sud l-au omorât cu paloşul pe Mihai Bravu. Sau portoricanii. Sau criminalii de ugandezi. Hm! Dar nu merge nici aşa. În epoca internetului nu putem risca. Ce-ar fi să luăm unii mai îndepărtaţi în timp? Să zicem că perşii lui Darius. Sau avarii. Poate că vizigoţii. Sau fenicienii! Cred că aşa e cel mai bine, fenicienii.
Întrebarea e, de ce tocmai acum s-au sesizat maghiarii? Au trecut 14 ani de la isprava lui Funar. Asta-mi aduce aminte de bancul celebru: "Bă Gheo, îi urăsc de moarte pe unguri!" "De ce, mă Vasi?" "Păi, bă, l-au omorât pe Mihai Viteazul!" "Dar asta a fost acum patru sute de ani" "Da, mă, dar eu astăzi am aflat!"
Acum să fi aflat de plăcuţa cu pricina maghiarii din partidul lor din Transilvania?

Maghiara, obligatorie!

Ca să nu fiu acuzat de extremism, ţin să fac o precizare din capul locului. Am stat în secuime trei ani, m-am înţeles bine cu localnicii, am plecat de bună voie după evenimentele din decembrie 1989. Iar în ce-l priveşte pe Marko Bela, îl consider, în primul rând, un poet talentat, apoi - un politician coerent.
Însă, cu ultima declaraţie a luat-o la vale rău de tot. Este vorba de cea de ieri de la Târgu-Mureş: "Învîţarea limbii maghiare în Transilvania ar trebui să devină obligatorie". În definitiv, n-am nimic împotriva declaraţiei în sine. Cu condiţia ca aceasta să fie precedată de o frază mult mai firească: Învăţarea limbii române în România, deci şi în Transilvania, ar trebui să devină obligatorie! În oraşul Baraolt din judeţul Covasna, de pildă, nu există acum niciun român şi nimeni nu vorbeşte româneşte. Chiar şi limba română se predă în şcoli în...limba maghiară. În 1987, întrebând elevii dintr-o clasă de-a şaptea ce limbi străine învaţă, mi-au răspuns că franceza şi...româna. Şi atunci mai existau în oraş vreo douăzeci de familii de români, majoritatea de profesori. Am văzut dascăli refuzând, aproape plângând, să meargă în vreo delegaţie la Bucureşti pentru că nu ştiau româneşte.
Aşadar, domnul Marko Bela ar trebui să înţeleagă - şi ca scriitor, dar şi ca preşedinte de partid - că ordinea logică aceasta ar fi: să învăţăm româneşte, apoi vom mai vedea...