Rotația cadrelor pe stil nou

      Să observăm că rotația cadrelor nu s-a încheiat odată cu comunismul. O etapă nouă începe în aceste zile. Pariul meu este că de mâine, 1 aprilie, și până la Paști, 1 mai, 50 de primari de municipii și orașe vor fi chemați la DNA, reținuți, propuși pentru arestare etc. Pentru fapte din 2006, 2010, de la campania din 2012, de la referendumul din 2012, de la prezidențialele din 2014 etc. Vor fi foarte mulți și primari de comune, dar ăștia nici nu contează în pariul meu. Vor fi vizați, desigur, cei de la anumite partide și mai ales cei care au șanse maxime să fie realeși. E, cum spuneam, un fel de rotație a cadrelor care nu se mai face cu ordin de la Comitetul Central al PCR, ci după o listă atent întocmită la vârful DNA. De mâine să începem numărătoarea.

Fiica ploii

        Concetăţeanca lui Urmuz loveşte din nou. Despre duduia Alina Gorghiu este vorba, desigur.
        Rârâita se pronunţă în legătură cu salariile românilor. E împotriva măririi lor, pentru că se depăşeşte, vezi bine, deficitul bugetar de 3 la sută. Este pentru austeritate va..., pardon, domnişoara, că ea a luat în anii de austeritate milionul/milioanele de euro de la Electrica muncind din greu. Ce mai freamăt, ce mai zbucium pe canapele de politicieni!
        Ce nu înţelege proas..., pardon, co-preşedinta de partid este că dacă n-ai idei de guvernare, stai acasă la Curtea de Argeş şi trăieşti până la adânci bătrâneţi din ce-ai acumulat cu mâna, cu mâneca. Dacă n-ai idei economice nu te înfigi la guvernare, tâmpi..., pardon, nepregătito, că fără idei de astea poate conduce şi prostul satului. Ştie ea cum se trăieşte în România cu salarii de 800-1000 de lei şi cu pensii de 500-700 de lei?
         Promit că atunci când va fi colegă de celulă cu surata ei Elena Udrea, îmi voi exprima artistic eternele regrete. Doamna Laura Codruţa, scoateţi cătuşele, că eu sunt gata să mă ţin de cuvânt.

Cu moartea să zicem că nu, dar pe viaţă?

     Pentru a trăi în democrahaosul României de azi îţi trebuie o doză mare de umor, altfel ajungi la sanatoriul de nebuni furioşi sau te sinucizi. Şi eu cred că am această doză de umor. Stau mărturie aceste cele peste 1400 de postări de pe blog.

     Singura oară când îmi piere definitiv umorul, e atunci când văd zi de zi cât se fura în anii 2010, 2011, ani când s-au tăiat salarii de 200-300 de euro, când s-au desfiinţat spitale, iar medicii au fost îndemnaţi la modul cinic de preşedintele ţării să plece din ţară, când s-au comasat şcoli şi posturi de poliţie. Şi toate pentru că, cică, nu erau bani. Se făcea economie. În schimb, afli că exact în acel moment Elena Udrea fura cu milioanele de euro, Ioan Oltean, şmecherul ăsta cu figură de Rică, fante de Giuleşti, lua mită 600 000 de euro, alţi şmecheri încasau de la statul român zeci de milioane de euro pentru vreun teren etc. Adunaţi, banii ăia însumează zeci de miliarde de euro. Asta mă înfurie la culme.

      Dacă aş fi dictator, pe cei care au furat în 2010 şi 2012 peste 100 000 de euro i-aş considera criminali împotriva umanităţii şi i-aş condamna pe viaţă. Să zicem că pedeapsa cu moartea este inumană, dar pedeapsa pe viaţă ar merita-o cu prisosinţă.

Schizofrenia salvează România

        Cum se face politică la noi? După o logică ciudată şi complicată. După logica de la Bălăceanca. Iată:

         Generalul izmenelor de la apelul de seară, generalul Gabriel Oprea al interesului naţional, declară că rămâne fidel coaliţiei cu PSD şi ALDE, dar în acelaşi timp merge pe "neve" cu preşedintele Iohannis.
         Liviu Dragnea, preşedintele celui mai mare partid, merge la consultări la Cotroceni şi propune premier pe un tehnocrat.
         Alina Gorghiu votează pentru amendamentul prin care cresc salariile bugetarilor, dar se declară total împotriva lui imediat după vot. Măcar ea are scuza că este concetăţeanca lui Urmuz.
         Traian Băsescu dă asigurări lui Cioloş că Mişcarea Populară va vota pro guvernul acestuia, dar va rămâne în opoziţie!
          Şi, ultimul pe listă, cu voia dvs., preşedintele Klaus Iohannis, vorbeşte solemn şi grav despre o politică pură, curată, o altfel de politică, vezi bine, în ziua în care pierde în instanţă una din cele şase case pentru că a achiziţionat-o prin documente false, mânărite de soţie şi de soacră.

         Un miros de pucioasă te trăzneşte dinspre clasa/cloaca politică!
       

Un pitic împuţit

       Un pitic împuţit pe, numele său Emil Boc, iese de la DNA, martor în dosarul Elenei Udrea, şi declară senin, printre altele: "Partidele care nu ţin cont de cetăţeni vor pierde mult, titularul puterii e poporul". Măi porcule, i-aş fi spus de eram acolo, dar în 2010, când erai premier, împuţitule, şi când din salariul meu de 200 de euro mi-ai luat 50, nu aveai aceeaşi idee politică? Dacă era adevărat că ţara se prăbuşea datorită celor 50 de euro ai mei, înţelegeam, dar ministra cabinetului Boc, doamna Udrea, fura cu zecile de milioane de euro, chiar atunci. Lasă că şi ceilalţi miniştri. E o zi în care regret că nu mai e valabilă pedeapsa cu moartea.

Generalul ruşinii naţionale

        Armată nu prea mai avem. La fiecare 50 de kilometri de drum naţional dai peste o unitate militară cu lacăte pe porţi. În schimb, generalii se înmulţesc ca ciupercile, ca râmele, prin sciziparitate. Nu e comună din România să n-aibă un general. De ce n-am avea şi în guvern. Avem, aşadar, pe generalul Gabriel Oprea. Impostura în persoană, impostura la pătrat, la cub...
       Păi, să observăm că e un general fără armată. Făcut de Traian Băsescu din interese politice de moment.
       Apoi, omul e un impostor şi ca şef de partid. Partidul lui cazon n-a câştigat niciodată alegeri, e creditat cu 2-3 la sută, dar e mereu la guvernare de-o parte sau de alta, după cum îi dictează generalului Oprea interesul...naţional. Ba, când premierul e în imposibilitatea exercitării funcţiei, el devine premier interimar şi ia hotărâri peste capul tuturor (v. triplarea salariilor demnitarilor). Dintr-un ordin de-al lui, în două zile se schimbă un guvern de-o coloratură cu altul de-o altă culoare. O curvăsăreală mai abjectă decât în Crucea de Piatră.
      Ei, dar generalul Oprea este şi conducător de doctorat. El dă titluri de doctor la tot cartierul...general, ba chiar şi secretarei sale. În schimb, se dovedeşte că teza lui de doctorat este plagiată grosolan. Ne închipuim ce teze au doctoranzii lui!
      Generalul la apelul bocancilor are şi dosar la DNA. Presa i-a dezvăluit chiar si numărul. Numai că dosarul e păstrat în sertar până va fi nevoie urgentă de un guvern al cui trebuie, şi atunci generalul se va hotărî spre care interes naţional se va îndrepta.
        Un impostor şantajabil în fruntea ţării, acesta este generalul Gabriel Oprea. Cu asemenea oameni politici de prim rang, România este o jucărea, este Republica lui Caragiale imaginată la Gambrinus, la o halbă de bere. E o ţară de azi pe mâine, dacă nu chiar una de unică folosinţă.

Specialiști în falimente vrem guvernare!

      Aflu din ziare că PNL are conturile blocate pentru datoriile acumulate, de la publicitate până la chirii și utilități. Acesta este partidul care a dat actualul președinte al țării. Iar partidul acesta (unde sunteți voi, Brătieni!) ține neapărat să dea guvernul meu locatarului de la Cotroceni sau de pe unde o locui de vreo lună. Îmi închipui ce guvern! La Economie probabil că va fi numit ministru unul care a falimentat un chioșc de răcoritoare dintr-o stație de autobuz, iar la Finanțe un realizator de contabilitate primară care a băgat în insolvență două sereleuri.
      Mai zice doamna asta Alina Gorghiu că Ponta e populist că mărește salarii și mai returnează sume de bani luate abuziv de colegii ei liberali. Da, doamna asta, ca să-i zic așa, vrea ca și până acum două Românii: una care face frumos la Bruxelles, o imagine de micuță colonie ascultătoare și una a milioanelor de proști care nu contează, care pot pieri liniștiți cu salarii de Africa Centrală..
      Sunt liberal prin structură, am avut rubrică în 1990 la Viitorul, ziarul liberal, iar în 1991 am fost angajat la Viitorul românesc al patronului liberal Viorel Cataramă. Dar, acum situația e de așa natură încât recunosc că dintre două catastrofe o prefer la Palatul Victoriei pe cea numită Victor Ponta, deloc pe cea liberală numită Alina Gorghiu.

Grecia, pe mine să nu contezi!

        Ca de obicei, când se întâmplă ceva important, se găsesc analiștii și experții în orice care să-și dea cu presupusul. Este situația Greciei din zilele noastre. Nu știu la Atena, centrul democrației, dar la noi este o inflație de analiști. Sunt doi-trei specialiști în macroeconomie mondială pe metrul pătrat. Ceva de speriat.
        Grecii nu au decât să citească ziarele românești, să se uite la televizor la Monica Tatoiu și Miron Cozma , pe facebook și pe forumuri și vor alege soluția care li se pare la îndemână. Eu spun Greciei atât: pe mine să nu conteze, că nu mă pricep neam.

       Tot ce-am reținut e că pe greci i-a întrebat cineva dacă vor austeritate, dacă vor să li se taie salariile și pensiile ca peste 50 de ani să le fie bine. Au fost întrebați și au răspuns că nu. Bravo lor! La noi, bag mâna-n foc că peste un an se va repeta anul 2010 și nu ne va întreba doamna (?!) Alina Gorghiu ce vrem. Va ieși la televizor de-a dreapta tătucului ei Iohannis și ne va spune că țara e în criză etc. etc. Scenariul cunoscut.

DNA caută un primar care trăiește din salariu

        DNA duduie. Ia primarii de acasă în zori și uită să-i mai aducă înapoi. Asta în timp ce marinarul TB își acuză fiica lui Justiția, mai curată ca Maica Domnului, că s-a făcut o putoare curvă și coruptă. În doar câteva luni? Ca să vezi ce repede se destrăbălează justiția asta imediat ce e lăsată din mână să meargă singură la club!
        Cum Beciul Domnesc este plin în special de primari corupți, ai zice că peisajul administrației locale este apocaliptic. Nici nu se mai știe cine mai conduce primăriile din țară... Ei, dar asta e o viziune sumbră. Noi trebuie să vedem, cum se zice, partea plină a paharului. Și care e vestea bună? Cică, există un primar printre miile de primari corupți, unul singur care trăiește din salariul lui de bugetar. Surse din DNA ne-au dezvăluit că arestând zilnic primar după primar, procurorii Laurei Kovesi de fapt îl caută pe respectivul. E cea mai migăloasă cercetare de la revoluție încoace. La casele de pariuri s-ar putea paria dacă va fi găsit vreodată, și când.

Efectele reducerii TVA la apă

      Comisia juridică a Senatului propune scoaterea cătuşelor de la mâinile marilor corupţi. Argumente gârlă! Printre care acela că punerea cătuşelor nu e în concordanţă cu morala creştină. Sigur că nu e! Jefuirea ţării cu zeci şi sute de milioane de euro sau de fabrici şi uzine este pe deplin în spirit creştin, dar punerea cătuşelor marilor jefutori - nu! Iată deja efectele reducerii TVA la băuturile nealcoolice plus la apa chioară de la chiuvetă!

Ministrul Culturii despre funie în casa spânzuratului

         Ionuţ Vulpescu este singurul ministru al Culturii din ultimii 25 de ani care nu evită să vorbească de funie în casa spânzuratului. Iată ce scrie în editorialul din revista Cultura, nr. 507/12 martie 2015: „Din clipa în care s-au acceptat bugete sub 1% din PIB, speranţele unei redresări au scăzut spre zero. Când ţi se pune pe masă un procent de 0,08%, chiar dacă te baţi ca un leu şi obţii o majorare de 100% (imposibilă în practică, din motive pe care specialiştii le cunosc), de-abia dacă ajungi la 0,16% din PIB: procent la fel de puţin satisfăcător ca şi 0,08%…” Asta e situaţia, dar tânărul ministru sugerează nişte idei de finanţare a culturii române actuale: „…există câteva mari companii private, cu activităţi solide, care contribuie la bugetul României. Şi ar putea contribui mai serios şi la bugetul culturii române. Pentru primele 10 companii private din economia naţională, o sumă de 500.000 de euro nu reprezintă o rană în conturi. Pentru bugetul Ministerului Culturii, suma (însumată) de 5.000.000 de euro ar reprezenta o gură de oxigen. Nici una dintre aceste mari companii nu a făcut, până acum, acest gest de respect faţă de cultura naţională, deşi aceasta creează un brand de ţară de care şi ele profită”. Dar, dacă n-a reuşit aceasta, a reuşit alta: „Deocamdată, am făcut un prim pas. Guvernul României a decis ca 2% din încasările Loteriei Române să fie vărsate, de acum încolo, culturii. N-am făcut, astfel, decât să revenim, până la urmă, la o anumită normalitate şi la o tradiţie istorică: între cele două războaie mondiale, Alexandru Rosetti a construit strălucita Fundaţie Culturală Regală cu ajutorul contribuţiei de 10% din profitul Loteriei Române, pe care Regele Carol al II-lea a destinat-o culturii. Operele patronate de Fundaţie au rămas pentru totdeauna în panteonul cultural naţional.
Suma nu este uriaşă şi nici măcar îndestulătoare, mai ales în condiţiile în care şi Loteria Română îşi revine cu greu, după mai multe administraţii neperformante. Însă este un prim pas în direcţia care poate salva cultura română de indigenţă. Dacă Loteria Română poate, pot şi alte mari companii de stat. Dacă pot marile companii de stat, pot şi marile companii private”. Acum, mai rămâne de văzut cum se vor repartiza aceşti bani, cum se vor încăiera pe ei unii şi alţii, cum se vor sifona şi, în final, dacă va rămâne ceva de pe urma lor în cultura română.

Ruşine justiţiei române!

      Eu am locuit vreo trei-patru ani, 1984-1987, în Sectorul 5 al Capitalei, în Prelungirea Ferentari. Dar, din păcate, nu ştiu unde se află Primăria Sectorului. Ceea ce nu înseamnă că nu ştiu cum s-au întâmplat acum lucrurile cu Marean Vanghelie, primarul care este, care este nevinovat. Ştiu foarte bine, pe surse. Iată scene şi fapte din viaţa cotidiană de prim gospodar, cum se zice, a blondului edil.

      La secretara lui cu adevărat blondă soseşte luni, la ora 9,00, un ins cu sacou gri şi cravată roşie. "Vreau să vorbesc imediat cu dl. primar Vanghelie! zice musafirul, e o chestiune urgentă!" "Intraţi, că e liber!" În vastul birou al primarului, Marean îl ia în primire pe musafir: "Cine eşti dumneata?" "Mă numesc Popescu, sunt patron constructor şi am câştigat licitaţia de renovare a grădiniţelor 1, 2, 3, 4, 5... din sector. Am primit vreun milion de euro în cont chiar alaltăieri..." "Să fii sănătos! Şi ce vrei?" "Păi, cum să spun, vreau şi eu să fiu recunoscător." "Bă, mai citeşte dracului nişte almanahe, eu nu vreau nimic de la nimeni, nici măcar de la câştigătorii de contracte... Şi cu cât zici că ai vrea să fii recunoscător?" "Păi, cam cu 20 la sută". "Mare belea eşti! Ai noroc că sunt într-o zi bună, Oana mi-a anunaţat vestea că-mi va dărui un al doilea băiat, că primul e în America, student, un golan, îmi place de el... Şi mai ai noroc, că astăzi se împlinea a 73-a lună în care n-am umblat la cardul de salarii. Dacă nu apăreai, trebuia să umblu, ori cardul ăsta e pentru zile negre. Ai banii?" "Da, uitaţi punga de plastic, sunt exact cât trebuie". "Bă, nu trebuie chiar atât, e cam mult, hai s-o facem jumi-juma! Ce să spun, e şi pungă de Kaufland, o mizerie..." "Dom' primar, insist!" "Bă, se vede c-ai citit almanahe; dacă insişti, asta e. Îi iau şi să mă anunţi când eşti liber într-o seară, că dau de băut..."

       Pentru un asemenea om de caracter trebuie emis mandat de arestare pe 30 de zile?! Ruşine justiţiei române!

Cucurigu, boieri mari!

        Spre deosebire de Monica Iacob Ritzi, mai delicată decât ar trebui, stând la Gherla pentru bani tocați de EBA, fata moșneagului, fără s-o dea în gât, ei bine, Dorin Cocoș cică are instinctul de conservare ceva mai dezvoltat. A început să cânte pe gardul DNA-ului, ceva de genul:

                                  Cucurigu, boieri mari
                                  V-am dat punga cu mulți bani!

          Boierii mari fiind toți cu B, de la boieri, desigur: Boc, Blaga, Băsescu.
          La al treilea cântat al Cocoș-ului, am o bănuială că se va lăsa cu lepădare de Satana și cu zăngănit de cătușe.

Drumul parlamentarilor către închisoare continuă

          Continui să înregistrez la zi pe cei care fac drumul firesc dinspre Parlament spre puşcăriile patriei. 

 * Luni, 6 ianuarie 2014, Boboteaza: Adrian Năstase, fost premier, fost deputat PSD condamnat la patru ani cu executare; 

* Marţi, 7 ianuarie 2014, Sf. Ioan Botezătorul: Gheorghe Coman, deputat PC, arestat pentru 29 de zile;

* Marţi, 21 ianuarie 2014, Sorin Pandele, fost deputat PDL, condamnat la cinci ani cu executare;

* Joi, 30 ianuarie 2014, Relu Fenechiu, deputat PNL, fost ministru al Transporturilor, condamnat la cinci ani cu executare;

* Marţi, 4 martie 2014, fostul senator şi vicepremier George Copos, condamnat la trei ani şi patru luni cu executare;

* Marţi, 4 martie 2014, Gigi Neţoiu, deputat PPDD, condamnat la trei ani şi opt luni cu executare.

* Luni, 28 aprilie 2014, deputatul PC Gheorghe Coman este condamnat la un an de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi primire de foloase necuvenite.

* Vineri, 8 august 2014, Dan Voiculescu, senator PC de două ori, condamnat la 10 ani cu executare pentru spălare de bani.

* Marţi, 7 octombrie 2014, senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu, condamnat la 2 ani şi 4 luni cu executare implicat în privatizarea ROMPETROL.

*febr. 2015, deputatul Miron Mitrea, este condamnat definitiv, se află la închisoare.

* 16 februarie 2015, deputata UNPR Monica Iacob Ritzi, fost ministru al Tineretului și Sportului este condamnată definitiv la cinci ani cu executare pentru fapte de corupție. Se află la Gherla.

Acesta este deocamdată lotul de până la 17 februarie 2015. Cred că, luat cu treburi cotidiene, am mai sărit pe unul, pe altul. Vom reveni, desigur, căci cuvântul din poveste înainte mult mai este.

Pierzătorul pierde tot

         Ludovic Orban a fost protagonistul unui accident de circulaţie între Iaşi şi Bucureşti. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze pentru toate televiziunile. Că a dansat şi a băut toată noaptea, că e un şofer prost etc. Aflarea în treabă a ziarizdelor şi a analiştilor a tot ce mişcă gen Paula Iacob şi Monica Tatoiu...

        Nu asta e important în toată tărăşenia altfel încheiată cu bine. Ei bine, trebuie observat  că Ludovic Orban, membru PNL cu vechi servicii în partid, candidat la postul de preşedinte al formaţiunii în urmă cu o lună, ei bine, Orban circulă singur sute de kilometri cu un Logan vechi. Asta e postura de pierzător. Iar
pierzătorul pierde tot. Nu ştiu dacă pupila lui Iohannis, Alina cea belicoasă, a fost la Iaşi, dar dacă a fost, a circulat sigur ori în maşină cu şeful cel mare, ori în prima maşină de după el.

       Şi, atenţie ziarizdelor la încă un aspect. Pe lângă maşina lui Orban aflată indecent şi obscen cu zgaibele în sus, a trecut şi premierul Victor Ponta, cu coloana lui cea încă oficială. A văzut şi-a trecut mai departe vesel. A ratat momentul unei intervenţii umane de genul "Ce-ai păţit, Ludovic?! Îmi pare rău! etc." Nu învaţă nimic băiatul ăsta arogant, pupilul arogantului Adrian Năstase! În câteva luni, va circula şi el cu un Logan albastru al Camerei Deputaţilor, singur cuc pe sute de kilometri. Îi dorim de pe acum călătorie plăcută în deplină siguranţă. Pentru că, nu-i aşa, pierzătorul pierde tot!

Politicienii, fără finalizare

        Lumea se incită, se excită mai ales, e invadată de hormoni ori de câte ori presa ţine prima pagină cu scandalurile politico-sexuale. E inutil. Mai ales când lumea ţine să vadă urmările: demisii, demiteri, oprobriu public pe o mie de ani etc. Aş! C'eşti copil! Nu se întâmplă nimic. Dintr-un singur motiv: politicienii nu finalizează, toate actele lor politico-administrativo-sexuale sunt fără finalizare. Şi-atunci ce mai chichirez gâlceava?! vorba lui Anton Pann.

         Ei încep legi şi le lasă în coadă de peşte să-şi rupă funcţionarul pixu-n ele aplicându-le, încep poduri şi autostrăzi care se vor termina (hm!) peste 177 de generaţii, încep alianţe între partide care se termină repede cu primele trădări de partid şi de stat... Proiecte înţepenite în coadă de peşte. De ce-ar sta mai bine la proiectele sexuale. Le încep în cadrul uşii din Biroul Oval (v. Bill Clinton), se excită, freamătă, duduie, rag ca leii şi boncăluie ca cerbii, dar nu finalizează nimic-nimic. Sau le încep şi mai jalnic, pe facebook, într-un întuneric virtual perfect, dar nici gând de finalizare...

        Lumea să fie liniştită din partea scandalurilor sexuale: politicienii sunt nişte obsedaţi papă-lapte: nu finalizează nimic!

Casa Poporului Hrăpăreţ

        Se tot vorbeşte în ultima vreme de lipsă acută de locuri în puşcăriile patriei. Lasă că şi condiţiile sunt cum sunt! Se pierd procese pe bandă rulantă la CEDO, că pensionarii de acolo au timp berechet să reclame mâncarea proastă, invazia de insecte, aglomeraţia din dormitoare, cu mult peste standardele din UE, în sensul că nu e de stat acolo. Mai mult, închisorile vor primi marfă proaspătă şi de soi: primari de municipii mari, preşedinţi de consilii judeţene, patroni milionari în euro, parlamentari, procurori, miniştri şi, cu voia justiţiei române, poate chiar preşedinţi de ţară. Ei, unde cazezi oamenii aceştia din categoria gulerelor albe, oameni obişnuiţi să aibă icre negre la micul dejun, secretară la pat după masa de prânz, Coastă de Azur în weekend? Ei? Îi duci ăn celule cu păduchi şi cu closet turcesc?

       Ei bine, cum ne aflăm în ziua aniversării inconştiente a 25 de ani de la victoria revoluţiei, propun şi o revoluţie în sistemul penitenciar. O închisoare model, una de lux pentru cei de mai sus. Palatul Parlamentului este un spaţiu prea vast pentru câtă activitate e acolo. Există un subsol de câteva mii de metri pătraţi. Acolo s-ar putea face un arest spaţios, în care să existe toate condiţiile pentru Hrebenciuc, Alina Bica, Aristotel Căncescu, Dorin Cocoş... Cu cinematografe 3D, cu terenuri de tenis, mall-uri, cluburi de fittze, bibliotecă... Mă rog, bibliotecă nu cred că e cazul!

       Iar la etajele superioare, în aceleaşi condiţii să fie amenajată închisoarea propriu-zisă. Un fel de Casa Poporului Hrăpăreţ (CPH). Acolo ar fi locul lui Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Adrian Năstase etc. etc. Când nu e cvorum în Senat sau în Camera Deputaţilor, ei pot fi aduşi cu mandat în doar câteva minute să voteze la foc automat o lege sau alta.

Gheorghe Ialomi(li)ţianu, un asasin care se întoarce la locul crimei

      Spaţiul public este plin ochi de personaje toxice. De aceea nici nu prea deschid televizorul decât punctual, la emisiuni pe care le aştept.
       Şi totuşi, nu pot evita, oricât aş încerca, un personaj otrăvit, pe numele lui Gheorghe Ialomiliţianu. Omului - mare specialist în finanţe - îi pute totul: salariile sunt prea mari, drepturile restante ale cetăţenilor nu trebuie recuperate că sunt pomeni electorale etc. etc.
       Deputatul ăsta nesimţit crede că lucrează cu cifre ale unor scule de la Fabrica de la Râşnov la care a funcţionat el. El a făcut parte din guvernul Boc, cel care a tăiat fără milă salariile şi pensiile ale şi aşa celor mai săraci cetăţeni din Uniunea Europeană. A fost titularul portofoliului Finanţelor, portofoliu condus de fapt de marinarul de la Cotroceni, acesta apărând seară de seară să ne explice cifre şi din când în când de ce trebuie să murim de foame, iar dacă profesorii şi medicii nu sunt mulţumiţi cu salariile, să plece. Şi au cam plecat. Că era criză, în schimb se dovedeşte acum că atunci când ţara era în criză, cei din guvernarea Boc furau zeci şi sute de milioane de euro. În timpul ăsta, Ialomiţianu stătea cu capul sub masă.
       Acum,  în loc să stea ascuns în banca lui din Parlament şi să vadă filme pe laptop, el revine ca un asasin la locul crimei. Nu pot spune decât că domnul ăsta e un gunoi, un gunoi de lux, dar tot gunoi rămâne; şi gunoiul de la Vila Lac 3, cu cartoane de icre negre şi sticle goale de cel mai bun whisky, tot la groapa Glina ajunge. Aşa şi Ialomiliţianu tot la groapa de gunoi a istoriei va ajunge.
       Îl asigur de tot dispreţul şi de toată scârba. Îl asigur de asemenea că-i voi citi blogul de la Rahova, când va fi să fie.

UDMR face parte din România, Ținutul Secuiesc - nu!

      Ieri s-au dezbătut în Parlament două ridicări de imunitate, pentru Cătălin Teodorescu, argeșeanul nostru de la PDL prins cu mâna până la cot în afacerea Alina Bica, teren supraevaluat, pagubă de 60 de milioane de euro etc. Deputații au votat împotriva ridicării imunității; c-așa-i în tenis!
     În schimb, aceiași deputați au votat pentru ridicarea imunității lui Marko Attila. Așa, pentru echilibru: unul nu și altul da!

    Colegii deputatului de la UDMR au sărit ca arși, că e vorba de discriminare pe baze etnice etc. Adică, corupții români sunt mai breji decât corupții maghiari? Zic zău că nu! Fură toți fără nici o deosebire de sex, rasă, naționalitate etc. O discriminare cred că există totuși, pe criterii partinice. Cătălin Teodorescu este din tabăra noului președinte, săptămâna trecută am aflat că tocmai era în fruntea celor care deja împărțeau posturi în Argeș! Nu e normal să n-ajungă în arest! Omul are treabă, chestiuni urgente de partid și de stat!

      Dar, pe udemeriști nu-i înțeleg. Ce le pasă lor de Parlamentul României? De ziua națională a României i-am văzut mărșăluind prin Sfântu Gheorghe cu niște bannere și pancarte cât Magazinul Unirea pe care scria clar, în românește: ȚINUTUL SECUIESC NU E ROMÂNIA! Păi, dacă Ținutul ăsta din Harghita și Covasna nu e în România, iar dl. Marko Attila e secui, rezultă că Domnia Sa nu e român și atunci ce-i pasă de hotărârile Parlamentului României? Păi, nu!?

Neamţul şi liberalii sau România: o ţară de consilieri

        De o săptămână încheiată, nu poţi bea o bere la cârciuma din colţ, nu poţi ieşi în stradă, nu poţi deschide televizorul, ziarele sau internetul şi să nu observi că tot românul, după ce a votat bineînţeles cu cine trebuie, mai este şi consilier. Toţi s-au trezit din somn, din blegeală, din amorţire, din beţie şi toţi au devenit consilieri publici şi voluntiri ai preşedintelui ales. Ce mai, românul s-a născut consilier de Cotroceni! România e pe mâini bune, pe mâinile câtorva milioane de consilieri din coasta neamţului. N-aveam cum să nu-mi amintesc de Nenea Iancu Caragiale care zi de zi ne arată, peste secol, că e mai actual decât Mihai Gâdea, Cosmin Guşă, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mădălina Puşcalău şi toţii puşcalăii de pe sticla TV, decât toţi la un loc. Ia să recitim noi schiţa lui Caragiale!:

Politică înaltă

Am un isnaf de la ţară bun prietin, care crede orbeşte în ce-i spun eu, mai cu seamă atunci când îi convine să crează. Mai ales în politică mă consultă ca pe un oracol. A venit alaltăieri la mine; mi-a spus că a intrat într-o daraveră de păcură şi m-a rugat să-i spun tot ce ştiu despre americanul ăla, care vrea să ne cumpere ţara.

Eu, care, în privinţa acestei afaceri, nu ştiu nimic decât că odată ne-a trecut Rockfeller pe la nas şi n-am ştiut să-l prindem, n-am vrut să-l las pe provincial să plece deziluzionat de mine, să mă socotească lipsit de orice cunoştinţă a culiselor politice - şi, tot sunt gazetar, zic: de ce nu i-aş clădi amicului meu câteva caturi de baliverne, cu cari şi el la rându-i să facă furori la cafeneaua centrală din orăşelul lui ?

- Ascultă-mă, neică - zic eu - îţi spun ce ştiu, ce am putut afla până aseară; însă te rog să rămână-ntre noi; nu voi să se afle că eu am dat sfoară-n ţară.

- Doamne fereşte! zice isnaful.

- Uite ce e... Ştii că venise odată americanul cela cu bani buni, şi făcea propunere foarte folositoare pentru noi, şi nu s-a putut face nimica.

- De ce?

- De ce, de nece! nu s-a putut.

- De ce nu s-a putut?

- Pentru că n-au vrut liberalii.

- Apoi, acuma auz că ei vor...

Văzând eu că isnaful mă-ncurcă, zic: să-l iau repede...

- Uite ce e, neică - zic - dumneata eşti de la ţară, nu pricepi cum se joacă de sus politica subţire.

- Spune dumneata, ca să pricep; de aia am venit.

- Când era să se isprăvească daravera cu americanul, a venit altcineva şi a zis: nu se poate!

- Care altcineva?

Eu, văzând că isnaful mă ţine de scurt, ca să-l ameţesc, zic:

- Disconto-Gesellschaft!

- Cum?

- Disconto-Gesellschaft! Ai auzit dumneata de Disconto-Gesellschaft?

- Nu! tot american e?

- Nu - zic eu - e neamţ.

- Ei şi, ce treabă are neamţul să se amestece?

- Ştiu eu?

- Şi atunci?

- Atunci americanul a înţeles cum merge şiretenia, şi, se zice, a propus neamţului... să-l ia tovarăş la parte... Dar...

- Dar ce?

- Dar, s-a întâmplat şi liberalii să se hotărască atunci să strige, ca să auză ţara, că vor ciocoii să o vânză la americani... Si când au văzut ciocoii că nu merge, s-au închinat cu plecăciune americanului, şi americanul a-nţeles cum devine politica, şi-a luat geamantanele şi a plecat.

- Care va să zică am rămas cu buzele umflate.

- Ba nu, fiindcă au căzut ciocoii şi au venit liberalii, şi acuma...

- Ce?

- Acuma, zice că vine neamţul...

- Apoi, neamţul dă cât da americanul?

- Dacă n-o da tocmai atâta, tot o să dea ceva...

- Apoi are de unde?

- Are; şi dacă n-o avea destul, o să ia acuma el tovarăş pe americanul la parte...

Isnaful, auzind balivernele mele, zice:

- Ia ascultă-mă, de la ţară oi fi eu, dar aşa de prost nu sunt să-ţi crez toate mofturile dumitale.

- Ce mofturi, nene? întreb eu serios.

- Astfel de lucruri numai pân capul celui mai mare moftangiu poate să treacă!

Şi a plecat isnaful meu cam supărat, înţelegând că dacă ar fi adevărat ce spun eu, ar fi prea-prea, că vreau adică să-mi bat joc de el.