Judecătorul a intrat în anul caprei

          În zodiacul chinezesc, anul 2015 este anul caprei; de lemn, e adevărat, dar tot capră!
          Astrologii neozeelandezi susțin că ar fi un semn zodiacal rău, că se lasă cu arest, cu cătușe, cu alea, alea...
          Se pare că așa e. Cel puțin, Toni Greblă, fostul judecător de la Curtea Constituțională poate confirma. El a avut niște capre: albe, negre, albe cu pete negre, negre cu pete albe, roșcate, blonde, cu coarne și fără. Cineva i-a spus că alea negre poartă ghinion. Altcineva - că, dimpotrivă, alea tărcate. Un prieten de încredere i-a șoptit că alea cu coarne, alea sunt dracul gol. De când a aflat că semnul caprei este unul rău, a vrut să scape de toate cele 50 de animale. Dar, n-a citit și previziunile Centrului de Astrologie al Australiei de Sud-Est care a hotărât cu o lună în urmă: capra este un bumerang. Iată, dacă se informa la timp, Toni Greblă nu încerca să scape de caprele sale de la Telești - Gorj! Acum nu mai poate. Le-aruncă pe câmp ca pe niște animale blestemate, iar procurorii le aduc la țarc, cu ugerele golite de lapte.
         O singură scăpare mai are dl. Greblă. Să strângă neamul rămuros al finului bulibașă și să facă ardere de tot, să jertfească mai multe capre pentru Dumnezeu, iar restul să le facă la proțap. Mă ofer să dau eu rețeta.

Judecătorii îşi merită din plin salariile şi pensiile nesimţite

Am citit într-un interviu al directoarei Casei de Pensii Argeş că o judecătoare are pensie 34 000 de lei (340 de milioane de lei vechi). Se sparie gândul, iar doamnei îi trebuie un serviciu de contabilitate la domiciliu.

În altă ordine de idei, doamnele judecătoare îşi merită pensiile şi salariile nesimţite, salarii care au un substanţial spor de stres. Păi, n-aţi citit stenogramele celor două judecătoare arestate? Ştiu că DNA lucrează nonstop şi le înregistrează, dar nu se pot abţine să ia în continuare şpăgi. Ce sfâşietoare trăiri interioare, ce angoasă, ce zbucium!...

Pe de altă parte de ce îşi mai merită ele salariile astea nesimţite? Păi, pentru că ele sunt tolerate de sus să ia şpagă atâta timp cât merg în direcţia dorită. Totdeauna după alegeri însă nu prea ştiu în ce direcţie s-o ia, cu cine sa meargă şi asta e şi mai stresant. Şi iată unde se poate ajunge... Păi, de asta au luat ele şpăgi de sute de mii de euro, să-şi facă palate şi să-şi cumpere blănuri, ca să stea la mititica?

Aşadar să nu le mai invidiem pe doamnele judecătoare pentru salariile lor cât bugetul Republicii Moldova. E greu.

Un judecător cinstit

Duminică dimineaţa, la un pahar de palincă, un prieten mi-a spus un lucru care pur şi simplu m-a electrocutat. Cică, există un judecător corect şi cinstit, care nu trânteşte procesele pentru vreo şpagă sau la vreun ordin de sus de tot. Nu, omul e corect, judecă în spiritul şi litera legii şi trăieşte doar din salariul lui mizer de câteva mii de euro. Cine este judecătorul cu pricina şi unde judecă el în România mare? Ei, asta nici dracu' nu ştie. Poate că tocmai aţi trecut pe lângă el pe stradă. E minunat că acest judecător există, chiar dacă a avea şansă să fii judecat de el e una la un miliard. Să ne rugăm la Dumnezeu să apară altul la fel înainte ca acesta să se pensioneze. Am putea să-i facem un monument în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Monumentul judecătorului necunoscut.

Şpagă banală: un pod

Un ziar central publică o interesantă şi pitorească anchetă, pigmentată cu stenograme. Materialul se ocupă de şpăgile din justiţie şi din poliţie. Şi aflăm lucruri drăguţe, care ne arată ce popor plin de imaginaţie suntem.
Dintr-o asemenea stenogramă aflăm cum un judecător dă sentinţe favorabile unor interlopi pentru că avocata acestora este iubita lui, care iubită se râzgâie la telefon la modul următor: "Hai mă, Marinuş de pluş. Nu mă şantaja, te rog frumos, mâca-ţi-aş pula ta"..."
Alt judecător îi promite unei divorţate o hotărâre avantajoasă la partaj dacă au o aventură de două ore undeva la marginea oraşului.
La poliţia rutieră, e ordine, nu glumă! Pentru eliberarea unui permis fără examen se percepe o "taxă" între 200 şi 300 de euro.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre parchet. Procurorii iau şpagă orice, n-au şi ei un cod al bunelor maniere de luat şpagă. Ei iau orice: bani, valută, o revizie tehnică la maşina de lux, alcool, parfum... Ba, unul a pretins şi a primit şpagă un pod. Da, un pod peste un pârâu la casa lui de vacanţă.
Citez din raportul DNA: "Se observă că procurorii au primit sume relativ mici, respectiv 120 euro, 250 euro, 600 euro, 700 euro ori 1.000 euro, prin comparaţie cu judecătorii care au pretins şi primit sume mult mai mari, adică în cuantum de 1.800 euro, 30.000 euro şi 45.000 euro, împrejurare ce îşi găseşte explicaţia în faptul că, de cele mai multe ori, decizia finală îi aparţine magistratului judecător".
Păi, în acest caz, de procurorul care primeşte acolo şi el 120 de euro am putea spune că e curat ca lacrima, mai cinstit decât o fată mare. Dar, atenţie cum vorbeşti cu dl. judecător care vrea 45 000 de euro. Eu fac pe dracu-n patru să nu ajung în niciun fel în sala de judecată. 40 000 de euro este salariul meu pe 20 de ani.

Despre stresul judecătorilor

Înainte de paşti, primul ministru al României face o remarcă nu de guvernant principal, ci mai curând de cetăţean revoltat şi neputincios: magistraţii au întrecut orice măsură în materie de salarii. Când românul de rând are leafă de 300-400 de euro, magistratul depăşeşte 5000 uneori, de parc-ar trăi îm Belgia sau Luxemburg. Metoda de mărire a salariilor e pe cât de simplă, pe atât de eficientă şi infailibilă. Un grup de judecători dă statul în judecată pentru nerespectarea legii salarizării, iar un alt grup de judecători îi dă câştig de cauză fără a sta pe gânduri. Ultima găselniţă a doamnelor şi domnilor în robă se referă la sporul de stres în cuantum de cincizeci la sută, iar oamenii (haini!) sunt scandalizaţi.
În ce mă priveşte, chiar dacă nu contează deloc părerea mea, cred că judecătorii îşi merită banii. Păi, să trânteşti procese(le), să trimiţi după gratii oameni nevinovaţi şi, invers, să scoţi basma curată marii rechini care au făcut praf economia ţării, asta nu înseamnă stres? Nu mai au şi ei - că oameni sunt, orişicât - nopţi de insomnie? Nu trebuie compensate cu bani de la buget?
Dar să iei un miel, un purcel, o maşină, un plic cu bani drept şpagă? Ei, nici ăsta nu e stres? Dacă apare cineva (cine?!) şi te prinde cu banii sub robă? Nu-ţi pui cariera în primejdie, ba chiar libertatea? Ce mai înseamnă cincizeci la sută spor de stres? Hm, o nimica toată, o mizerie! De aceea cred că ar trebui să primească şi mai mult. Să li se dea, de pildă, salariu echivalent cu o sută de salarii medii pe economie la care să li se aplice şaptezeci şi cinci la sută spor de stres! Să ştie omul (în robă neagră, purpurie, după caz...) că merită să rişte trântirea proceselor după bunul plac şi răul interes sau să încaseze o şpagă consistentă!