Altfel de diaspora

      Ne mirăm de nu se poate că avem pe listele electorale cu mult peste 18 milioane de români, deşi la recensământ au rezultat puţin peste 19 milioane. Iar minori sub 18 ani, deci fără drept de vot, sunt 3,5 milioane. Toate partidele nu zic nimic în această privinţă, pentru că toate câştigă nişte parlamentari în plus.
     Ei bine, dacă mai scădem vreo patru milioane de români lipsă din ţară, vedem că listele de electori sunt subţiri de tot. Dar, cum cei de afară, din patru milioane au votat în 2009 vreo 140 000, în 2012 vreo 150 000, în vară, la europarlamentare vreo 160 000, iar acum două săptămâni 380 000, o revoltă (spontană!) totuşi a dat totul peste cap, că diaspora nu e lăsată să voteze etc. Mă rog, lucrurile sunt complicate...
      Dar, o diaspora căreia nu i s-au făcut secţii de votare se află în... România. Ziarele au scris recent că într-un apartament din Iaşi îşi au domiciliul nu mai puţin de 1600 de fraţi moldoveni de peste Prut. Într-un apartament de vreo 70 de metri pătraţi. Ei bine, cum o secţie de votare cuprinde cam 1000 de votanţi, se impunea o secţie de votare pentru respectivul apartament. Şi nu s-a făcut. Sigur, asemenea apartamente există şi în Bucureşti. Citeam cândva că unele sunt pe Calea Călăraşi... Ei, votanţii din apartamentul de la Iaşi de ce n-au ieşit în stradă, de ce nu s-au mobilizat pe facebook? N-au votat ei? Au făcut traseism electoral? Complicate sunt căile alegerilor prezidenţiale!...

Huliganii nord-irlandezi vs. activiştii ONG-ului "Mă piş pe el de vot"!

      Civilizaţia tot civilizaţie!
      Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii la Bucureşti a postat pe site opt sfaturi pentru suporterii Irlandei de Nord care vor veni vineri la meciul de fotbal de pe Arena Naţională. Britanicul este meticulos de nu se poate! Irlandezii sunt sfătuiţi ce taxiuri să ia, să nu bea la stadion, să-şi ferească buzunarele de şuţi, să nu cânte pe stradă după ora 22,00 (sperăm ca echipa generalului Iordănescu nici să nu le dea prilej) şi mai ales să nu urineze în public. Ce-nseamnă civilizaţia! Ei da, sfatul ăsta e cu atât mai preţios cu cât, pentru a nu se creea vreo confuzie, urinatul în public în Bucureştii acestei perioade este apanajul exclusiv al organizaţiei nonguvernamentale "Mă piş pe el de vot!"
      Ambasada României la Londra nu are astfel de sfaturi pe saitul ei. De aceea, ţiganii romi/români nu doar că urinează cât îi ţin rinichii în public pe malurile Tamisei, dar chiar fac caca! Trebuie făcut un sondaj până duminică, să se vadă dacă nu cumva romii din Londra fac parte din ONG-ul din diaspora "Fac caca pe el de vot!"

Duminica bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

         E ziua a şaptea, cea în care Domnul a zis să ne odihnim. Să ne odihnim, deci! mi-am zis azi-dimineaţă. Mai activ, mai pasiv, dar să ne odihnim. * În zori, recitesc versuri din Nichita Danilov, unele deloc prezidenţiale: „Orice om este Rege în patria lui./Deci vă spun: purtaţi-vă ca şi cum/aţi fi regi sau fii de regi./Sunteţi fiii omului liber, care e Rege în patria lui!” * La ora 8,00 îl duc cu maşina pe vecinul meu să-şi cumpere varză pentru iarnă; 50 de bani kilogramul. Votaţi varza! * Apoi, la o bere, la 50 de metri de secţia de votare. La o masă vecină, trei poliţişti îşi beau cafeaua cu spumă. Trăiască Poliţia română de la cafea! * Citesc pe internet îndemnul colonelului acoperit: „Îi rog pe români, măcar în amintirea acelui Turcescu în care au crezut cândva, să meargă la vot”. Şi noi, cei care n-am crezut niciodată în acest Turcescu acoperit, putem să-i adresăm strămoşescul îndemn să ne scutească, un fel de ba p’a mă-sii?! * O rudă de-a noastră de spiţa a treia, de pe strada vecină, ne invită să-i vedem casa nouă. Frumoasă! Ne oferă un whisky şi ne cadoriseşte cu trei saci de cartofi, recoltând el săptămâna trecută 10 tone din lunca Argeşului. Să fie primiţi! * În Gândul, citesc titlul: „Ei au murit la revoluţie ca tu să-ţi permiţi să nu te duci la vot!” Mă simt direct vizat şi răspund că ziaristul şi deontologul lu’ Peşte să schimbe puţin titlul, prin părţile esenţiale, ceva gen: „Ei au murit la revoluţie, ca peste 25 de ani o clasă politică să nască pentru postul de preşedinte 14 neisprăviţi, în general ticăloşi, proşti, şmecheri, trădători, din care nu poţi alege nimic, dar nimic, nimic, nimic!” * Cum deschizi televizorul, afli că aproape în fiecare zi moare un copil din motive de malpraxis. Preşedintele încă în exerciţiu a zis în 2010: „Nu le convine medicilor salariul din România, să plece afară!” Au luat în serios îndemnul şi 20 000 de medici au plecat deja în Occident. Iar acum ne mor copiii. Din cei 14 neisprăviţi nu pot alege unul care fiu sigur că opreşte moartea nou-născuţilor. * E – în calendarul ortodox - Duminica bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Nu vreau să votez în duminica asta. * Acum vreun deceniu, Elena Udrea s-a lăsat filmată acasă cu rastelul de vreo 100 de perechi de pantofi de firmă. Cum acum are probabil peste 1000, ar trebui votată cu ochii închişi, sub sloganul: România frumoasă cu 1000 de perechi de pantofi de firmă! * Mă sună prietenul meu Marian Popescu să mă trimită serios/ironic la vot. Dar eu citesc din Trakl: „Neagră urmează pasul în grădina întomnată/Luna sclipitoare,/Lângă zidul îngheţat se prăbuşeşte noaptea măreaţă./o, ceasul cu spini al mâhnirii…” Hm! Care dintre candidaţii la Preşedinţie merită să las versurile astea minunate pentru a merge la vot pentru el?! * Înainte de masa de prânz, văd prima sesiune din finala de snooker din China: Mark Allen – Ricky Walden 4-5. * După somnul de la amiază, aflu că Monica Macovei a câştigat alegerile în Australia cu 60 de voturi, urmată de Klaus Iohannis cu 51 de voturi. Probabil că cei care au cumpărat/adoptat copii din Sibiu, mulţumesc peste decenii binefăcătorului lor. În Noua Zeelandă, rolurile sunt inversate, Iohannis – 66 şi Macovei – 28. * Un lugojan a votat în asentimentul meu: a schiţat cu pixul pe buletin al 15-lea chenar pe care a pus ştampila VOTAT lângă mesajul: „Eu nu am nimic cu voi, dar să vă trăznească Dumnezeu pe toţi!” Ce viaţă o duce omul, ce o fi în sufletul lui, numai Domnul ştie! * Regele Dorin Cioabă al ţiganilor a ţinut slujbă în faţa a 70 de bruneţi penticostali din Sibiu. Jumătate dintre ei au mers în bloc la vot. Victor Ponta poate sta liniştit, astea sunt toate voturile pentru el din partea ţiganilor, dacă nu cumva jumătate din ele vor fi anulate din motive de neştiinţă de a vota, analfabeţi fiind supuşii. * Emil Cioran: „Am irosit multe ceasuri meditând la ceea ce mi se părea că merită aprofundat cu deosebire: la deşertăciunea a toate cele, la ceea ce nu merită nici măcar o clipă de reflecţie, căci nu văd ce-ar mai fi de spus pentru sau contra evidenţei înseşi”. În anii ’80, când scria aceasta, nu cumva Cioran se referea la realităţile României anilor 2000? *  Vorba lui Cioran, ce-am mai putea spune despre evidenţa însăşi. Cum n-am avut ce alege astăzi dintre cei 14, nu voi avea nici pe 16 noiembrie dintre cei doi…

Nefericirea peste frumoasa toamnă

         E o toamnă de aur de 24 de karate afară. Dar, peste toamna asta frumoasă plutește nefericirea ca un nor de fluturi negri, somnoroși și lehămițiți. De ce?
         Păi, pentru că din 14 candidați la Președinție n-ai ce alege. Toți, dincolo de discursurile lor găunoase, transmit în fond un același mesaj: că - odată ajunși la Cotroceni - vor închide țara ca pe-o tarabă de gogoși de la marginea piețe de cartier când nimeni nu mai mănâncă pufoasele produse. Oricine va ajunge la Cotroceni, va da stingerea!
         Noapte bună!

Ion Cristoiu: "Tse frumoasă e!"

        Să ne mai uităm prin ograda asta supraaglomerată a candidaților la Președinție.
        Astăzi, să ne uităm într-o grădină, lâng-o tulpină, unde e floarea blondă Elena Udrea. Și ce-mi face ea. Strigă ca din gură de șarpe că Victor Ponta să se deconspire, să-și dea demisia din fruntea guvernului și să se retragă din cursă. Și gura păcătoasei adevăr grăiește: Ponta este un zero. Eu sunt  mai bună de 100 de ori decât el! Acum, eu la matematică sunt praf. Dar atâta îmulțire știu și eu: 100x0!
       Am înțeles perfect strategia de campanie a doamnei, susținută de bărbatul politic al vieții ei, Traian Băsescu. Trebuie eliminați cumva din cursă Ponta și Iohannis, apoi ceilalți, pentru a-și netezi drumul blonda spre Cotroceni. Dăjaba! ar zice țiganul din mahala. Și dacă vor fi eliminați 13 contracandidați, doamna nu va fi aleasă. Ca fin analist de talie mondială ce sunt, pot și explica de ce. Femeile din România n-o vor vota pentru că umblă pe ogoare, pe câmpii și prin sate și orașe cu tocuri cui și cu genți de valoarea unor case. Bărbații români n-o vor vota pentru că sunt, în general, scuze!, misogini. Segmentul de electorat care-o va vota este destul de redus: bărbații de peste 60 de ani, colegii de generație ai lui Ion Cristoiu care o privește pierdut și exclamă: Tse frumoasă e!

În campania electorală, vinerea se face autostrada Piteşti-Sibiu

       La 9 octombrie 2011, adică exact acum trei ani, scriam pe acest blog, postare preluată de alte saituri şi de nişte ziare locale, tableta de mai jos. În trei ani nu s-a schimbat nimic. În funcţie de conjunctură, autostrada asta se face sau nu. Dan Şova - în scurtul său mandat - a şi "făcut-o" de două ori, iar de două ori a trimis-o prin Bucureşti-Braşov-Sibiu. Săptămâna trecută, şi ministrul Ioan Rus a declarat că nu se va face. Alaltăieri, a mers la Uzinele Dacia de la Mioveni şi a înmuiat-o: se face în două etape - prima, ca drum expres, apoi...Dumnezeu cu mila. Astăzi, premierul a fost şi el la Mioveni. Promisiune certă (că doar e campanie!): autostrada este prinsă în planul de autostrăzi care va apărea până la sfârşitul anului. Nimic nou faţă de 2011, când scriam:

                             Vinerea, autostrada trece prin Curtea de Argeş

      Vineri, doamna ministru Anca Boagiu de la Transporturi a anunţat iar că va intra în lucru curând, săptăluna viitoare, autostrada Piteşti – Sibiu cu trecere prin Curtea de Argeş. De fapt asta se întâmplă vinerea după-amiază periodic, o dată la 37 de săptămâni.
       Lunea, ministresa anunţă că Uniunea Europeană ne dă fonduri pentru autostrada Piteşti – Burkina Faso care nu trece prin Curtea de Argeş. În schimb, marţi în nici un proiect nu există autostrada Piteşti – Sibiu – Nădlac. Miercuri, fiind zi de post, se face altă autostradă, să se bucure şi gălăţenii: Bucureşti – Leningrad, cu trecere prin Galaţi şi Brăila. Joi, miniştrii de la Cultură, Agricultură şi Pomicultură anunţă proiecte cu autostrăzi pe tot cuprinsul ţării şi oamenii se bucură în devălmăşie, de bucurie bând palincă cei de la Siliştea Gumeşti, ţuică de Zalău cei de la Râmnicu Vâlcea, vin de Cotnari timişorenii şi bere de Crevedia cei din Ţara Moţilor, cei de la Curtea de Argeş bând apă plată cu lămâie în aşteptarea veştilor de a doua zi. Noroc că vine vinerea din nou şi, pe seară, când primarul de la Curtea de Argeş începe să se hotărască la ce partid va trece săptămâna viitoare, apare şi senatorul PDL Mircea Andrei care aduce o hartă, o pune în sala în şedinţe a Primăriei şi arată cu băţul cum autostrada a fost din nou şi încă o dată cârmită prin oraşul lui Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân, Radu cel Mare şi-a altor domni Basarabi (oraşul natal al preşedintelui Băsescu). Sâmbătă deschizi radioul şi afli că prin oraşele Piteşti, Curtea de Argeş şi Sibiu nu va trece niciodată nicio autostradă. Iar duminică, de la Dumnezeu în jos, toată lumea, inclusiv doamna ministru Anca Boagiu, se odihneşte. Nimeni nu construieşte autostrăzi, nici măcar Bechtel.
       Săptămâna viitoare iar se construiesc autostrăzi, care se intersectează unele cu altele pe tot cuprinsul ţării. Vineri pe seară, când DNA arestează mari infractori, atunci şi numai atunci miniştrii, senatorii, primarii trădători, regii ţiganilor şi premierul anunţă din nou că autostrada trece din nou prin Curtea de Argeş, oraşul lui Urmuz. Propun ca vinerea să fie declarată ziua naţională a Curţii de Argeş, o dată pe săptămână, când trece autostrada prin oraşul Basarabilor cum o dată pe an trecea trenul regal prin Mizil.

Viermişori şi muşte

Un domn deputat de Argeş, pe numele său Mihai Deaconu, declară că nu înţelege de ce nu ies românii la vot în această toamnă în proporţie de 90 la sută, pentru că sunt candidaţi mulţi şi ar avea de unde alege.
Ca să fiu elegant, dacă voi rezista!, eu cred că dl. deputat nu înţelege pentru că-i lipseşte organul înţelegerii, acela care se adăposteşte îndeobşte în cutia craniană.

Să încercăm totuşi să-l facem să înţeleagă pe parlamentarul nostru.

Unu. Am putea spune, paradoxal şi glumind amar, că 90 la sută din electorat nu există. Nu trebuie să fii vreun matematician, sociolog de renume mondial sau demograf aşişderea să vezi că în România anului 2014 nu există 18,3 milioane de alegători. Apoi, să ne uităm fiecare pe strada noastră, în primul sat, în ultimul cătun câţi români sunt plecaţi din ţară, să facem o socoteală sumară şi oricum am da-o nu ies sub trei-patru milioane.

Doi. Nu avem ce alege din cei 14.Orice om de un elementar bun simţ îţi poate spune de ce nu-l poate alege pe niciunul din cei 14, dar nimeni nu te poate convinge logic să-l alegi pe unul sau altul. Un mare malaxor i-a amestecat în 25 de ani pe politicienii de toate culorile în apă şi pământ. Îi deşartă malaxorul în mijlocul pieţii, te uiţi la ei şi alege de poţi!

Trei. Cine e pescar probabil că a păţit măcar o dată un pocinog. Mergi la pescuit cu o cutie de viermişori. La întoarcere, îţi zici să-i mai păstrezi pe cei rămaşi, că poate mergi şi mâine. Dar te iei cu treburi, nu mai mergi o zi, două, o săptămână... şi când să mergi din nou, deschizi cutia să pui viermişorul în ac. Surpriză: din cutie zboară un stol de muşte. Viermişorii s-au transformat. Cam asta e clasa noastră politică. Acum 25 de ani au intrat viermişori în palatele puterii, iar acum zboară ca nişte muşte îmbuibate peste ţară, spurcând totul...

Dacă mai vrea dl. deputat, mai punctăm. Dar, mă îndoiesc că înţelege. Din Palatul Parlamentului e greu.

Ne dispreţuiesc pentru că ei ştiu că noi ştim

Au început înscrierile în cursa pentru Cotroceni. Ce mai discursuri sforăitoare!

Slavă Domnului, sunt imunizat.

 Îi dispreţuiesc pe toţi. Pentru că şi ei ne dispreţuiesc pe noi toţi. Şi nu o fac pentru că ei sunt sus, în fruntea ţării, şi noi jos. Nu, ei ne urăsc pentru că ştiu că noi ştim că sunt nişte ticăloşi puternici şi bogaţi (şase-şapte case, milioane de euro în conturi, zeci de terenuri fiecare...), ştiu că noi ştim că sunt ticăloşi bogaţi pe indolenţa noastră, pe neputinţa noastră, pe munca noastră.

Votantul nostru, stăpânul nostru

Scenă dintr-un sat din Argeş, la septembrie 2014:

Nicu Mutu (numit aşa pentru că nu poate vorbi inteligibil) duce un car de fân spre casă.
Îl întreabă un vecin:
- Nicule, ai intrat, mă, în pensie?
- Ta-ta! (poate fi luat şi ca sunetul trompetei, dar în gura lui Nicu Mutu înseamnă Da-da!).
- Şi ai mult?
- Ta-ta! Pat'u tute de tute de tute de mii...
- Fugi, mă! Şi mergi să votezi preşedintele?
- Ta-ta!
- Şi pe cine votezi?
- Păi, pe care mi-a dat pentia!

Bravo, trăiască Naţiunea, vreau să zic Natsiunea! Votantul nostru, stăpânul nostru!

Votul turmentat

Din vraful de volume rânduite la citit, dau peste unul de poeme lejer-ironice: Vânătorul de cerbi de George Voica. Iar aici găsesc un poem de sezon, ca să zic așa. Îl reproduc cu plăcere:

                                                          ZARURI ELECTORALE
Trebuie să recunosc,
desigur,
că sunt un top foarte interesant,
de vreme ce sunt proeten cu primarul!
De altminteri, facem lectură colectivă
la poartă, pe șanț,
din clasici locali, în special din Click;
suntem, iată, analiști politici
(alții sunt anali de-a binelea);
jucăm barbut pe Rabe cu moloz,
din care extragem fierul vechi:
cratițe, oale, șpan, frigidere,
tablă galvanizată, electrice cabluri...

E foarte frumos,
mai ales când tragem,
în același timp,
de același cablu al suficienței!...

Apoi, bem orice ne cade sub nas,
îndeosebi știri scufundate în vodkă,
siropuri de dude, electorale,
ceaiuri partizanale, de mătrăgună,
șprițuri pentru evitarea dezinteriei
la nivel local...
Așadar, vedeți bine c-am intrat și noi
în Uniunea Europeană
și-am devenit spirtuali!

Cetățeanul Klaus Iohannis mai există?

Domnul Klaus Iohannis, cel care nu răspunde la provocări și nu comentează nimic, s-a aruncat într-o vâltoare a cărei centrifugă nu pare deloc a-l arunca în grădina Palatului Cotroceni măcar, necum în biroul prezidențial.
Trec zilele, trec lunile-n șir și întrebările curg fluviu, iar el nu răspunde neam! Și-ar cam trebui. Probabil că șeful lui de campanie îi recomandă în fiecare dimineață să stea drept ca Carol I în sala de primiri de la Palat și să răspundă doar: No comment!
Ei bine, lumea e rea și curioasă și vrea să afle:

* Cum s-a pricopsit totuși cu șase case. Chestia cu chirii și meditații nu prea ține.
* A fost sau nu intermediar de vânzări de puradei sibieni în Canada?
* Mai este președinte PNL după decizia de ieri a Tribunalului? În paralel cu președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România?
* Dar, mai e și primar al Sibiului în paralel cu candidat la Președinție? Nu sunt cam multe griji pe capul dumnealui?
* În sfârșit, se simte vizat de Traian Băsescu care spune că-l deconspiră pe un candidat drept ofițer acoperit?

S-au strâns cam multe întrebări fără răspuns. Și mai sunt, încă mai sunt. Ar cam trebui să sintetizeze niște răspunsuri scurte și clare, dar mai ales convingătoare, căci - cu debitul său verbal - în detaliu să le explice îi va trebui trei campanii electorale.

E campanie, să stricăm ce e bun! Adică, drumurile noastre toate

Drumurile din județul Argeș sunt în general cele mai proaste din țară. E oficial, nu-mi exprim eu aici părerile subiective. Există o hartă care ne lămurește în acest sens.

Ei bine, dacă tot sunt cele mai proaste, de ce să nu le facem și mai proaste, că e loc?! Pot dovedi cu drumul de 35 de kilometri Pitești - Curtea de Argeș, drum pe care-l parcurg zilnic.

Cum vine o campanie electorală, pe acest drum  (poate că și pe altele!?),  apar niște utilaje călărite de niște Dorel/i care fac din loc în loc niște găuri în asfalt bun-bun, niște găuri de formă dreptunghiulară, pătrată, trapezoidală și de alte forme geometrice. Sunt lăsate așa vreo două-trei zile, când un alt Dorel apare țanțoș să le umplă cu asfalt plus un Dorel cu un tăvălug să le netezească. Dar, le netezește mereu mai sus. Așa că șoseaua Pitești - Curtea de Argeș arată exact ca-n Păcală: una tare - una moale! La primul îngheț aia tare devine aia moale, în sensul că se macină și devine groapă de o formă negeometrică. Și atunci sunt umplute la loc cu economie, în sensul că jumătate e asfalt, jumătate zăpadă înghețată. Când se desprimăvărează, Dorel are din nou activitate! Cum trec zilnic pe drumul ăsta, pot arăta oricui e curios care sunt lipiturile din campania electorală din noiembrie-decembrie 2012, care din altele mai vechi.

De alaltăieri, începând de la Bascov, ici-colo se frezează câte o groapă dreptunghiulară. Calvarul a reînceput.

L-am rugat pe un prieten din presa locală să facă un fel de anchetă: cine comandă, cine execută, cine plătește, cum... N-a aflat mai nimic.

În acest caz, nu văd altfel decât cum mi-a povestit cineva un dialog dintr-un birou între un șef de organizație de partid și un constructor, șeful ăl mare a lui Dorel:

- Dai și tu vreun miliard vechi în campanie?
- Dau, dar îmi ies două?
- Sigur, actualizează o documentație și repară drumul ăla!...

Având în vedere transparența cât de cât a partidelor, s-ar putea verifica un feed-back. Când a finanțat (printr-o donație) și cu cât constructorul X partidul Y. Apoi, să se afle când a reparat constructorul X drumul Z și cât a primit de la șeful de organizație al partidului Y. Ce literatură savuroasă am avea!

"Dragă Stolo" revine sub formula "Dragă Cristi"!

Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Cristian Diaconescu s-a îmbolnăvit, precum Teodor Stolojan în 2004. Stolojan nu se ştie de ce s-a îmbolnăvit, dar Cristian Diaconescu e clar: de curvăsărie politică. Blonda Elena Udrea, ca demnă urmaşă a lui Traian i-a şi mulţumit: "Mulţumesc, dragă Cristi!". Bolnavule! Şi a completat: “Este un gest curajos al unui om care înţelege foarte bine ce presupune interesul naţional şi care vede în candidatura mea şansa unei victorii în noiembrie. România are nevoie de un preşedinte responsabil, care a demonstrat că poate să facă. Care să fie capabil să readucă zâmbetele şi optimismul românilor. Eu sunt acel candidat care pot spune ce lucruri am făcut pentru români, pot spune că nu am îngenunchiat niciodată în faţa nimănui, am luptat pentru valori şi principii alături de Traian Băsescu", a spus Udrea. Mă rog, chiar înainte de campania electorală, blonda de la Cotroceni şi-a mai adăugat un 0,7 la sută din electorat. Să fie primit!
Post scriptum: chestia cu îngenunchiatul e discutabilă. Chiar în faţa nimănui să nu fi îngenunchiat blonda?! Mira-m-aş! Nici la Cotroceni, noaptea la 2,00?

La Cotroceni, birjar!

Nu e campanie, dar e. E o viermuială de nu se poate. Ţinta precisă e Palatul Cotroceni unde cântă cucuveaua.

Constatări:

Candidaţii se înmulţesc de la zi la zi prin sciziparitate. Partidul de buzunar al familiei prezidenţiale Traian Băsescu - Elena Udrea avea până ieri la prânz un candidat: Cristian Diaconescu, fost pesedist antibăsist, fost consilier prezidenţial, fost pe la alte partide, fost ministru de externe, fost candidat PMP. Ei bine, atunci şi-a anunţat demisia din partid şi candidatura ca independent. Din partea PMP va candida acum desigur Elena Udrea, din unul din două motive: ori vrea să schimbe poziţiile, să fie ea gazda lui Băsescu la 2,00 noaptea, ori a luat în serios ameninţarea preşedintelui care a promis să-i dezbrace public pe candidaţi şi fireşte că ea ar fi avantajată din start faţă de ceilalţi.

Apropo de dezbrăcatul public. Se pare că preşedintele îşi face deja încălzirea cu Johannis, cât am avut eu răbdarea să mă uit la Realitatea otevizată.

La o televiziune o văd şi pe doamna Monica Tatoiu. Dă note candidaţilor! Hopa! Spectacolul va fi total.

Cealaltă Monica, Macovei, şi-a descoperit puncte comune cu Nelson Mandela. Hm! E cam ca la Radio Erevan: n-a făcut 25 de ani de închisoare pentru libertatea poporului, ci mai curând a dat ani de închisoare altora pentru binele ei.

Vom avea o vară caldă şi o toamnă fierbinte-fierbinte. Să ţinem aproape. Până atunci, îndemnul strămoşesc: La Cotroceni, birjar, la Cotroceni!

Prezidenţiale - privitor ca la teatru

Chiar dacă oficial e vacanţă şi - tot oficial - ne merge bine, ne aflăm totuşi în plină campanie electorală pentru prezidenţiale. Slavă Domnului, printre protagoniştii alergând după Cotroceni eu n-am nici un favorit, deci mă uit la spectacol ca la spectacol, sunt deci privitor ca la teatru. Şi ce văd?

* Că Johannis este bănuit că s-a întâlnit cu Băsescu. Mă uit nedumerit că se minte şi se dezminte, se zice şi se dezice, se fac emisiuni tv pe temă etc. Întreb: un candidat la preşedinţie n-are voie să se întâlnească într-o seară la o bere cu unul, cu altul?

* Că Elena Udrea e acuzată chiar de Elena Băsescu, pretina ei cea mai brunetă, că interzice pemepiştilor din teritoriu să strângă semnături pentru candidatul Cristian Diaconescu, ca să poată candida ea, blonda Elena Udrea. Iar sunt nedumerit. De ce să se băşice infanta Băsescu? După modelul ilustrului său tată - "Dragă Stolo!... - s-ar înregistra episodul "Dragă Cristi!..."

* Că Dan Şova e urmărit de DNA probabil pentru a se ajunge la prezidenţiabilul Victor Ponta. Parcă-l văd hăhăind pe Băsescu printre gratiile de la ferestrele DNA: "Victor Viorel, uite pisica! Hă-hă-hă!"

* Că Monica Macovei a şi ieşit să spună că Şova, omul lui Ponta, cum v-am spus, a făcut, a dres, sunt infractori bla-bla-bla!...

După Sfânta Maria vom reveni cu spectacolul prezidenţialelor. Aşteptăm dezbrăcarea în public a candidaţilor promisă de Băsescu.

Au păr pubian candidaţii la Preşedinţie?

Preşedintele Traian Băsescu, preşedintele ultimelor 100 de zile, nu se dezminte, arată că dacă nu poate că să contruiască, ştie genial să distrugă. L-am auzit ieri spunând că va face dezvăluiri incendiare despre unii din  candidaţii la prezidenţialele din toamnă. Cu cuvintele lui, îi va dezbrăca public!
Mi-a venit să intru sub masă de ruşine, amintindu-mi o scenă din copilărie. Pe izlazul de la marginea satului îşi întindeau corturile vară de vară două şatre de ţigani nomazi. La un moment dat, o şatră a răpit o ţigăncuşă de 11 ani de la şatra cealaltă, măritând-o cu un puradel cam de-aceeaşi vârstă. Mă rog, chestie obişnuită la ţigani, dar care atunci mi s-a părut un roman de aventuri ruşinoase, eu însumi având vârsta protagoniştilor. După scandaluri zgomotoase de răsuna Plaiul Cloşani mai ceva ca la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, fetiţa a fost salvată, salvată de la măritişul cu puradelul din şatra adversă, dar plimbată prin sat de mama ei care-i ridica fusta pe unde se afla un pâlc mai mare de oameni şi le arăta goliciunea fetei: "Uitaţi-vă, n-are nici floci la p..., cum s-o mărit?"
Ei bine, când dl. preşedinte îi aşteaptă la colţ pe candidaţi cu dosărelele alcătuite de servicii, dar mai ales când a zis că-i va dezbrăca public, gândul mi-a zburat la scena ţigănească din copilărie.
Până acum, credeam că avem de ales candidatul cu cojones (e valabil şi pentru doamna Monica Macovei!). Acum înţeleg că trebuie să-l alegem pe cel cu păr pubian. Abia aştept să-i dezbrace dl. preşedinte, să-i vedem pe cei care n-au păr pubian!

Şi noi, în genunchi

În cele peste o mie de postări de aici, după ce n-am mers eu la urne timp de 12 ani, am zis/scris că voi merge doar dacă se va institui votul obligatoriu, dat fiind procentul redus de votanţi. Dar, prost bătrân ce sunt, am mers în 2012 la vot, de două ori, neobligat. Cele mai mari dezamăgiri. Totul e pierdut. Până la sfârşitul vieţii, nu voi mai merge la alegeri nici dacă va fi amenda de 10 000 de euro şi voi muri sărac, om al străzii şi definitiv insolvabil.

Dar, în condiţiile României politice de astăzi, cum ar arăta alegerile? Păi, într-o mocirlă mare, de noroi negru şi puturos, se vor scălda nişte tipi cu costum şi cămaşă albă şi cravată şi-şi vor arunca în faţă cu ură, dar şi cu cinism, dar şi cu umor grosier, îşi vor arunca în obraz pumni de amestec de nămol şi căcat. Te uiţi, asculţi îndemnurile că trebuie să alegi, ca şi până acum, răul cel mai mic, şi te întrebi pe cine să alegi. Pe ăla care şi-a mai salvat un guler cât de cât alb? Pe cel care aruncă căcat cu mai mare abilitate/agilitate? Pe cel potopit cu nămol de sus până jos chiar dacă el mai strigă din când în când: "Vă rog! Pardon! Să fim totuşi civilizaţi! Platon şi Aristotel ziceau că..." Ziceau pe dracu'.

În cazul alegerilor obligatorii, peisajul va fi tot acesta, dar electoratul va sta pe mal scârbit, cu imaculatul buletin de vot în mână. Stropi de nămol şi căcat îl vor stropi de va puţi urna ca un closet din Parâng de pe şantierul tineretului  Bumbeşti-Livezeni. Ei, politicienii, vor înota în noroi şi căcat până la gât, iar noi, în genunchi vom vota cu ştampile muiate în pişat şi căcat. Am putea să le zicem candidaţilor noştri porci, dacă n-am jigni animalele de tăiat la Ignat, pentru că porcii intră în mocirlă doar pentru a se răcori, apoi îşi văd de treabă.

Ţară de căcat!

Şi ce se mai poate face în campania electorală?

Nu-l cunosc decât de la televizor pe deputatul Ion Stan, Stan Păţitul. În campania electorală el face exact ceea ce fac toţi cei vreo mie de candidaţi, indiferent din ce partid fac parte. Adică, a luat cam un miliard de lei vechi de la un sponsor de partid şi de stat promiţându-i că şi-i va recupera dublu din nişte lucrări ce-i vor fi repartizate. Exact aşa se face campanie electorală în România de 23 de ani. A fost "ales" el să plătească, unu la mie, probabil prin tragere la sorţi, sau poate c-o fi deranjat pe cineva ca membru (sau preşedinte?!) al Comisiei din Cameră de Supraveghere a SRI. Până la urmă, supraveghetorul era cel supravegheat, dacă luăm în calcul şi stenogramele care circulă pe televiziuni.

N-aveam niciun chef să scriu de Ion Stan Păţitul căruia nu-i plâng de milă, dacă n-aş vedea eu cu ochii mei o chestie concretă, adică faptul că în campania electorală se face şi ce nu cere nimeni şi nu se impune. Drumul de 40 de kilometri pe care-l fac eu zilnic de acasă până la serviciu arăta normal, cum arată toate drumurile din România, mai denivelate, mai înclinate, ca pe vremea ministrului Transporturilor Traian Băsescu, ca pe vremea lui Miron Mitrea, ca pe vremea domnişoarei Anca Boagiu. Ei bine, de luni, din loc în loc circulaţia este strangulată de o freză şi de zece muncitori. Se rad ici zece metri de asfalt, la o adâncime nu mai mare de un centimetru, pe partea celaltă douăzeci de metri lungime pe un metru lăţime şi tot aşa. Iar peste două zile, apare o maşinărie care pune asfalt la loc, desigur, cu un centimetru mai înalt decât restul şoselei. Aşa că am parte acum de o şosea ca-n Păcală, una tare, una moale! Să aibă lucrarea asta de Dorel vreo legătură cu campania electorală? Nuuu! zice toată lumea în cor. Să fi dat un constructor un milion de roni la un anumit partid pentru campanie, iar acum partidul să-i dea mintenaş înapoi trei milioane? Nuuu! răspunde corul, apoi ecoul corului, curului.

PS: De o vreme, primesc pe e-mail peste o sută de cereri de acceptare a prieteniei pe Facebook. Le dau delete automat pentru că eu nu am cont pe Facebook şi nici nu vreau să-mi fac vreodată. Un prieten, prozatorul minunat care e Şerban Tomşa, îmi spune că am cont cu numele meu. Fac precizarea că eu nu mi-am făcut şi nu vreau să-mi fac vreodată. Deocamdată o iau ca pe o glumă proastă, pe urmă mai vedem...

Aşteptându-i pe barbari

Preiau un titlu celebru. O spun pentru a nu fi acuzat de plagiat.

Burniţă, toată ziua. Ăsta să fie motivul, mă întreb, pentru care domnii candidaţi la Senat, la Camera Deputaţilor, să nu apară pe stradă şi să-mi ceară votul? Hm! Eu am citit, toată ziua, am scris, am gătit o fasole bătută şi o ciorbă de peşte, dar cu ochii tot la poartă: or veni domnii aceia graşi şi frumoşi să mă îndemne să merg duminică, 9 decembrie, la vot. Nimic! Iar eu voiam să le spun celor de la USL că-i voi vota, fiind răul cel mai mic, dacă-mi vor spune cinstit ce-au făcut cu votul meu de la referendum din 29 iulie; altfel - nu!

Tot aşa i-am aşteptat şi pe cei de la PDL, mă rog, ARD, pe care voiam să-i întreb: Bine, votul meu contează? Sau, altfel zis, e bine să mergi la vot, e un gest cetăţenesc? Atunci de ce astă-vară mi-aţi spus că a vota nu e democratic? Acum e democratic? Când e democratic să mergi la urne şi când nu? Scrieţi dracului un ghid al alegătorului să ştim ce şi cum!

Ce campanie este asta? Nu trece candidatul decât pe la cârciumă să-i cinstească pe cei deja cinstiţi? Ei?!

Cristale pentru popor

O fetiţă de 12 ani din Liban plânge cu cristale preţioase în loc de lacrimi. Şapte cristale preţioase elimină domnişoara la un plâns. Tatăl fetiţei aleargă din medic în medic, din Europa până-n SUA, să afle leacul ciudatei boli. Nu-l va afla. El trebuie să aducă fetiţa în România, unde campania electorală duduie. Ce le-ar trebui mai mult unor Elena Udrea, Gigi Becali, Dan Diaconescu decât un izvor de pietre preţioase să dea la tot cartierul şi să câştige alegerile? Baţi junioara libaneză, plânge, elimină cristale Swarowski şi câştigi alegerile! Reţetă garantată!