"Aşa-zisul poet Tudor Arghezi"

Şi marile spirite devin "subiective" când au ranchiuni. Un mare domn al literelor române, ca şi al polticii şi culturii de la noi, Petre Pandrea, scrie în celebrele deja Memorii ale mandarinului valah, la un moment dat: "...aşa-zisul poet Tudor Arghezi şi prozatorul D. D. Pătrăşcanu..." Doamne! Adică Tudor Arghezi era "aşa-zis" poet, dar D. D. Pătrăşcanu, socrul lui Pandrea, era prozator adevărat, fără ghilimele. Din fericire, un asemenea pasaj este cam singular, în rest Pandrea este un memorialist remarcabil.

Gheorghe Nicuţ nu mai are nevoie de motor

Astăzi e luni, şi dacă e luni, Augustin Doman publică în "Profit" un pamflet.Acesta e primul

Republica lui Caragiale
Gheorghe Nicuţ nu mai are nevoie de motor
Cică, prin 1971, Ceauşescu a primit un colet uriaş de la preşedintele american. A convocat de urgenţă tot biroul politic în curtea interioară a Comitetului Central, au venit meşterii, au desfăcut cu ciocane şi dălţi coletul şi s-a ivit din el o maşină de lux cum desigur n-avea nici un român în acele vremuri. Tânărul Ceauşescu era fălos nevoie mare. Dar seniorul Ion Gheorghe Maurer a zâmbit şi-a zis: “Să vedem motorul!” S-a ridicat capota, însă nici vorbă de motor. Dar nea Nicu: “Asta-i maşină americană, măi, are motorul în spate.” Au căutat şi acolo, dar în afară de portbagaj nu era nimic. Ba, era în portbagaj: un bilet semnat de preşedintele SUA şi pe care scria: “Nicule, pe panta pe care-ai apucat-o, doar frâne-ţi mai trebuie!”
Mi-am adus aminte de întâmplare după şedinţa de consiliu de săptămâna trecută. Dl.Gheorghe Nicuţ nu prea mai are nevoie de motor. A hotărât, printre altele, scoaterea la vânzare a cinematografului Unirea. Sigur că nu de unul singur, ci cu ajutorul vajnicilor bărbaţi care-i mănâncă din palmă şi care votează cum le dictează conştiinţa, conştiinţa lor fiind primarul. Că de aia formează ei o familie, o Famiglia, ei cu pâinea, dl. Primar cu cuţitul. Cu acest tacâm au tăiat şi bugetul alocat canalizării unor străzi. “Ce-i luxul ăsta?” şi-or fi zis domnii aleşi. “Până acum cum s-a putut trăi fără canalizare, fără asfalt pe stradă? Înapoi la 1300, la Evul Mediu timpuriu!”
În mişcările din ultima vreme ale primarului, că de vajnica sa maşină de vot numai de bine, sesizez o oarecare disperare. Prilej adecvat pentru a face gafe. Nu ştiu dacă nu tot din această disperare a ajuns în război cu o mare parte din oraş. Ce început a avut în 1996! Vă amintiţi? Ce prestaţie cusută cu aţă albă groasă ca funia cu care a fost spânzurat Saddam are la 2007. E diferenţa dintre Ceauşescu din august 1968 şi Ceauşescu din decembrie 1989. Nu ştiu, dar poate că similitudinea merge atât de departe încât dl. Primar se uită cu dispreţ la cei ce l-au ales precum N.C. la cei de la cozi şi zice: “Ce mai vor şi viermii ăştia, nu se mai satură!”
Ca o concluzie, într-un glas să cântăm: “Mulţumim din inimă primarului!” Să-i mulţumim pentru că vrea să ne scutească de o cheltuială pentru utilităţile de la fostul cinematograf Unirea. Tot aşa să-i mulţumim pentru că face economie la buget prin lăsarea străzilor fără canalizare şi fără asfalt. Ave Nicuţ! În ce priveşte întrebarea din plen a unui consilier privitoare la şpagă, să nu ştie dumnealui că şpăgile sunt confidenţiale?
P.S. Săptămâna trecută am citit ziarele, am trecut pe la judecătoria Curtea de Argeş şi n-am văzut, n-am auzit de vreun proces pe rol pe numele doamnei Miuţescu. Bărbata doamnă conduce maşina, aud, împarte în continuare posturi prin judeţ, hotărăşte destine ca un Dumnezeu cu fustă. C-aşa-i dreptate pe la noi, o poveste, ce nici n-a fost şi nici nu este.