Sâmbătă dimineaţa, 6 octombrie a.c. Bacău. Ploaie măruntă, mocănească, ploaie bacoviană. Un grup de douzeci de scriitori - dintre care zece sunt critici şi istorici literari - chiar vizitează casa memorială George Bacovia. O doamnă se scuză că ghidul încă n-a venit. Dar îi va telefona. Până atunci, ascultăm poezii la un casetofon citite de poet: "Singur, singur, singur/Într-un han departe/Doarme şi hangiul/Străzile-s deşarte..." Peste vreo zece minute apare şi ghidul, o tânără blondă, planturoasă. Îşi pune geanta pe patul unde probabil se iubea poetul cu Agatha, îşi dezbracă pardesiul pe care şi-l aşază pe-un spătar de scaun de epocă şi începe a-şi spune ...poezia: "Poetul s-a născut la...numele său real era...a debutat...a publicat volumele..." Culmea, doi dintre critici au publicat cu treizeci de ani în urmă cărţi de referinţă despre Bacovia. Ei o privesc siderată pe absolventa de Muzeistică... Brusc, mă apucă un căscat... Ies în grădina frumoasei case, mă plimb prin iarba udă, nimeresc sub un nuc uriaş, găsesc nuci, le mănânc miezul dulce...
"Plouă, plouă, plouă/Vreme de beţie..."