Cultură de zero virgulă ceva

Ziua Culturii fiind astăzi, să recapitulăm câte ceva privind domeniul acesta vast.

Bugetul Ministerului Culturii este de 0,... (zero virgulă ceva).

Ministrul Culturii se numeşte Gigel Ştirbu, dacă aţi uitat, un popă de ţară care ameninţă cu destituirea pe directorii teatrelor bucureştene Naţional şi Odeon.

De ziua Culturii, Eminescu este aniversat de vreun primar de orăşel care-l numeşte "poetul pereche", probabil pereche cu secretara lui. Ba, poetul este omagiat dedicându-i-se pe tot cuprinsul ţării versuri proaste, cretine, şchioape.

Singura veste bună este că diseară, la Botoşani, se decernează Premiul Naţional, iar laureatul - aflu pe surse, cum se zice - va fi Ion Mureşan.

Altfel, când bugetul Culturii e de zero virgulă ceva la sută din PIB, iar ministrul popă sătesc se numeşte Gigel Ştirbu, nu poţi decât să-ţi aminteşti anecdota cu cultura (sic!):
- Cum se pune accentul, pe prima silabă din cultură sau pe ultima?
- La noi nu se pune accentul pe cultură!

Amin!

Piste false

De ani de zile n-am mai cumpărat revista Rebus, deşi mulţi ani în tinereţe colaboram la ea cu probleme de enigmistică. Aflat la supermarket zilele acestea, am cumpărat ultimul număr, fiindu-mi dor de careurile de cuvinte încrucişate cu pistă falsă. Iată definiţii dintr-un singur careu: REFREN - Pus în cântare de mai multe ori; PIAZĂ REA - Malefica uvertură la simfonia destinului; ATU - Apariţie de succes la salonul de carte; APĂ - Vin cu ea...şi e scandal în cârciumă; TARE - Prezenţe nedorite la un proces de moştenire; sau - Privite printre gene cu dispreţ; RAPACITATE - Formă de adunare la extremişti sau - Dovada expusă a stăpânirii avare sau -  Boală ruşinoasă care produce cheaguri; PARC - Înscris la grupa mare la grădiniţă; AUR - Un nobil scos din baie în şuturi; MIR - Compoziţie de frunte a unor exponenţi de rasă; LAVĂ - O masă caldă după o activitate în subteran...

Gigel de la cultură

Astăzi comemorăm 30 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu. Toată dimineaţa am căutat prin documentele mele o evocare pe care-am scris-o cu ani în urmă şi n-am găsit-o. Dar,

am dormit o oră după-amiază şi cum, în România, dacă aţipeşti puţin, ceva iremediabil se întâmplă, aflu că în locul onorabilului (totuşi) domn Daniel Barbu, lovit la creier de HIV, la Cultură a fost propus Gigel cel ştirb. Te doare capul! Gigel declara agramat încă înainte de instalare că e mândru nevoie mare de numele care (sic!) i l-a dat tatăl lui, probabil Gigel senior. Sigur că numele nu contează şi nu-i tocmai fair-play să te legi de el. Totuşi, Gigel e Gigel, iar când Gigel şi-l mai şi confirmă... Las' că eu am crezut totdeauna că la Ministerul Culturii se instalează în frunte totuşi oameni de cultură, cum au şi fost: Andrei Pleşu, Marin Sorescu, Răzvan Teodorescu, Ion Caramitru... Dar, Gigel!... Hm! Bun, sunt de acord şi cu Gigel, dar ăsta e doar un popă ştirb, care zice că nu trebuie să fi luat două Premii Nobel pentru a conduce Ministerul Culturii. Sigur, două nu ia nimeni (prostule de Gigel, mă fac că n-am priceput ironia ta de căcat!), nici măcar unul, dar nici să fie prost grămadă nu e musai! Aflu acum că olteanul de la Slatina a avut în Parlament o iniţiativă legislativă prin care să se legifereze că plagiatul fără voie nu e plagiat! Cum direcţiile judeţene de cultură au trecut sub egida consiliilor judeţene, Gigel nici nu mai are ce conduce, şi totuşi Gigel la Cultură este o glumă sinistră...

O Cristiana

Sunt nevoit să încep prin a spune încă o dată că n-am cont pe facebook şi nici nu-mi voi face. Din simplul motiv că nu vreau să mă dau mare, că nu ţin să-mi pun acolo pozele mele intime şi că eu socializez la o halbă, pe terasă, ca-n Caragiale, nu din faţa computerului.
Ei bine, asta nu înseamnă că nu sunt atacat adesea pe facebook. Tocmai pentru că nu mă pot apăra acolo sunt atacat. E un semn de curaj din partea duşmanilor mei. În schimb, sunt atenţionat din când în când de prieteni, când atacurile sunt prea gogonate.
De câteva zile, o anume Cristiana Doi nu mai poate trăi de grija mea. Astăzi cică a scris că eu aş lua o sinecură de la Centrul Cultural Piteşti. Adică, eu merg zilnic de la Curtea de Argeş până la Piteşti (40 de kilometri din faţa casei mele până-n faţa Centrului Cultural) să iau o sinecură. Altfel zis, dau lunar pe benzină 500 de lei ca să câştig 786! Venitul ăsta i-l doresc cu dragă inimă şi Cristianei Una, Doi, Trei!... Asta-i sinecură! Sinecură era când Nichita Stănescu (Dumnezeu să-l odihnească în pace, că avea geniu!) lua timp de 25 de ani un salariu (triplu decât media pe ţară) de la România literară fără să calce vreodată pe acolo. Însă eu pot demonstra că nu iau o sinecură, o pot dovedi cu raportul de activitate pe care-l scriu zilnic de şapte ani, şi prin ce fac, rezultatele acestea rămânând pe hârtie sau pe saituri.

Ca o concluzie, dacă viteaza anonimă Cristiana Doi este un bărbat, un Cristian, vreau să-i spun că e un nesimţit şi dacă-l aflu îi dau două palme în Piaţa Milea.
Dacă e chiar o Cristiana, înseamnă că e o inelegantă, ca să nu zic că e fata unei "doamne" din periferia de nord a Piteştilor, că e soră cu neadevărul, sau că e adversara binelui, din simplul motiv că e femeie şi de aceea trebuie să nu fie de-o bunătate prostească! Să-i fie de bine!

Cultură de zero virgulă zero

În timp ce în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi în numeroase oraşe din ţară de trei zile oamenii strigă lozinci împotriva unei puteri bezmetice, fără niciun răspuns din partea acesteia, preşedintele TB dă mesaje de Ziua Culturii Naţionale. Cu aceeaşi ipocrizie, cu aceeaşi demagogie pe care i le ştim. Citez: "Preşedintele Traian Băsescu subliniază că România are "un potenţial cultural extraordinar" şi este o ţară care a dat şi continuă să dea lumii elite în toate domeniile, "fapt pentru care trebuie să investim în educaţie, pentru o cultură de performanţă".

Asta spune, dar alta face. Niciodată puterea n-a alocat Educaţiei procentul din PIB pe care şi l-a asumat prin lege. Iar în ce priveşte procentul alocat Culturii, să nu mai vorbim. El este de 0,01 din PIB. Aşadar, o cultură care are buget de zero virgulă zero!... Asta aminteşte de celebrul banc:
- Cum se pune accentul pe cultură, pe prima silabă sau pe a doua?
- La noi nu se pune accentul pe cultură.

Mutu şi cultura străvechii Florenţe

Italienii aveau nevoie de încă o confirmare a presupunerii lor că românii sunt sălbatici genetic: violatori, hoţi, bătăuşi, criminali... Le-a oferit-o galanton ieri în zori cetăţeanul de onoare al Piteştiului Adrian Mutu. Se ştie, l-a rupt în bătaie pe-un ospătar care a comis crima de a-i cere să achite nota de plată, probabil destul de piperată, ştiind că băiatul din Argeş nu bea apă plată.
Istoria culturală de două milenii a Florenţei a fost îmbogăţită cu nepreţuita contribuţie a lui Mutu, care nu le vorbeşte, dar le cafteşte.