Omagiu celui pamântesc, omagiu celui ceresc

Toţi cântăreţii lui Ceauşescu, toţi cei ce-şi făcuseră o profesiune nu doar de credinţă, dar şi o profesiune lucrativă din preamărirea marelui cârmaci, după 1989 au trecut la psalmi, la poezie religioasă, în general. Şi nu pentru a-şi turna cenuşă în cap pentru multele lor păcate, ci pur şi simplu pentru că era trecerea cea mai lesnicioasă. Scuturau praful de pe searbedele texte şi continuau preamărirea. Doar că obiectul adoraţiei era altul. Nu-l mai cântau pe cel de pe malul Dâmboviţei pentru cele lumeşti, ci pe Cel de sus pentru cele cereşti. Hm!