E minionă, blondă, subţire, a scris poezii, iar acum e ziaristă super/hyper/ultracorectă la televiziunile lui Dan Voiculescu. Am văzut-o recent la o emisiune de taclale cu Ion Cristoiu, de data aceasta ea fiind vedeta şi I.C. reporterul. Dacă Ion Cristoiu e şarlă bătrână şi mai ştie să mimeze neutralitatea, Gabriela Vrânceanu Firea, când vine vorba de Traian Băsescu sau de ziariştii din tabăra adversă, se roşeşte toată, îi sclipesc ochii ca la şerpii galbeni şi veninoşi din Insula Paştelui, se răsteşte, stropeşte cu salivă... Deontolgia în sus, deontologia la vale.
Îmi aduc aminte de o întâmplare. În vara lui 2000, an electoral, împreună cu alţi aproape o sută de alţi redactori şefi de ziare locale din ţară, am fost invitat două zile la Bucureşti, la o întâlnire cu primul ministru Mugur Isărescu (care era şi candidat la preşedinţie), chipurile la un colocviu pe tema Puterea şi presa locală. Duminică seara am fost primiţi ca nişte prinţi provinciali la hotel Triumph de pe Şoseaua Kiseleff, eram întrebaţi mieros cum şi câţi vrem să stăm în cameră, dacă vrem cina la şase seara, la miezul nopţii sau mai târziu, puteam să comandăm whisky sau altceva la masă, în hol sau la etaj, guvernul plătea.
Înainte de prânz, a doua zi, ne-a întâmpinat la hotel Hilton chiar doamna Gabriela Vrânceanu-Firea cu mape luxoase pline de...hârtii. O oră şi jumătate a conferenţiat premierul Mugur Isărescu. Vorbe, vorbe, vorbe... Apoi, în trei încăperi ale parterului hotelului, un festin culinar la discreţie: icre negre şi roşii, frigărui de şapte soiuri, fripturi, chiftele, gustări fel de fel... Toate stropite cu gin tonic, vinuri albe, roşii, dulci, demiseci, seci... Acolo s-a revărsat cornul abundenţei din Piaţa Victoriei.
Spre seară am ajuns la Curtea de Argeş şi am scris un editorial pe tema tentativei de mituire de către premier a presei provinciale. A doua zi, am primit un mesaj de la purtătoarea de vorbe a guvernului cu rang de secretar de stat prin care-mi cerea să transmit la guvern articolul scris în urma colocviului de la Hilton. L-am transmis.
Peste o lună, acţiunea s-a repetat. Eu n-am mai fost invitat, desigur... Poate că şi alţi colegi de-ai mei. Nu ne lăsasem manipulaţi, păcat ce nu putea fi iertat.
Acum, doamna minionă şi subţire Gabriela Vrânceanu-Firea e jurnalistă independentă la televiziunile lui Felix Motanul. Faţă-n faţă cu Ion Cristoiu. Deontologie la deal, la vale... Isterie. Ochi de şerpoaică galbenă din Insula Paştelui.