Omul scorbură

Ion Pascal Vlad – Omul scorbură (Autograf MJM, Craiova, 2006). Ion Pascal Vlad este un foarte bun poet. Că se aude atât de puţin de el se datorează probabil modului său discret de a fi şi izolării din Valea Jiului. Zicea Cioran că „un scepticism care nu ne ruinează sănătatea nu-i decât un exerciţiu intelectual”. Ei bine, Vlad este un sceptic autentic, iar acest scepticism păstos îl toarnă în tiparul unor poeme-parabolă cu sintagme aspru ieşite în relief, dintr-o ironie amară: „Vremuri de doi lei/burniţă cu clopoţei”; „lumină într-o gaură neagră”; „poetul trebuie să fie ancorat/ în realitatea care-l scuipă pe faţă…” Dar poetul are şi ştiinţa – atât de rară astăzi – a concentrării textului, a strângerii din cotidian a nucleului de poezie autentică: „Un batalion de eroi metalici/nu fac faţă firului de iarbă;//solitar, la marginea Râului,/în legănarea-i tandră,/se vede tot universul,/luna înflorind la ceas de cumpănă”.