În ziua de 10 septembrie era programată (încă de acum o lună) lansarea cărţii mele Moartea noastră cea de toate zilele în cadrul Clubului iubitorilor de cultură din Curtea de Argeş. Titlul cărţii mele coroborat cu experimentul din tunelul de la Geneva, experiment ce se putea încheia cu o gaură neagră în care ar fi căzut Pământul, după unele voci, părea de rău augur. Mai ales că la pagina 87 a cărţii mele scrisesem... premonitoriu: "O gaură neagră în mijlocul vieţii. Gaura neagră se doreşte a fi un tunel cu lungime variabilă. O gaură de vierme prin care se scurge viaţa din oameni încet şi continuu, dinspre moarte - via viaţă (ce cacofonie!) - spre moarte". Şi recunosc că m-am cam speriat, cunoştinţele mele de fizică nucleară, de fizică în general fiind ca şi inexistente.
Dar, cum mi-am pregătit sfârşitul lumii? Am fost de dimineaţă la serviciu, la Centrul Cultural Piteşti, unde am citit 50 de pagini din Noi glose despre Mircea Eliade de Mircea Handoca.
Apoi, am prânzit cu prieteni dragi, bând un păhăruţ înainte, un pahar după...
A urmat lansarea cărţii, într-un program care a mai cuprins vernisajul expoziţiei de plastică al...prozatoarei Aurelia Corbeanu şi un intermezzo muzical cu un grup de cântăreţi din frunză şi din solzi , grup condus de profesorul Cezar Bădescu din Arefu.
Despre cartea mea au vorbit, la obiect, dar şi cu căldură: criticii Nicolae Oprea şi Al.Th.Ionescu, Radu Gârjoabă şi Simona Fusaru - cei care au fost alături de mine în redactarea cărţii -, profesorul Mihăilă, inginerul Vasilescu, profesoara Ileana Gârjoabă, scriitorul Dumitru M.Ion şi, desigur, academicianul Gheorghe Păun, liderul Clubului care a şi publicat o cronică despre carte în gazeta "Pietrele Doamnei".
Iar Apocalipsa nu putea fi încununată decât pe o terasă, la o bere, profitând de vremea frumoasă de sfârşit de vară.
Aşa mi-am petrecut eu sfârşitul lumii.