Patru iepuri şi un animal

Astăzi am lichidat...ferma de iepuri. Din zecile de urecheaţi pe care i-am crescut în ultimii ani mai aveam patru. Erau mari, graşi, frumoşi. L-am chemat pe un vecin la răsăritul soarelui să-i taie. În timp ce eu, laş, stăteam în casă. Zilnic le dădeam boabe de grâu şi porumb, vorbeam cu ei, iar ei îmi mulţumeau stând cu lăbuţele pe pieptul meu, apoi ronţăiau toată ziua cerealele. Îi mângâiam pe fiecare de cel puţin două ori pe zi. Le ştiam blana centimetru cu centimetru. Făceau, cum se zice, parte din familie. Iar acum mă pregătesc să-i fac pastramă pe unii şi friptură la cuptor de Crăciun pe alţii. Ei s-au încrezut în mine, iar eu i-am lăsat pe mâna vecinului care le-a retezat jugulara cu un cuţit ascuţit ca un brici. Patru carcase roşietice stau întinse într-o tavă mare. Au fost patru iepuri. Au făcut o familie împreună cu un animal. Animalul sunt eu. Nu voi mai creşte niciodată iepuri dacă va trebui să-i sacrific şi să sufăr, să sufere...