O diversiune a lui "Prins Pol"

Am primit pe mail următoarea invitaţie:

“Stimata doamna / domn,
Avem deosebita placere de a va invita la prezentarea cartii:
"Un Omagiu Regal pentru Romania adus de Stra-Nepotul MS Regele Ferdinand A.S.R. Printul Paul al Romaniei"
Receptia va avea loc Miercuri, 26 Februarie, 2014 ora 15:00 la:
Centrul de Cultura si Arte  “George Topirceanu"R.S.V.P. :0727.394069

office@printulpaulalromaniei.ro  

Va multumim anticipat.
Cu stima, Ed Vyncke “

Lângă invitaţie sunt  sunt adăugate coperta şi cuprinsul cărţii cu genealogia familiei regale a României care cuprinde, în ordine, pe:

MS Regele Carol I al României

MS Regina Elisabeta a României 

MS Regele Ferdinand al României

MS Regina Maria a României

MS Regele Carol al II-lea al României

ASR Prinţul Nicolae al României

ASR Prinţesa Elisabeta a României – MS Regina Greciei

ASR Prinţesa Maria a României – MS Regina Iugoslaviei

ASR Prinţesa Ileana a României

ASR Ioana a României

ASR Prinţesa Elena a României

Elena Lupescu – ASR Prinţesa Elena a României

ASR Prinţul Carol Mircea Grigore al României

şi…ultimul pe listă, cu voia dvs.,

ASR Prinţul Paul al României.

Aici, desigur, vreau să fac o nevinovată observaţie, să pun o umilă întrebare: Mihai I nu face parte din familia regală a României, aşa cum am învăţat noi la şcoală chiar şi pe timpul comunismului? Prinţul Paul, sau “Prins Pol”, cum se recomandă, schimbă el la 2014 istoria României? 

La invitaţie sunt ataşate şi instrucţiuni de modul cum trebuie să ne comportăm în faţa Alteţelor Sale Regale Prinţul Paul, Prinţesa Lia şi prinţul Carol Ferdinand, sau cum îl cheamă pe ăla micu’, finul lui Băsescu. Nu intru în amănunte că mi se face greaţă!

Ce vreau să subliniez este diversiunea asta ordinară. Adică Prinţul Paul recunoscut de Tribunalul Alexandria, judeţul Teleorman – să nu se creeze confuzie, îşi lansează istoria lui ştirbă a Casei Regale a României la Curtea de Argeş, adică în locul unde-şi dorm somnul de veci regii. Dar, cică Regele Mihai I al României, intrat pe uşa din faţă în istoria ţării, nu face parte din familia regală. Asta vine să ne spună el, “Prins Pol”. A se scuti!

                                                           

Scroafa iese din coteţ

Ieri pe lumină, premierul Boc declara ferm: "Dăm salarii şi pensii diminuate sau în decembrie nu mai dăm deloc!" Adică dă el de la Răchiţele din Munţii Apuseni, că mă îndoiesc că Videanu ar da ceva de la Marmosin, el ia, ca şi Berceanu şi ceilalţi. Altfel zis, pe zi, pe soare, Boc şi-ai lui ne dau sau nu ne dau.

Ei, dar să nu disperăm. Pe seară, cum butonezi telecomanda, cum dai peste salvatorii neamului la OTV, de unde aflăm că "Adrian Păunescu, Radu Pietreanu şi Axinte refac cenaclul Flacăra pentru a alina durerea românilor". Ei, aşa da! Dar de ce nu se numeşte cenaclul Flacăra în Vacanţa Mare? Mi se pare mai aproape de adevăr. Se ştie, însă, că orice spectacol de la cenaclul Flacăra începea cu o oră de ode dedicate tovarăşului Nicolae şi tovarăşului Nicu, abia apoi venind folkiştii şi ceilalţi cântăreţi. Cum tovarăşii de mai sus s-au dus într-o lume mai bună (hm! pentru ei nu cred că e una mai bună decât a fost aici!), acum pe cine va mai cânta bardul de la Bârca? Ce fler are Dan Diaconescu, şoricelul ăsta din Caracal! Cum adună el expiraţii ca Petrache Lupu poporul la Maglavit!
Aşadar, să nu ne mai plângem. Ca ţiganul lui Creangă, cântăm împreună cu cenaclul Flacăra şi ne trece de foame. Iată alternativa!

Porcul de Guineea omagiază scroafa naţională

În sesiunea solemnă de astăzi a celor două camere reunite ale Parlamentului dedicată celor 20 de ani de la revoluţie, a urcat la tribună şi struţo-cămila Victor Socaciu, cântăreţul-om politic. Ba nu, lăutar- politician! Nu atât să omagieze pe eroi, cât să-i ridice statuie maestrului său Adrian Păunescu, matahala, scroafa naţională care - cică - a fost disident. Ce mai disident! Păi, nu mai departe de acum câteva zile, însuşi porcul de Bârca povestea în "Jurnalul naţional"  cum îl chema Ceauşescu la Comitetul Central să-i sugereze schimbarea unei sintagme dintr-una din poeziile pe care bardul i le trimitea celui mai iubit, ulterior celui mai ciuruit fiu al poporului. Adică un cizmar cu patru clase spune poetului ce se vrea naţional cum să scrie poezie şi acesta din urmă îl pupă în cur pentru sugestie! Scena e din romanele cu dictatori sud-americani ale unor Marquez, Asturias, Llosa... Ferocele dictator scund şi osos îl invită la palat pe poetul de 200 de kilograme să-i sugereze să schimbe o sintagmă în poezie, să nu se supere ruşii. Iar, la 20 de ani de la moartea tiranului, vine cântăreţul să-l omagieze pe poetul de curte, de curte, la televiziunea publică, în faţa părinţilor care şi-au pierdut copiii în revoluţie, în faţa orfanilor din 1989. Scroafa naţională omagiată imund de - cum să-i zic - porcuşorul de Guineea. Aşa aş zice, dacă n-aş jigni micuţul şi simpaticul animal.

Post Scriptum la Scroafă

Am uitat ce e mai important! Adrian Păunescu, preşedinte de onoare? Să mănânci căcat o viaţă întreagă e o onoare? Să se spele pe cap Mititelu şi ai lui cu onoarea de căcat a lui Adrian Păunescu. 

Gripa scroafei naţionale

Doarme ce doarme în coteţ scroafa noastră naţională, mai pune un strat de grăsime de două palme şi se ridică în capul oaselor să mai primească un ciur de tărâţe. Este vorba desigur de Adrian Păunescu. După ce a pupat în cur pe Ceauşescu, pe Iliescu, după ce a scris imn Rapidului şi a mers triumfător cu PCR-ul când acesta îi ţinea pe taică-său în puşcărie politică şi când românilor partidul de iz bolşevic le distrugea ţara, ei bine, la 2009, o clică de proşti, dar proşti cu bani, l-a numit preşedinte de onoare la Universitatea Craiova. O luase echipa pe drumul cel bun, începuse a aduce aminte de ambiţioasa Craiovă cu Balaci, Donose, regretatul Crişan, Cârţu, Lung şi ceilalţi...şi hop! în ogradă a aterizat cu cele două sute de kilograme ale sale Scroafa noastră naţională. Se urcă iar în pom. Halal! Sunt un bou! Nu mă pot dezbăra de viciul acesta, de a ţine încă din 1964 cu Craiova. Poate meciul cu Steaua de peste două ore şi hotărârea aceasta de numire să mă lecuiască. 

Păzea! Virusul de gripă porcină a intrat în echipa Craiovei.

Iar se urcă scroafa-n pom

Adrian Păunescu, scroafa noastră naţională, şi-a luat vocea aia plângăcioasă, şi-a pus haina de patriot şi s-a înfăţişat în fapt de seară la Realitatea TV unde are o înţelegere curat-murdară cu Vântu să apară regulat, şi-a plâns pe umărul Basarabiei, în timp ce tinerii de acolo nu mai pot suporta comunismul pe care l-a proslăvit 30 de ani plângăciosul Păunescu. Se vrea iar revoluţionar. Eu regret că-l văd la TV şi că nu merge în Piaţa Ştefan cel Mare din Chişinău să-şi ia şi de acolo o rafală de scuipaţi ca-n gardul Ambasadei americane de la Bucureşti cu douăzeci de ani în urmă. E ceea ce merită scroafa care a mâncat rahat cu polonicul, iar acum spurcă totul în jur, inclusiv bucuria fotbaliştilor de la Universitatea Craiova care s-au dezlănţuit, au răzbunat frustrările din ultimii 45 de ani, şi au umilit pe cei de la Dinamo. Dar matahala s-a înfăţişat acolo, în lojă, craiovean, vezi Doamne, după ce a scris imn Rapidului şi altora. Curul lui de-un quintal nu poate sta decât în şapte luntri.

Scroafa Senatului

Cineva mă ispiteşte să-mi dau cu părerea despre Adrian Păunescu. Respectând orice opinie, chiar a domnului care semnează anonim, reproduc un articol pe care l-am publicat în 2 iulie a.c.

Adrian Păunescu este un porc. Această propoziţie poate figura în abecedare pe aceeaşi pagină cu "Ana are mere". E la fel de banală.Îmsuşi mătăhălosul poet o spune pe la talk-show-uri, autoironic, desigur. Dar altă propoziţie absolut adevărată despre el ar putea fi următoarea: Adrian Păunescu este o pacoste pentru România.La fel de mare pacoste precum tornadele care ne tot lovesc de câteva veri. Nu ştiu ins mai contradictoriu decât el în toată istoria României. El face un bine într-o parte şi zece urgii în alte părţi.
În "epoca de aur" a fost folosit de familia Ceauşescu pentru a ţine tineretul în frâu, pentru a-l controla, pentru a-l manipula, oferindu-i - prin megalomanicele spectacole de pe stadioane - o formă de defulare. Asta, pe de o parte. Pe de alta, ajuta - prin intermediul revistei "Flacăra" - Securitatea să afle, facil, toţi nemulţumiţii ţării, care apelau la "binefăcătorul" Adrian Păunescu, ca ologii din Capernaum la Iisus.Cazurile cele mai grave erau trimise de la revistă, prin curier special, direct la Securitate, iar de acolo se descurcau băieţii.Nu exagerez deloc dacă spun că, după familia Ceauşescu, Adrian Păunescu avea cea mai mare putere din România. L-a pierdut (un fel de a spune) lipsa de măsură. Aceasta a dus la moartea copiilor de pe stadionul din Ploieşti şi atâtea altele. Ceauşescu şi-a luat mâna de pe el. Ceea ce nu înseamnă că l-ar fi băgat după gratii, cum ar fi meritat. El o ducea tot bine: butoaiele erau tot pline de brânză, sticlele de vin vechi zăceau în cămările lui şi erau tot de ordinul miilor, un salariu substanţial îi sosea acasă de la revista "Contemporanul", drepturi de autor pe grupaje de poezii primea săptămânal, împrumuturi de la Fondul Literar lua de câte ori avea chef, la revoluţie ştergându-i-se o datorie de vreo patru milioane de lei de pe vremea aceea, în dolari, la oficial, însemnând aproape un milion. În concluzie, "epoca de aur" a fost epoca Păunescu în egală măsură cu epoca Ceauşescu. Numai că rolul lui Ceauşescu s-a încheiat la 1989, al lui Păunescu reîncepea, revanşard, ca un uragan.
În loc să-şi pună cenuşă în cap în casa lui cât Titanicul, în loc să scrie, în sfârşit poeziile adevărate, cele demne de talentul uriaş cu care s-a născut, el continuă să fie o pacoste pentru ţară. E senator şi preşedinte al Comisiei de cultură din Senat. În această calitate, taie şi spânzură. În această calitate a şters pe jos cu un candidat la Consiliul de Administraţie al TVR, i-a tăiat microfonul celui chemat la audieri. El, justiţiarul, care plângea anul trecut, după ce soţia lui, la fel de arogantă, a omorât cu maşina o familie şi n-a făcut o zi de închisoare. C-aşa-i dreptatea în România! A scrie despre Păunescu, despre faptele lui, e aproape imposibil. Nimeni nu poate să consemneze într-un an câte porcării poate comite Adrian Păunescu într-o săptămână.
Adrian Păunescu este un porc. S-a banalizat propoziţia. Mai de actualitate, având în vedere gabaritul fără nici un control şi agresivitatea, ar fi propoziţia : Adrian Păunescu este o scroafă care se lăfăie în mocirlă. Scroafa Senatului.

Cu tot respectul pentru orice opinie, asta-i părerea mea despre Adrian Păunescu.