La mormântul Părintelui Arsenie Boca

Astăzi am fost la Mănăstirea Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca. Vremea a ţinut cu noi. Legenda spune că dacă părintele vrea să-l vizitezi îţi înlesneşte drumul, dacă nu - te opreşte pe undeva, cumva. Pe noi, milostiv, ne-a primit. Am traversat Petroşanii înzăpeziţi, dar cu şoseaua neagră. În acelaşi loc, la dus şi la întors, a plouat cu stropi mari şi rari - un semn pe care trebuie să-l desluşesc.
Trebuie să mărturisesc că sunt creştin ortodox, dar nu practicant. Însă, după ce am urcat dealul la liziera pădurii de brad de deasupra Mănăstirii, după ce am depus ghiveciul cu flori în marea de flori de pe mormântul acoperit mereu cu crengi de verzi de brad, când am atins crucea, mi-au ţâşnit lacrimi instantaneu. Iar eu nu plâng toată ziua bună ziua. O emoţie de necontrolat m-a stăpânit minute multe. Şi nu era o zi cu mulţi vizitatori, cum aud că sunt multe altele, din punctul acesta de vedere, a fost o zi liniştită.
Am străbătut 500 de kilometri dus-întors şi sunt acum seara copleşit. Părintele Arsenie a avut har, sunt convins. Apropierea de mormântul lui este similară cu întâlnirea cu miracolul. Toţi cei care treceau pe acolo, păreau transfiguraţi.
Mulţumesc, Doamne, că mi-ai înlesnit această întâlnire admirabilă azi, sâmbătă.

Păstorul nostru stimat

Am visat azi-noapte că Becali, Gigi Becali era preşedintele nostru stimat care se uita la noi preocupat. Şi dl.preşedinte era supărat foc pe noi, pe popor. Ne păstorea profund dezamăgit, total scârbit. Cică nu driblăm cine ştie ce, la marcaj suntem un dezastru, nu suntem războinici, nici măcar ai întunericului, necum ai luminii. Ne împărţea, totuşi, în mărinimia lui, câte o hârtie de o sută de euro. Trecea pe lângă noi pe stradă, ne întindea bancnota şi ne zicea: "Bă, hahalerelor, asta e ultima pe care o mai vedeţi de la mine. Ultima, bă, hă-hă-hă!"
Apoi, preşedintele nostru stimat şi pre(a)ocupat ne evalua şi ne spunea cum ne va vinde el ca pe oi. Pe cei mai bătrâni îi va da triburilor de canibali dintr-o junglă din Oceania. "La ciorbă de oase cu voi, hahalere bătrâne! Hă-hă-hă!" Pe ăia de vârstă mijlocie îi va vinde şerpaşilor din Nepal. Doar pe cei tineri îi va tranzacţiona mai pe-aproape, prin Europa, la un preţ mai de doamne-ajută. "Ca pe oi vă vând, bă! ne ameninţa el vesel. Iar cu banii câştigaţi cumpăr 273 000 de kilometri pătraţi de teren. Inclusiv terenurile de sub bazele NATO le cumpăr, bă, zdrenţelor!"
M-am trezit de dimineaţă speriat, stresat, ruşinat. Pe stradă era o ceaţă groasă. Poate din cauza asta nu-l vedeam pe păstorul, pe preşedintele nostru stimat, preocupat, supărat... Hă-hă-hă!