Atac la frunza verde creaţă

Ne lăsase blonda doamnă fostă ministru a Turismului, aşadar ne-a lăsat moştenire doamna Elena Udrea un brand de ţară: o frunză verde crud, o frunză creaţă numai bună să acopere o bucată de sex, de Adam sau de Evă. Şi noi în loc să-i fim recunoscători, noi ne complacem în a observa neimplicaţi cum frunza creaţă e atacată din două extreme.

Pe de o parte, frunza Elenei Udrea evaluată la vreun milion de euro este în pericol de a se veşteji sub tirul acuzelor doamnei ministru Maria Grapini, care doamnă ministru vrea să o arunce definitiv în iarna uitării noastre, vrând să pună în locul frunzei de dreapta vreo crenguţă de stânga.

Dar frunzei doamnei Elena i-a pus gând rău, de data aceasta din partea dreaptă a politicii dâmboviţene, însuşi dl. Gabriel Liiceanu care zice că brand de ţară ar trebui să fie dl. Mircea Cărtărescu, cel care are geniu. Este adevărat că arhanghelul Gabriel Liiceanu nu desfiinţează definitiv frunza Elenei, ci spune doar că e prea puţin pentru un brand de ţară. Lasă să se înţeleagă, altfel zis, că ar accepta ca brand pe Mircea Cărtărescu gol ca un David, dar cu o frunză verde creaţă în faţă. Ar fi imaginea cea mai reprezentativă pentru România. De ce nu?

Abuz de încredere

Preşedintele iese în faţa poporului şi zice că legea n+137 este ilegală.
Primul ministru iese în faţa poporului şi zice că preşedintele n-are dreptate când zice că legea n+137 este.
Preşedintele Senatului iese în faţa poporului şi zice că premierul nu are dreptate când zice că preşedintele nu are dreptate când zice că legea n+137.
Preşedintele Camerei Deputaţilor iese în faţa poporului (acelaşi popor/bobor) şi zice că preşedintele Senatului nu are dreptate când zice că primul ministru zice că preşedintele nu are dreptate când zice că legea.
Poporul iese în stradă, că e mai cald decât în case, umblă şi nu zice.
Dar Andreea iese în faţa telespectatorilor şi zice că. Tot la televizor iese şi Mihaela şi zice că. Dar şi Jaques e mereu la televizor şi zice că. Simona Senzual e acolo şi zice că. Andrei e în fiecare seară pe ecranul cel mic să zică că(sic!). Şi Sandra cea tânără, frumoasă şi interesat veninoasă stă în faţa camerelor de luat vederi şi zice că. Toţi cei de mai sus şi mulţi alţii apar şi zic. Una, alta. Zic aia, aia!
Într-un sat de la Poalele de sud ale Făgăraşilor, Ilie nu zice. El nu zice pentru că e mut. El tace. Tace şi face. Face un coteţ de porc din lemn de paltin.
Preşedintele zice că. Premierul zice. Preşedintele Senatului. Vedetele TV şi ele. Numai Ilie tace. Şi face. Coteţ pentru porc. Coteţ pentru porci.
P.S. Şi coteţ pentru cei care abuzează de încredere. Să abuzăm de încredere, râde Petru. De încredere să abuzăm, se bucură Petra. Să!