Discriminare pozitivă

În drumul meu zilnic spre slujbă, uneori dimineaţa, la dus, alteori după-amiază, la întors, iar în câte o zi şi dimineaţa şi după-amiază prind bariera la Merişani. Timp de zece minute, pe lângă şirul de maşini se face un alt şir: de ţigănuşi umili cerşind câte un leu, ţigănuşi devenind agresivi când sunt refuzaţi, urmaţi de câini umili dând veseli din coadă, chiar dacă nu ai la tine nimic cu care să le potoleşti foamea.
Se strâng cam treizeci de maşini pe un sens aşteptând trecerea bolidului de fier, trenul de Piteşti-Curtea de Argeş. Şi el apare totdeauna - un vagon căcăniu legănându-se pe şine cu ameţitoarea viteză de 30 de kilometri pe oră. De la ferestre ne salută trei pensionari şi doi veterani de război, uneori invers: doi pensionari şi trei veterani. Îmi zic că e un fel de discriminare pozitivă şi-mi şoptesc în barbă: Să fie primită!

Honduras cel discriminat

România şi Honduras sunt ţări surori. Cum? În ce fel? De ce? Păi, statisticienii mondiali le-au făcut gemene. Ele sunt la egalitate într-un clasament privind respectarea dreptului la proprietate. Hm! Nu am cunoştinţe vaste despre statul Honduras, dar nu ştiu de ce am impresia că el e discriminat fiind pus alături de România.