Gaura din drapelul de 237 500 de kilometri pătraţi

Am visat azi-noapte că România intrase în Cartea Recordurilor nu doar cu patriotismul lui Dan Voiculescu, Mihai Gâdea şi frumuşica Sandra Stoicescu, cu steagul lor de aproape un hectar. Ei nu, se făcea că toată ţara era acoperită cu un drapel tricolor. Tot nordul era roşu, de la Sighet şi Suceava până pe linia Cluj-Bacău. Galbenul acoperea Carpaţii Meridionali pînă la paralela 45, iar albastrul trona peste tot sudul.
Eram profund impresionat că patriotismul de sărăcie lucie, de corupţie şi demagogie acoperise cu steagul uriaş nu doar aeroportul Clinceni, dar chiar toată ţărişoara de 237 500 de kilometri pătraţi. Ăsta da record mondial! Nu mai puteai respira, nu te puteai mişca, nu găseai un colţ să urinezi de atâta sfânt sentiment de patriotism! Dan Voiculescu fura zeci de milioane de euro, apoi netezea un colţ din tricolorul de 237 500 de kilometri pătraţi cu lacrimi fierbinţi în ochi. George Copos dădea lovituri de tun la Loteria Naţională, cumpăra clădirile cu un milion de euro şi le revindea a doua zi cu 30, apoi mângâia simţitor pânza de mătase a uriaşului tricolor, întorcându-şi buzunarele pe dos şi tânguindu-se: "N-am nici un ban!" Traian Băsescu vindea flota, se spăla apoi meticulos pe mâini, că pe drapel nu poţi pune mâinile murdare de hoţia secolului, ce dracu! Aşa mângâiau în transă mătasea tricolorului, după tunurile de rigoare: Adrian Năstase, Verestoy Attila, Adrian Videanu etc. etc.
Cu lacrimi în ochi m-am trezit şi eu în zori. Era o duhoare de nesuportat. Am ieşit în curte să respir aer curat. Însă abia aici era o duhoare de mizerie, politicianism, demagogie, corupţie, hoţie pe faţă, prostie şi ipocrizie. Să mă ierte patrioţii de serviciu pomeniţi mai sus şi toţi cei vreo mie asemenea lor, dar n-am mai putut rezista şi am făcut o gaură în drapel să nu mor asfixiat de mirosurile pestilenţiale.

"Patriotism de porunceală"

Recitând proza politică a lui Eminescu, dau de un articol intitulat exact aşa: Patriotismul de porunceală. Hm! Ce ne induc persuasiv guvernanţii noştri de astăzi, 2012, că naţiunea, că poporul lui peşte, că una, alta, că aia, aia... Ce e asta, dacă nu patriotism de porunceală? Să le fie lor şi neamului neamului lor!

La mulţi ani României lui Voiculescu, Patriciu şi Vântu

De dimineaţă mă plimbam pe Bulevardul Iuliu Maniu din Bucureşti când m-a sunat un poet de la Botoşani, m-a sunat să-mi spună La mulţi! ani de ziua naţională a României. L-am dezamăgit. Nu eu eram cel potrivit să primească urările. Mai potriviţi erau Iliescu, Năstase, Băsescu, Geoană, Antonescu (Crin, nu Ion), Hrebenciuc, Boc, Tăriceanu, Vadim, Becali, Ciutacu, Voiculescu, Patriciu, Vântu...  Ei sunt adevărata Românie de astăzi, o Românie beată în şanţ, violată, stoarsă de vlagă, torturată de cei de mai sus, de toată clasa politică, de toată clica politică... Ei merită să fie felicitaţi. Ei i-au păpat zestrea, ei i-au vândut petrolul, telefonia, băncile, ei ne-au vândut ca pe sclavi pe nimic, ba nu pe nimic, pe şpăgi de zeci şi sute de milioane de euro. Ei sunt patrioţii de serviciu. Să le mulţumim din suflet. Pe euro au vândut România, de euro să aibă parte, ei şi neamul lor, să se răstoarne peste ei mii de tone de euro până îi vor sufoca şi vor fi mâncaţi de viermii strecuraţi pe sub muntele de euro, în hârtii şi în metal. 1 Decembrie nu este ziua mea, e ziua lui Iliescu şi Geoană, a lui Voiculescu şi Patriciu... La mulţi ani le doresc şi eu la fel de fericiţi precum sunt ai celor 90 la sută dintre români. Le doresc celor de mai sus şi ciracilor lor să se caute dimineaţa în buzunar de trei lei pentru un covrig şi-o cafea şi le mai doresc să nu-i găsească.