Ziua Fericirii... că nu mai avem flotă

Astăzi este Ziua Internaţională a Fericirii! Ei, dar ce este fericirea? Aşa, în general, ea este o categorie filosofică şi nimic mai mult.

Dar, ea cade în aceeaşi zi de 20 martie, când în 1965, România devenea membră a Organizaţiei Interguvernamentale Consultative pentru Navigaţie Maritimă. Mai este România membră OICNM? Păi, dacă mai e, atunci avem o patrie impostoare, ea nemaiposedând o flotă maritimă. Şi nici fluvială.

Cuplând noi cele două evenimente epocale ale zilei de 20 martie, am putea spune că astăzi sărbătorim, la un pahar de coniac, Ziua fericirii...că nu mai avem flotă maritimă. Un fel de parastas transformat în paranghelie.

Mircea Dinescu a pătruns în literatura română ca o ghiulea. Vă rog!...nu vă supăraţi!...mulţumesc frumos!...iertaţi-mă pentru deranj!... şi alte asemenea siropuri n-au făcut şi nu fac parte din vocabularul lui. El era presat de talentul care-i dădea pe dinafară. Lăsa impresia că va arde repede, ca un foc de artificii. De fapt, el ardea repede o etapă, dar descoperea imediat o alta. A făcut şi disidenţă, s-a luat de piept cu tirania, a cam fost totdeauna un om liber, a făcut şi revoluţie, mă rog, şi-a jucat rolul lui, dar nu s-a întins pe divanul lui Oblomov să sugă cu paiul de plastic din licoarea dulce a revoluţiei continue. Şi-a suflecat mânecile şi-a continuat să se zbată. Şi-a cumpărat moşie în lunca Dunării, s-a făcut şi secretar de stat la CNSAS, moderează (hm! n-am alt cuvânt) emisiuni de televiziune. Nu se mulţumeşte niciodată de ceva.
Zilele acestea a mers la Sibiu, în capitala culturală, să vadă spectacolul cu Faust în montarea celebrului Silviu Purcărete. Dar şi aci a împletit plăcutul cu utilul. A participat şi la festivalul culinar de la Împăratul Romanilor prezentând pastrama de gâscă şi de raţă şi zacusca, produsele fermei sale de la Cetate...
Mă lungesc, însă, şi n-apuc să spun că nu intenţionez să scriu pe blog o tabletă encomiastică despre poetul care nu mai scrie poezie. Imaginea lui însă îmi sugerează întruchiparea ideii de fericire. Hm! Fericirea! O altă noţiune, alături de patriotism, compromisă de regimul trecut. Şi totuşi, în agitaţia lui dezordonată, în declaraţiile lui dezlânate de membru CNSAS, în gesticulaţia lui inestetică de pe micul ecran, ghicesc ideea de fericire, noţiune compatibilă nu neapărat cu tolănirea la soare pe Coasta de Azur, cât mai curând în activitatea neobosită în domenii pe care le iubeşti. Joi, 27 septembrie 2007