Beznă

     Ceea ce se întâmplă în România noastră cotidiană, chiar şi în aceste zile din săptămâna patimilor, harababura totală nu poate să-ţi amintească decât de sentinţa dată de un condamnat precum Iov cel dreptcredincios: "Ţară de întuneric şi neorânduială, unde lumina e totuna cu bezna!"

Actualitatea obsedantului deceniu

Se ştie, în anii 1948-1953, Arghezi a fost scos din literatură, în sensul că n-avea drept de semnătură. Dar, el scria zilnic la Mărţişor, scria pentru sertar şi pentru gropile din grădină unde-şi ascundea manuscrisele. În numărul de săptămâna aceasta a "României Literare", criticul şi istoricul literar Ion Simuţ reproduce unul din poemele argheziene din acea perioadă: Poveste, poem care începe astfel: "A fost odată, chiar ca niciodată./Povestea mea-i adevărată". Urmează apoi descrierea în versuri chiar a României din obsedantul deceniu 6 al secolului XX. Transcriu aici doar câteva pentru a arăta cât de actuale sunt versurile argheziene. Cum el n-avea a alege între scris şi publicat, aşa noi n-avem ce alege dintre cei circa 10 candidaţi la Preşedinţie. Versurile:

"Un neam deştept şi ager şi frumos
Rămas piele pe os,
O vatră vie şi matcă vie
Rămasă una goală şi cealaltă pustie
Pe unde au intrat lăcusta şi căpuşa
Culegem praful, buba şi cenuşa,
Nori de lăcuste, valuri de căpuşi.
Povestea e de-atunci şi de acuş.

O scriu de-a fuga şi-am ajuns
Să nu pot scrie decât ascuns.
N-avem altceva ce-alege
Căci scrisul e-o fărădelege
Şi dragostea de neam şi ţară
E tâlhărie şi ocară..."

Mda! Cam ăsta este peisajul României şi la 2014, nu doar la 1950.

Cutremurul cosmogonic

O, tu, ţară tristă, plină de umor!

Tot îmi spun, prost ce sunt, că dac-aş fi tânăr aş pleca dracului în lumea largă, că aici nu se mai poate trăi. Păi, cum să pleci?! Unde e viaţa mai veselă decât în România? Unde mai găseşti un preşedinte de ţară care când plânge se zguduie poporul, câştigă alegerile şi de atunci Nero e mic copil pe lângă ce poate face el. Strânge dl. preşedinte la palat absolvenţii şcolii superioare de magistratură şi, cu lacrimi în ochi, le spune: "Dacă voi ajunge în instanţă în faţa dvs. să vă amintiţi că nimeni nu e mai presus de lege!" Iar viitorii judecători - şpăgari sau nu - proşti or fi de n-or ţine cont de sfatul dlui preşedinte care şi-a însuşit ilegal o vilă în burcul Bucureştilor, care a măritat o flotă, care a violat sălbatic pe doamna Constituţie de câte ori i s-a sculat...

Primarul Constanţei, în timp ce oraşul de la mare e în cod roşu de ninsoare şi în timp ce e chemat la DNA ca învinuit, el merge în Austria la ski! Păi, nu era destulă zăpadă la Constanţa? Putea schia oricât dorea.

Apoi, 15 parlamentari trădează după un an partidul care i-a dus la Casa Poporului, fac un partiduleţ împreună cu preşedintele şi cu consilierii acestuia (cu toţii apolitici!), fac un partid al trădătorilor şi se laudă la TV cu isprava asta, prin vocea unei blonde cu breton pe frunte. EVZ, B1 TV şi alte asemenea cocini de presă sunt fericite, defilau doar cu Băsescu, acum au şi un partid pe care să-l cânte, partidul ăla care e-n toate!... Dar tot coteţele astea jurnalistice sunt şi triste, că nu se mai ascultă telefoanele chiar 24 de ore şi nu mai primesc pe email stenograme fără număr de la DNA. Şi ei cu ce să umplă spaţiul virtual şi tipografic, că nu s-or apuca să dea informaţii şi să scrie articole de analiză, tocmai acum, după o viaţă de huzur.

Dar, ca să nu murim cu toţii de plictiseală şi de tristeţe şi disperare, apare dl. Sorin Paler şi ne esxplică dumnealui de ce candidează la Europarlamentare din partea Forţei Civice, monolitul de 0,5 la sută în sondaje. Citez: "Trebuie să ne gândim că ne aflăm în plin cutremur cosmogonic dat de mitul arhaic, eroul arhaic, ciobanul frig, dar şi de mitul civilizator, eroul civilizator, gramofonul". Ei, aţi înţeles? Să-l înviem pe Urmuz să ne traducă?!

O, ţară tristă, plină de umor!

România ar fi o ţară veselă de n-ar fi jalea cât casa

România este o ţară la un capăt de lume unde tradiţionalele sărbători de iarnă, ca toate sărbătorile de peste an, de altfel, sunt întâmpinate cu conflicte vesele şi triste.

Acum, însă, parcă mai abitir ca niciodată, politicul influenţează socialul, ba chiar cotidianul, aproape direct, de la un minut la altul. Păi, hai să vedem că imediat ce Victor Ponta îl acuză de minciună pe colegul lui Crin Antonescu, în satul mehedinţean Izvorul Frumos (uau!), un tânăr frumos o împuşcă pe iubita lui frumoasă pentru că nu-l mai iubeşte, apoi se împuşcă şi el frumos. Frumooos! Când Crin i-o întoarce lui Victor, că el este mincinos, ba făcând o aluzie şi la doctoratul lui de rahat, ei bine, la câteva minute, în casa unui gospodar din Izvoarele - Galaţi se deschide brusc un crater. Nu cât Vezuviul, staţi liniştiţi!, dar nu e timpul trecut.

Ei, dar câte minuni nu se întâmplă când cei doi tinerei care (cică!) conduc România se ceartă ca la uşa Academiei! O şcoală din judeţul Vaslui se numeşte "Adrian Porumboiu", fost arbitru de fotbal, om în viaţă, om de afaceri şi de fotbal... La Piteşti, există încă din anii '90 o şcoală cu numele lui Adrian Păunescu, de ce n-ar fi în Moldova o şcoală cu numele lui Adrian Porumboiu! Aşteptăm în Sectorul Agricol Ilfov una cu numele lui Adrian Copilu Minune! Dacă n-o exista deja!

Când se ceartă Victor-Viorel cu Crin, pompele funebre prosperă. Cum suni la 112 că se simte rău mama, bunicul, tatăl sau sora, în secunda următoare cei de la urgenţe şi de la poliţie sună patronul de pompe funebre că e rost de marfă, să pregătească dracului comisionul!...

Singurii oameni care nu sunt influenţaţi direct de sfada lui Victor şi Crin sunt cei din satul Studina, comuna Şovarna - Mehedinţi. Aici, de cinci sute de ani, în afară de nunţi şi înmormântări, nu se întâmplă nimic. Aici trăiau în perioada interbelică vreo 200 de suflete. Acum sunt vreo 50 de oameni. Unul singur este salariat, restul sunt pensionari şi asistaţi social. Sunt trei copii de grădiniţă şi doi elevi. Restul, Dumnezeu cu mila! Zilele acestea se taie porcii ca acum cinci sute de ani, tot aşa se pârlesc, într-un morman de paie aprinse, iar cârnaţii se umplu cu carne tocată cu barda, se umplu cu mâna, pe lângă o agrafă dintr-o sârmă ruginită... În sat nu există apă curentă (se aduce de la trei kilometri cu cobiliţa), de asfalt jumătate din sat ştie  pentru că a fost la Severin de câteva ori, doar televizoare au cu toţii şi am aflat că sunt revoltaţi de condamnarea şoricelului lor preferat Dan Diaconescu Direct (DDD).

Când se ceartă căţelandrii Victor şi Crin, bătrânul lup de mare de la Cotroceni instalează în posturi un ştirb şi-o greblă, sau - ca să fie doi într-unul - o greblă ştirbă. Şi cheliosul lup rânjeşte sătul. "Proştilor, le zice în sine, i-am luat fie-mii un credit de un milion de euroi să mai pot spăla nişte bani, iar voi vă mâncaţi între voi... Poftă bună!"

În Brazilia ba, în România daaa!

3 octombrie 1953. Acum exact 60 de ani, Brazilia a hotărât interzicerea prin lege a exploatării petrolului de capitalul străin. Fiecare ţară să trăiască din ce i-a dat Dumnezeu! şi-au zis oamenii politici ai vremii.

În România, oamenii politici ai anilor 2000 au hotărât ca petrolul tot şi gazul metan, hidrocarburi existente şi altele care se vor descoperi în timp, să fie ale străinilor pentru o şpagă grasă care să facă bogate câteva familii. Ba, acum se screm de mama focului să hotărască degrabă ca străinilor să le revină şi aurul, argintul, molibdenul, wolframul, uraniul şi tot ce ne-a mai lăsat Dumnezeu în mare mila lui prin cămara subterană a ţărişoarei.

Puah!

La mulţi ani, Seychelles!

Astăzi este ziua naţională a Republicii Seychelles. Cum care Seychelles? Nu vă faceţi că nu ştiţi! Este vorba de arhipelagul acela de 455 de kilometri pătraţi din Oceanul Indian; 455 de kilometri pătraţi în 115 insule, câte 3,9 kilometri pătraţi în medie pentru fiecare ostrov! Cu capitala la Victoria. Hm! O fi Victoria socialismului? E republică prezidenţială, numeroasă de felul ei, cu 84 000 de locuitori paşnici (o medie de 730 de muritori pe o insulă). Are trei limbi oficiale: creola, engleza şi franceza.
Aşadar, tot nu ştiţi despre ce republică vorbesc eu aici? Vă înţeleg. Nici Victor Piţurcă şi Mircea Sandu n-au ştiut, că altfel aseară era un meci pe Naţional Arena puţin mai lejer, nu cu zmeii ăia din Trinidad Tobago, ci cu incomparabila naţională a Republicii Seychelles.

Ţară cu chirie

Citesc în presă cum statul Kiribati, un mic arhipelag în Pacific, se scufundă la propriu, nu încet, ca Veneţia, ci văzând cu ochii. În vreun an poate fi tot sub apă. În aceste condiţii, guvernanţii închiriază un teren în Insulele Fiji pentru a muta ţara.
Poate că această situaţie nemaiîntâlnită până acum îi va pune pe gânduri şi pe guvernanţii noştri. Ţara noastră nu se aseamănă fizic deloc cu Kiribati, pe noi blagoslovindu-ne Dumnezeu cu mare, cu fluviu, cu rîuri, cu câmpie, deltă, dealuri şi munţi... Dar ne-a văduvit de guvernanţi înţelepţi şi cinstiţi. Având în vedere că nu prea mai suntem o naţiune, că preşedintele ne îndeamnă să plecăm în lumea largă pentru a ne putea câştiga pâinea, cum anul acesta nu prea văd pe cine să mai alegem în fruntea bucatelor, toţi fiind o apă şi-un pământ, cred că ar fi o alternativă să plecăm cu toţii, să închiriem un teren în Surinam pentru un judeţ, un teren în Alaska pentru un alt judeţ, judeţul Argeş să se mute la poalele unui vulcan în Islanda şi tot aşa. Vreo 500 de politicieni pot rămâne în Palatele Parlamentului, Cotroceni şi Victoria. Să se guverneze între ei şi să se fure unii pe alţii până le-o ieşi pe nas.

La Bădiceni, la Mălureni

Într-o grădină, la Bădiceni, ba la Mălureni că, zic oficialii, Bădicenii n-ar mai exista, ca şi cum oamenii nu mai ştiu unde s-au născut şi unde trăiesc de o mie de ani, aşadar, în dimineaţa de frumoasă sâmbătă de toamnă însorită, îi vizităm pe prietenii noştri Gabi şi Radu. Iar în grădină, la umbră de meri şi piersici, printre tufe înalte de vinete, gogoşari, ţelină, printre tulpini verticale de praz şi frunze mari de hrean, arde focul sub un cazan în care prietenii noştri fac ţuică dintr-un amestec de corcoduşe şi prune văratice. Iar în timp ce ţuica picură, ba chiar curge, noi mâncăm brânză , tochitură cu mămăliguţă, varză fiartă în oală de lut la jarul de sub cazan. Desertul ni-l luăm direct din pomi: nuci, mere, piersici.
La Bădiceni, într-o grădină, lâng-o sulfină (nu Barbu!), e toamnă frumoasă, însorită, iar ţuica picură, ba chiar curge.

Un nou an vechi

Trebuie să începem anul cu urări, nu-i aşa!
Aşadar, La mulţi ani din România, ţara premierului Boc-Taie-Tot, cel cu un palmares de opt moţiuni de cenzură. Ba, din ţara vinului natural care se oţeteşte în pivniţe, timp în care populaţia bea vin de surcică. La mulţi ani din ţara E-urilor şi a alcoolului contrafăcut, din ţara marinarului preşedinte care urăşte populaţia sistematic, pe categorii sociale: 52 de săptămâni, 52 de categorii de urât: pensionarii, bugetarii, mămicile, bebeluşii, politicienii din opoziţie, jurnaliştii, preoţii, sindicaliştii, profesorii, medicii, judecătorii, poliţiştii, artiştii, filozofii, tinichigiii...a, nu, tinichigiii nu, sunt singurii români pe care preşedintele-i iubeşte şi deci nu-i îndeamnă să plece în patru zări.
La mulţi ani din ţara clanurilor mafiote, a ţiganilor, a televiziunilor catastrofiste, a elitei de la Păltiniş vândute pe cine ştie cât, pe cine ştie ce, pe mai nimic, pe te miri ce. La mulţi ani din ţara televiziunilor promotoare de vedete de carton siliconat, de vedete promovate direct din puşcărie şi din bordel, de politicieni mincinoşi şi hoţi de ROMTELECOM, de PETROM, de BCR, de fabrici, de combinate, de flotă, politicieni hoţi de viaţa noastră cea de toate zilele, pâinea noastră cea de toate zilele mâncându-ni-o încă din anii '80-'90.
În sfârşit, la mulţi ani din ţara marinarului sifilitic (v. Geo Bogza) şi a premierului cosaş de oameni, a politicienilor care ne promit un 2011 prosper, deşi ştim că ne vor oferi un nou an vechi. Le dorim la fel, le dorim să aibă parte de ce ne-au oferit ei în 2010. Amin!

Ţara lui Plăcintă

Plăcintă! Ce nume predestinat pentru un ministru român, pentru un senator, dar şi pentru odrasla acestuia! Cum se ştie, băiatul doamnei senator Plăcintă i-a aplicat o severă corecţie fizică iubitei sale în plină stradă. Un om cu o rămăşiţă de conştiinţă civică n-a avut de lucru şi a încercat să-l potolească, dar a făcut-o cu duhul blândeţii. Greşeală fatală! El însuşi a devenit victima uraganului Plăcintă (o, ce oximoron!).
Nu e nicio exagerare dacă generalizăm că odraslele judecătorilor şi procurorilor, miniştrilor, parlamentarilor, capilor Poliţiei de la toate nivelele nu se supun aceloraşi legi cărora ne supunem noi, prostimea. Ei nu, ei chiar fac legea, cu pumnul, cu pistolul, cu...maşina de fiţe. Mai trebuie exemplificat? Zeci şi sute de cazuri. Că statul se află într-un proces ireversibil de disoluţie e limpede, că numai privindu-l într-o seară pe Traian Băsescu la TVR te întrebi el al cărei ţări mai e preşedinte. Singura verigă trainică a statului român mai e lupta pentru întâietate dintre odraslele suspuşilor zilei.
Aşadar, România este deocamdată ţara lui Plăcintă.

Ştiri dintr-o ţară tristă, plină de isterie

Deschid computerul şi navighez să aflu ceva nou despre lumea în care trăiesc. Ce aflu, din văzute, din citite?

* Nişte lideri sindicali se fac că sunt isterici, că dă bine la armata de obidiţi de jos care-i hrăneşte bine de 20 de ani cu cotizaţiile ei.
* Deputatul Cristian Boureanu şi Gabriela Vrânceanu Firea - două otrăvuri puternice care nu încap în aceeaşi sticlă (de televizor) - se împroaşcă în direct, ei chiar fiind isterici.
* Melania Vergu, fostă jurnalistă la ziarele lui C T Popescu şi Bogdan Chireac, acum este consiliera ministrului Daniel Funeriu de la Educaţie. Din această calitate, din această...demnitate, doamna îi muştruluieşte pe profesori să meargă la bacalaureat fără bani, că ţara e în criză. În ţara asta în criză, doamna consilier derulează afaceri cu ministerul de unde-şi ia şi mica atenţie numită salariu, face aşadar afaceri cu ministerul educaţiei, de vreo patru milioane de euro. C-aşa-i pe plaiurile mioritice.
* Cei de la RATB sunt viteji isterici în zori, că vor intra în grevă de solidaritate, apoi sunt miei peste două ore şi pornesc în ritm de plug cu boi de la anul 2010 î.e.n./î.H. să are marile bulevarde ale Capitalei.
* Spre prânz, scoate capul coţofana Gabriela Vrânceanu şi dă un tril fără de care ţara ar intra în colaps: "Nu sunt amanta lui Tăriceanu".

Ne-am liniştit. Ţara tristă, plină de isterie poate merge la culcare. Mâine, pe fluxul de ştiri vom afla aceleaşi lucruri spuse pe acelaşi ton isteric.

Ţara funcţionează

N-avem ministru la Justiţie; unul titular. N-avem ambasadori în ţări importante. La Argeş n-avem inspector general la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi nici generali adjuncţi. Ei şi? Ţara funcţionează. Avem Avocatul Poporului, instituţie care nu ridică un deget în apărarea cetăţeanului. Şi totuşi, ţara merge înainte. Şi dacă n-ar merge, n-ar fi nicio nenorocire. Românul a învăţat din mers ce e aceea libera circulaţie a persoanei. Astăzi se hotărăşte, mâine-şi face bagajele, poimâine urcă în autocarul de Madrid. Justiţia e coruptă până-n măduvă, se vede cu ochiul liber. Cumperi o sentinţă favorabilă cum ţi-ai cumpăra un bax de bere de la supermarket. Justiţia e fata aia de pe centură, de prin parcările de TIR-uri care, pentru un ban peşin, se tăvăleşte cu toţi turcii, arabii şi chiar cu românii. Şi totuşi, şi totuşi, ţara nu se prăbuşeşte şi nu i se scot imobilele la licitaţie ca unei SRL intrată în faliment. Şedinţele de plen în parlament nu se ţin cu zilele din lipsă de cvorum. Credeţi că România se blochează din această pricină? Aş! Se fură ca-n codru din fabrici şi uzine, mă rog, din societăţi comerciale, de pe căi ferate, din bănci, de pe câmp, din...codru. Se fură un ou, se fură un bou, se fură calculatoare, fabrici, maşini, cereale, curent electric, seifuri cu bani, vite, se fură tot ce se poate fura. Slavă Domnului, ţara are resurse să funcţioneze, să meargă înainte. Ce ţară bogată şi puternică avem! Dacă e stoarsă, violată, maltratată şi furată bucată cu bucată de cetăţenii ei, şi totuşi nu se predă, să încercăm să ne imaginăm cât de prosperă ar deveni dacă ar fi nelocuită.