La orele prânzului, treceam prin Piaţa Vasile Milea din centrul Piteştiului pierdut în gânduri. Doi ţigani, buni psihologi, de bună seamă, m-au citit că sunt un om cumsecade, adică prost, fraier, papagal bun de jumulit şi în zece secunde, înainte de a mă dumiri ce vor de la mine - că nu fac niciodată niciun fel de afaceri cu ţiganii - mi-au tras o ţeapă ce n-am luat în viaţa mea. Amănuntele sunt de prisos.
Importantă rămâne măcar concluzia: ţiganii sunt o pecingine, un şancru al societăţii, o lepră neagră, un cancer al lumii civilizate, pata de catran împuţit de pe obrazul României, pedeapsa omului pentru păcatul originar... Să fie împuşcaţi e păcat de gloanţe, să fie otrăviţi e irosită munca vracilor şi chimiştilor, să fie înecaţi se murdăresc apele ţării.
De Ceauşescu am scăpat, de Păunescu şi de ţigani n-avem nicio şansă!