Pentru o tânără babă blondă, popa Iohannis cântă liturghia de două ori

        Cine-ar fi crezut că-n deal la Cotroceni poate fi mai tare vreo femeie decât a fost Elena Udrea care stătea cu curu-i dodoleț pe biroul întâiului stătător al țării?! Cum bărbații, inclusiv ăia politici, sau mai ales ei, au slăbiciuni la femei, iată că și robotul (semi)mut Iohannis are aceste slăbiciuni îndeobște omenești. Se dovedește că Alina Gorghiu (cu accentul pe o, domnilor politicieni și jurnaliști!) este mai tare decât Elena Udrea.
       Ei bine, după scena din decembrie trecut, cu Alina mestecând gumă ca la un meci de Liga a 5-a în timp ce Iohannis depunea jurământul în fața Parlamentului și țării, acum avem una și mai și. La întâlnirea de alaltăieri a președintelui Iohannis cu conducerile partidelor, Alinuța sadica și mizantroapa a bătut din picior și-a spus că ea nu poate fi în același timp și în aceeași încăpere cu premierul Victor Ponta. Ca să vezi. Ea a ajuns în politica mare, vezi bine, direct din Vila Florica de la Valea Mare a Brătienilor (sigur, via baldachinul viceguvernatorului BNR!), deci nu suportă vecinătatea penalului Ponta! În afacerea Turceni-Rovinari însă o suporta, că acolo luau bani și unul, și cealaltă.
       Așa că Iohannis a schimbat protocolul, Și-a luat el țara înapoi, asta, România lucrului bine fușerit, dar cu Alinuța nu te pui! Așa că în loc de una, prin sciziparitate, întâlnirea s-a transformat în două: una cu PNL-ul Alinei și alta cu restul lumii/partidelor. Așa că și-a citit cuvântarea de două ori, iar la viteza lui contează enorm!
       Am văzut la televizor cum a venit sasul robotizat să salute pe șefa delegației. Alina butona de zor la telefon. Dar, a fost rezonabilă, s-a întrerupt pentru câteva secunde și i-a oferit mâna președintelui. Cred că de atunci, fostul primar din Sibiu nu s-a mai spălat!... Nu știu de ce scena mi-a adus brusc aminte de o poezie de Emil Brumaru: Balada boiernașului de țară și a fecioarei cu lindic zglobiu!

Eu de sub masă nu ies

       Cum Elena Ceauşescu n-a învăţat nimic de la Elena Lupescu (sau poate că da!), nici Elena Udrea n-a învăţat nimic de la Elena Ceauşescu (sau poate că da: "O să vă vadă colegii mei academicienii!"). Oricum, Ceauşescu n-a învăţat nimic de la Carol Caraiman al II-lea, al III-lea!... Marinarul sigur n-a învăţat nimic de la cel mai ciuruit fiu al poporului de la Târgovişte.

      Întrebarea mea este dacă Alina Gorghiu, concetăţeanca mea, dar mai ales a lui Urmuz, învaţă ceva de la Elena Udrea. Aşadar, viitoarea Doamna Alina, învaţă ceva din tribulaţiile deja fostei Doamna?

      Altă întrebare pentru actuala Doamna Alina: Cum SIE şi SRI n-au şefi, este ea deja sursa alternativă de informaţii pentru dl. Preşedinte Iohannis?

       Altfel, pentru stimata şi draga Doamna Udrea: Am descoperit chiar ieri la ora 15,00, când doamna tocmai ţinea declaraţia de presă de la Camera Deputaţilor, că bărbaţii ţării, politici sau nu stau pe sub masă,  am descoperit, zic, că n-am trăsături ioc! de Don Quijote. Aşadar, eu de sub masă nu ies. O spun cu toată laşitatea. E adevărat că n-am jefuit împreună ţărişoara, deci eu de sub masă nu ies. Dacă cineva-mi mai strecoară pe sub faţa de masă şi un pahar de ceva, dar şi pipa plină, chiar că nu ies.

       Acelaşi mesaj i-l voi transmite peste cinci ani şi Doamnei Alina! Să nu avem vorbe.

Zoe, fii bărbată!

        "Zoe, fii bărbată!" Şi Zoe bărbată se făcu. Ieşi în public şi puse lucrurile la punct. Ce-am înţeles eu din toată tărăşenia cu pupila lui Băsescu ajunsă la DNA. Că n-a ştiut că mai are 100 000 de euro care trebuiau trecuţi în declaraţia de avere. Ceea ce mi se pare normal. Când te uiţi în declaraţia de avere a Elenei Udrea de la Camera Deputaţilor, chiar că o crezi. Acolo e o mega-peşteră a lui Ali Baba. Zeci de terenuri în Bucureşti şi Călăraşi, vreo trei maşini, mai multe case şi apartamente, conturi în toate valutele pe la toate băncile, acţiuni la SRL-uri, bijuterii de 100 000 de euro... E normal ca blonda cu pigment de minoritară să uite o amărâtă de sumă de 100 000 de euro.

        Încolţită de DNA, pentru acest mizilic de 100 000 de euro, se nervozează şi aude voci: "Zoe, fii bărbată!" Şi tupeista iese în public şi atacă: şeful SRI i-a cerut 500 000 de euro soţului său pentru a mitui pe-un deputat PSD care de altfel îi face confidenţe damei la cafenea. Nu-şi aminteşte Zoe de proprii bani pentru că nu ştia când consortul îi mai arunca în cont, dar îşi aminteşte ca acum de şpăgile pe care Cocoş le da în dreapta şi stânga.

      Te uiţi o zi la televizor şi nu mai ştii unde trăieşti. Afli de oameni care până ieri stăteau la masă cu preşedintele Băsescu că luau şpăgi de zeci de milioane de euro, că se mituiau între ei cu terenuri, case şi maşini, că puneau şefi la Parchete pe cine doreau muşchii lor, că se întâlneau în weekend cu şefii serviciilor secrete... E clar că la vârful ţării era o gaşcă de infractori ordinari? Ba bine că nu!

       Îţi trece orice urmă de umor când afli că în anii 2010-2012 când salariile de 200 de euro fuseseră tăiate cu 25 la sută, oamenii preşedintelui de la Cotroceni luau şi dădeau şpăgi de milioane şi zeci de milioane de euro. Prăpastia între cei circa 100 de superbogaţi şi zecile de milioane de săraci este atât de adâncă încât nici Himalaia n-o poate umple.

      Te uiţi o zi la televizor şi afli cât circ este. Şi poate că n-ai intra în depresie dacă n-ai afla că tot circul este în detrimentul pâinii a milioanelor de români. Dacă de 25 de ani PIB-ul creşte mereu, dacă de câţiva ani UE laudă România pentru creştere economică, iar românii tot sărăcesc, ceva trebuie făcut. Şi ce e de făcut? Să aştepţi să dea legi pentru noi nişte parlamentari ca Elena Udrea, Sebastian Ghiţă sau Vasile Blaga? Sau să ne facă dreptatea procuroarea şefă Alina Bica? Deşarte speranţe. Dacă Palatele Cotroceni, Victoriei şi Parlamentului nu sunt luate cu asalt ziua în amiaza mare, ne cam merităm soarta. Românii au pierdut partida.

Ouăle Mihaelei Rădulescu

        Eu am mai scris că sunt invidios (eu zic individios) pe Mihaela Rădulescu care vinde ca pe nimic 50 000 de exemplare dintr-o carte; mă rog, nu ştiu cum aş putea numi un obiect de hârtie în 200 cu pagini învelit cu două coperte pestriţe ca ouăle de Paşti din Bucovina!... La o carte de-a mea am 30 de cronici şi recenzii, dar de vândut nu vând mai nimic. Cum să nu fiu individios!

         Dar, uite la Răduleasca, scrie despre tinereţe editoriale în reviste pentru bărbaţi pe care le citesc femeile. Iată un fragment din cel mai recent editorial al său:

        “In Romania, varsta mea e trecuta deja in loja senectutii. Jeez, am 45 de ani si dimineata am avut un iaurt, un orgasm si doua oua. Fierte. Si inca pot pleca la munca in pantaloni scurti…Da, fesele mele nu vor deloc sa capituleze, pentru ca le „droghez“ zilnic cu sport si automasaj. De ce va dau toate aceste amanunte? Pentru ca asa arata dimineata unui om fara varsta, cum ma simt de cel putin 20 de ani”.

        Ce ar trebui să scriu ca să vând cărţile? Despre ouăle mele? Nefierte? Hm!

      

Doamna politicii româneşti

Butonând telecomanda, vrând nevrând dai peste nişte doamne (Doamne-Doamne, ce mai doamne!) din politica românească, unele dintre ele producându-ţi o stare, aşa, de coborâre a Pasului Oituz cu viteză mare pe serpentine „ac de păr”… Câte una dintre ele mă trimite musai la dicţionarul de argo unde iată ce găsesc:

„balercă, bambilici, bașoaldă, bașoldină, bucățică bună, ciocănitoare, crăiță, damicelă, femeie slabă la refuz, finfă, jagardea, matracucă, mesalină, metreancă, munfă, paceaură, panaramă, papiță, pațachină, pipiță, pițipoancă, poamă, pocnitoare, podoabă, sugativă, știoaflă, teleică, tipesă, Venus din Milosu”.

Păi, nu e adevărat că politica e cam curvă? Ba bine că nu!

Miercurea femeile îmbătrânesc, iar joia vreau sex

Cercetătorii francezi (nu englezi!) au descoperit că miercurea la ora 15, 30 femeile par mai bătrâne decât le e vârsta. Dar joi seara devin romantice şi vor sex. Mă rog, să nu ne punem cu cercetătorii francezi! Mai bine să tragem o concluzie: femeile îmbătrânesc miercurea şi devin romantice a doua zi. Bref: ca să fie romantice, femeile trebuie să îmbătrânească.

Pietrele preţioase ale lui Solomon

Se ştie, înţeleptul Solomon a fost plăcut Domnului la început ...de mandat pentru că n-a cerut averi, ci înţelepciune. Apoi, a fost pierdut de femei, care l-au corupt să creadă în idolii lor. Ei, dar nu asta voiam să spun. Ci, faptul că se scrie în Cartea Regilor cum că Solomon a avut sute de femei străine: moabite, amonite, idumeiene, hetite şi amoriene. Nu-i aşa că sună ca nişte pietre preţioase?

Ce vor femeile?

Zeci de mii de italience au protestat ieri pe străzile mai multor oraşe cică pentru a apăra demnitatea femeii de indecenţa premierului Silvio Berlusconi. Din ce-am văzut la televizor, unele doamne păreau cu adevărat vehemente şi arătau ca nişte femei pentru care pe lumea asta doar decenţa mai contează. Am văzut însă şi grupuri de negrese tinere şi vesele, cu gura până la urechi care nu păreau nicicum scandalizate de apucăturile de sultan din O mie şi una de nopţi ale premierului italian.
"APĂRĂM VALOAREA DEMNITĂŢII FEMEILOR!" scria pe o pancartă. Foarte bine fac, dar n-am auzit că fetele ar fi fost duse cu forţa la petrecerile lui Berlusconi, iar odată plecate de acolo nu s-au plâns de rele tratamente, nici că icrele negre, fructele de mare şi şampania ar fi fost contrafăcute.
Vecina noastră Ioana din Buneşti-Mălureni, de pildă, declară ziarelor că are cu primul ministru italian, citez, "o relaţie apropiată, bazată pe încredere şi respect", politicianul fiind "o persoană foarte atentă şi foarte generoasă". Auziţi! Dacă ştiu eu să citesc, asta nu prea poate fi interpretată ca ştirbire a demnităţii femeii. Politicianul din peninsulă este un om galant, atent cu femeile şi - ceea ce e oarecum important - generos.
Îmi amintesc un titlu din ziarele de săptămâna trecută: Ce vor femeile? Chiar, ce vor italiencele?

Nimic despre femei, totul despre misogini - două cărţi într-una

Knott Mutch – Tot ce ştiu bărbaţii despre femei (Editura MMS, 2006); Ghidul misoginului – mic tratat de calomnii (Editura Nemira, 2007).Cam ce ştiu bărbaţii despre femei? Ei ştiu, de pildă, că „prietenia dintre două femei nu e decât un complot împotriva unei a treia” /Autor Anonim). Şi mai ştiu, de la Balzac citire, că „o femeie căsătorită are mai multe amoruri proprii”. Sau, de la Max Weber, că „femeile sunt ca păsările: acasă – vrăbii, în afară – păuni, între patru ochi – porumbiţe, şi, după împrejurări, corbi care pot scoate ochii”. E.R. Curtius ştie că „inteligenţa femeilor rezidă adesea în prostia bărbaţilor”. Ce mai compliment pentru sexul... tare! Dar şi moraliştii vechi rămân valabili peste sute de ani, precum La Rochefoucauld: „Sunt puţine femei cinstite care, în cele din urmă, să nu se simtă împovărate de a fi veşnic astfel”. Dar, să revenim la Max Weber: „Vârsta femeii e un ceasornic care în tinereţe merge înainte, iar la bătrâneţe rămâne în urmă”. Şi tot aşa, şi tot aşa...Dar pe toate acestea nu le-am găsit în opul Tot ce ştiu bărbaţii despre femei, din simplul motiv că respectiva carte are 164 de pagini albe-albe, imaculate, un fel de oglindă a amneziei totale a bărbaţilor, amnezie apărată legal printr-o notă: „Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română aparţin în exclusivitate Editurii MMS. Nicio parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă sub nicio formă şi prin niciun mijloc cunoscut”. Hm! Toate caietele o reproduc. Toate cele de mai sus, plus alte vreo mie de acelaşi gen le-am aflat din Ghidul misoginului subintitulat mic tratat de calomnii. Dar bărbatul care citeşte această carte nu e, la sfârşitul lecturii, decât la fel de misogin cât a fost la începutul lecturii. Ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fals ghid al misoginului. Mai ales dacă nu citim/cităm sentinţele lui Schopenhauer.

Femei şi femei

Femeile sunt de două feluri: femei şi...femei, domnişoare şi domnişoare, doamne şi...doamne-doamne ce mai doamne, blonde şi foarte măritate... Mă rog, femeile sunt de două-trei feluri. Mari şi bune. Mari şi buuune! Multe şi blânde. Multe şi blonde. Frumoase şi inaccesibile. Frumoase şi văduve. Frumoase şi devreme-acasă. Hm! Mititele şi balcâze. Minione dar frumoase, cu vino-ncoa. Minione, dar fără sare şi piper. Minione şi aşa şi-aşa. Frumoase şi şchioape. Frumoase şi proaste. Urâte, dar proaste. Urâte şi sclipitoare la minte. Dar şi frumoase şi deştepte. Cum sunt femei frumoase şi urâte: dimineaţa pocite şi şleampăte, spre seară frumoase şi elegante. Grase şi frumoase. Înalte şi obeze. Înalte şi fusiforme. Înflorite de hormoni. Înnegrite de frigiditate. Palide în zilele acelea. Isterice ca gaiţele. Cântătoare ca privighetorile, tăcute (hmm!) ca lebedele. Fudule ca nişte coţofene. Ce mai, femeile sunt de două feluri: femei şi femei. Parafrazând pe Pascal care vorbea de dreptate şi putere, vom spune: Dragostea fără femei e împotriva naturii, femeile fără dragoste sunt păpuşi mişcătoare.