Decembrie, ultima reverenţă

          Gabriel Liiceanu, unul dintre intelectualii care l-au susţinut un deceniu pe faţă pe Băsescu (nu gratuit, desigur, că trăim într-o lume pragmatică!), îi face un portret preşedintelui Traian Băsescu la sfârşit de mandat. Iată un fragment:
          

         „România lui Băsescu a fost, într-adevăr, o țară care și-a dat poalele peste cap.
         Dar nu asta trebuia să se întâmple? Nu trebuia să aflăm ce era sub poalele bine trase în jos ale României lui Iliescu, Năstase și Ponta? România căreia Băsescu i-a dat poalele peste cap a țipat, aparent pudică și ultragiată, din o mie de guri. Cum ar fi putut fi altfel, dacă îți propuneai să scurmi gunoiul, să întorci cu plugul justiției brazda netrebniciilor care, odată răscolite, numai frumos nu puteau să miroase? Mirosea tare urât sub poalele ridicate ale României post-comuniste. Ce viermuială, ce șerpăraie, ce faună colcăitoare crescută la întuneric și deranjată deodată de pala de lumină căzută peste ea! Era într-adevăr nevoie de-un comandant de navă care, atunci când îl întrebai de primul drum pe care-l făcea odată ajuns într-un port, să răspundă însoțind cuvintele cu hăhăitul lui inconfundabil: „Primul drum? La bibliotecă!”. Era nevoie de cineva care să tragă cu un gest hotărât vălul de pe „biblioteca” PSD-ului, lăsând să apară în fața întregii lumi teribilul bordel al României tranziției.
         Adevărul e că primul drum al lui Băsescu ajuns președinte al României a fost în bordelul politicii românești. Într-un fel, și-a mutat biroul de lucru acolo. Și este oare atât de greu de înțeles că omului care i-a deranjat și i-a stârnit pe cei care prestau înăuntrul onorabilei instituții i s-a răspuns cu o ură-cult? Ne place sau nu, gestul acesta al înlăturării vălului, pe care-l presupune emergența adevărului, Băsescu este cel care l-a făcut. Tot restul, toate vorbele de clacă strânse în jurul lui de-a lungul celor zece ani sunt superflue, sunt fasoane ale frustraților care vorbeau și vituperau în timp ce el făcea”.

          Ei bine, dacă elita intelectualităţii româneşti exultă că România e un bordel, puţine lucruri mai sunt de comentat. Poate doar că atât de jos n-a coborât instituţia Preşedintelui  niciodată. Şi mă tem că acolo va rămâne, în bordel. Unul în care proxeneţii sunt marii gânditori ai naţiei! Unul în care familia preşedintelui elogiat se încuscreşte şi se bălăcăreşte în sala paşilor pierduţi cu clanuri de ţigani interlopi. Halal!

Capul de şarpe care nu moare

Acum o lună, o ştire predomina pe toate ziarele. Un bucătar chinez a tăiat capul unui şarpe din care voia să facă o supă, pentru un client deosebit. Ei bine, peste două-trei ore, când a vrut să pună capul de şarpe în apa fierbând, capul de şarpe l-a muşcat şi supa s-a dus naibii!

Traian Băsescu este un cap tăiat; acum doi ani de 7,4 milioane de români, iar acum o lună de 90 la sută din servicii, dar şi de foştii "intelectuali ai lui Băsescu". Şi ce credeţi, că se lasă? Nici gând! O urmează ca un cap de şarpe tăiat pe Nuţi spaima Constituţii prin ţară şi vrea s-o bage-n turul doi, muşcând totul, turbat şi veninos. Ca unul scârbit şi sătul de regimul Băsescu (mi-e lene şi silă să pun în ghilimele!), mă ia groaza imaginându-mi-l pe marinarul veneric eliminând pe căi neortodoxe candidaţii principali pentru a o duce pe pupila lui de la 5-6 la sută în turul doi şi de acolo la Cotroceni, să păstreze încă cinci ani din Palatul regilor un alcov scârbavnic.

Doamne, izbăveşte-ne de cel viclean! Amin!

De ce ţipi, mă salariatule?!

Orice s-ar zice, instituţia preşedintelui (da, cu p mic!) României a evoluat. Nimic nu stă pe loc! În 1992, după cum se ştie, preşedintele Iliescu l-a luat de piept la Constanţa pe ziaristul vehement şi l-a apostrofat: "De ce strigi, măi animalule?!"

Aseară, butonând eu telecomanda într-o pauză de snooker de la Open-ul chinezesc, dau peste preşedintele (altfel ilegitim) Traian Băsescu care se încăpăţâna să nu răspundă întrebării jurnalistei de la Antena 3. "Doamna salariat, îi zicea el, nu ţipaţi!" Mititica aia nu ţipa, ea punea o întrebare. Dar, domnul de la Cotroceni o apostrofa că e salariatul lui Voiculescu. N-am înţeles nimic. Eu ştiam că salariatul este un om care primeşte un salariu pentru munca efectuată sub un contract cu angajatorul. În 2010, când dl. acesta coleric pe nume Traian Băsescu ne-a tăiat salariile, a zis că-l taie şi pe-al lui. Deci, şi el este salariat, la stat, e adevărat. Acum, sigur că Dan Voiculescu este un ticălos şi probabil un angajator rău şi hoţ, dar parcă nici angajatorul Stat nu e mai breaz! De asemenea, accept că Antenele sunt nişte televiziuni infecte din mai multe motive: unele că sunt politizate, altele că sunt tabloidizate, dar pe lângă nişte redactori vehemenţi, demenţi şi ticăloşi, sunt şi zeci de...salariaţi absolut oneşti. După cum, iar cred că şi la Cotroceni preşedintele actual este un infect din n motive: că e ticălos, beţiv, grobian, mitocan; dar aici sunt şi salariaţi decenţi care-şi fac treaba cu onestitate sub conducerea unui căpcăun.

Aşa a evoluat instituţia preşedintelui României - de la "De ce strigi, măi animalule?! la "De ce ţipi, măi salariatule?!" Halal evoluţie!

Un preşedinte (fără popor) pentru prosperitatea lui (a preşedintelui!)

Există în Uniunea Europeană un preşedinte care, precum cei trei regi şi un împărat ai ţiganilor (pardon! ai romilor) n-are popor. Acest preşedinte fără popor, de altfel, a mers la catafalcul regelui Cioabă de la Sibiu, rege fără popor. Ei bine, dl. ăsta preşedinte ilegitim, aproape autointitulat, prin cumpărarea ca-n Piaţa Amzei a unei doamne nenorocite şi nefericite pe veci numită Aspazia, acest preşedinte face jocuri şi-şi face publicitate şi face pe agentul publicitar, şi pe bună dreptate, el fiind chiorul din ţara orbilor. Domnul ăsta care trăieşte în Vila Lac n de pe malul Herăstrăului (Floreascăi? că habar n-am despre locaţiile nomenklaturii!), cică este cultivator de legume în grădina palatului, mă rog, vilei. Te doare capul! Rahaţii evezişti (dorind a mirosi a Chanel!) îl filmează/fotografiază pe preşedintele ăsta fără popor culegând căcat cu perje din grădina palatului. Puah!

Tot preşedintele ăsta, în perioade de criză, când toate televiziunile sunt pe el 24 din 24, circulă ca mine, cu un Logan. În sensul că el, săracul, nu mai poate circula prin Bucureşti cu girofar, maşină de 100 000 de euro şi un miliard de sepepişti. Iar vecinul meu îmi zice: "Vezi, domnu' Augustin, bietul, circulă ca mata cu Logan, mai are Uniunea Europeană un preşedinte atât de amărât ca al nostru?!" Mai amărât nu are, dar nici mai bogat. Pentru că - dacă eu plătesc de şapte ani rate la un Logan făă nici o opţiune, şi voi mai plăti încă trei - dl. preşedinte fără popor câştigă probabil vreo zece maşini de-ale mele pe zi când umblă cu maşina naţională, căreia-i face reclamă: "Are frâne bune!", "Poţi porni direct cu a doua!" etc. După cum am aflat de la diverse televizuni că preşedintelui fără ţară i se umflă conturile ori de câte ori iese precum cucul ceasului seara, la oră exactă, să ne spună că trebuie exploatat aurul de la Roşia Montană.

Egipt-România. Două întrebări

La Cairo, preşedintele de un an al Egiptului, Mohammed Morsi, este deja arestat la domiciliu, pentru că nu vrea să demisioneze, el murind (!) ca un patriot egiptean.

Două întrebări:
1. Cu cât o duc mai rău egiptenii decât noi, românii? Cum cei de pe malul Nilului ies două-trei milioane în stradă, iar noi nici o sută?

2. Mohammed Morsi este arestat la domiciliul său din Cairo. Dacă totuşi al nostru Morsi va fi arestat, la care domiciliu l-am putea găsi: în Mihăileanu, la Vila Lac 3, la Cireşica, la Neptun, la blocul din oraşul Basarabi, sau la strămoşii lui tătari din Kazastan?