În "epoca de aur", la "Scânteia tineretului" scria un reporter de rasă. Pavel Perfil se numea şi era lipovean. Dacă aş avea colecţia ziarului aş face o antologie extraordinară cu textele omului. Dar insul mare, masiv, blond era cu totul fermecător şi lipsit de inhibiţii. Legenda spune că a venit odată din documentare cu nişte bidoane de vin sec, dar, cum nu putea intra cu ele pe uşă în Casa Scânteii, l-a rugat pe un ins cu un utilaj să-l ridice în cupă exact în fereastra redactorului şef adjunct Ion Cristoiu. Care Cristoiu se purta cu el urât şi-l ardea la salariu când i se năzărea (chestie pe care mi-o aplica şi mie în anii 90 la "Zig-Zag", "Expres Magazin" şi "Evenimentul Zilei"). Exasperat din această cauză, la un moment dat, Pavel Perfil (Papaşa, pentru intimi) a intrat intempestiv în biroul lui Cristoiu şi - sub privire de animal speriat a acestuia - a ales bunuri din birou care să acopere valoric penalizarea.
Mi-am adus aminte acum de întâmplare, citind editorialul din "Jurnalul Naţional" al lui Cristoiu, devenit între timp sluga lui Dan Voiculescu. Acum ar fi cazul ca Pavel Perfil - ca-n poezia lui Romulus Vulpescu, "drept dac" - să intre cu buldozerul în casa lui Cristoiu din Calea Victoriei colţ cu Nicolae Iorga şi să-l altoiască peste faţă cu lopeţile lui de palme, până-i vine mintea la cap.
Unde eşti, Pavel Perfil?