Am văzut azi-noapte pe televiziuni două doamne...drepte, vreau să zic autodeclarate de dreapta. Una era albă şi una neagră (în sensul că una era blondă, iar cea de-a doua brunetă). Concluzia este că cea albă era neagră, iar cea neagră era albă.
Chiar şi după ce a trecut în PDL, Adriana Săftoiu mi se pare (deocamdată) tot de bun simţ, tot de-o perfectă civilitate şi mai ales aducând argumente pentru orice afirmaţie, vorbind până şi despre Băsescu sine ira et studio. Oricât aş urî eu partidul ăsta criminal, Adriana Săftoiu mi se pare luminoasă.
Pe altă televiziune (era să zic canal!) perora Elena Udrea. Neschimbată: ipocrită, scrâşnită sub masca zâmbetului blond, trup (sic!) şi suflet în continuare cu naşul din deal.
Politică înaltă pe Dâmboviţa, unde albul e negru şi invers!
Cartile mele
Se afișează postările cu eticheta blonda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta blonda. Afișați toate postările
miercuri, 10 aprilie 2013
miercuri, 13 ianuarie 2010
Blonda dă de lucru televiziunilor mogulilor
Ce ziceam eu, România nu există! România e o republică inventată la o halbă de bere de Nenea Iancu Caragiale! E o veselie de dimineaţa până seara, o veselie de-ţi vine să ţopăi ca Mircea Geoană în istorica seară de 6 decembrie.
Păi, numai ieri!... Blonda de la Cotro..., mă rog, blonda de la Palatul Victoria, a treia Elenă din istoria României, Udrea, aruncă o jucărie în baltă din când în când; cu zâmbetul pe buze şi parcă într-o doară o aruncă. Aşa a făcut luni seara la OTV. Două fraze şoptite acolo despre afacerea jurnaliştilor răpiţi în Irak.
Iar ieri? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Sereişti, securişti, colonei în rezervă, jurnalişti, analişti, senatori şi deputaţi, golănime, mulţime, adică toată floarea cea vestită caută pe fundul bălţii jucăria aruncată de blondă şi analizează în ziare, la radio, pe şanţ, dar mai ales la toate televiziunile. Toţi dezbat, disecă firul în patru, parlamentează, polemizează, consumă energie intelectuală în draci. Blonda a aruncat vorbele, apoi merge pe la Parlament să se bată pentru bugetul mare al ministerului său, ia masa în vreun separeu, zâmbeşte în dreapta şi-n stânga, îşi etalează rochiile, genţile şi pantofii, senină şi fericită. Le-a dat de lucru jurnaliştilor de la televiziunile mogulilor şi are sentimentul datoriei împlinite.
Asta e, România este o republică veselă croită la o halbă de bere de Caragiale!
Păi, numai ieri!... Blonda de la Cotro..., mă rog, blonda de la Palatul Victoria, a treia Elenă din istoria României, Udrea, aruncă o jucărie în baltă din când în când; cu zâmbetul pe buze şi parcă într-o doară o aruncă. Aşa a făcut luni seara la OTV. Două fraze şoptite acolo despre afacerea jurnaliştilor răpiţi în Irak.
Iar ieri? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Sereişti, securişti, colonei în rezervă, jurnalişti, analişti, senatori şi deputaţi, golănime, mulţime, adică toată floarea cea vestită caută pe fundul bălţii jucăria aruncată de blondă şi analizează în ziare, la radio, pe şanţ, dar mai ales la toate televiziunile. Toţi dezbat, disecă firul în patru, parlamentează, polemizează, consumă energie intelectuală în draci. Blonda a aruncat vorbele, apoi merge pe la Parlament să se bată pentru bugetul mare al ministerului său, ia masa în vreun separeu, zâmbeşte în dreapta şi-n stânga, îşi etalează rochiile, genţile şi pantofii, senină şi fericită. Le-a dat de lucru jurnaliştilor de la televiziunile mogulilor şi are sentimentul datoriei împlinite.
Asta e, România este o republică veselă croită la o halbă de bere de Caragiale!
marți, 4 martie 2008
Balzac, blonda de 3x30 de ani
O domnişoară e blondă şi are peste o sută de ani, deşi nimeni nu ştie cu siguranţă. Rudele, prietenii şi vecinii spun că blonda domnişoară are trei fii, douăzeci şi şapte de nepoţi şi peste o sută de strănepoţi. Fără număr, fără număr... Dar domnişoara blondă se vrea directoare de gazetă (mă rog, de supliment de gazetă), poetă, critic literar şi... blondă de treizeci de ani, femeia balzaciană. Dar e doar intrigantă de doi bani care vrea să acceadă la nivelul de cinci bani. Îşi pune pe faţă un bidon mare de alifie care să-i acopere şanţurile din epidermă (mă rog, ten!) şi iese la drumul mare din Piteşti. Ca şerpoaica ieşită la soare. Când se încinge, crede că se adăposteşte la umbra filosofului de serviciu. Ce lume fascinantă!
joi, 3 ianuarie 2008
Ţara blondei Andreea-Picioare Lungi
Aflu din ziare că în noaptea dintre 2007 şi 2008, marea (hm!) cîntăreaţă Andreea Bănică a cîştigat 30 000 de euro din play back. Tot atât au câştigat şi trupele Voltaj şi Direcţia 5. Ana Lesko a încasat 23 000 de euro, iar Loredana 22 000. Şi aşa mai la vale, mulţi asemenea artişti au câştigat sume de peste 20 000 de euro într-o singură noapte. Şi ce să înţelegem noi din huzurul lunganei blonde Andreea Bănică? Nu cumva că fata e genială şi noi n-am avut habar până acum? Sau că avem o pleiadă adevărată de genii muzicale, mai tare decât The Corrs, Madonna, Celine Dion, Britney Spears, Tina Turner la un loc?
Dar, poate că mai curând românii au devenit extrem de fudui. Ei, dar, cică, sociologii şi psihologii au făcut o descoperire epocală potrivit căreia nu prea poţi fi fudul fără bani. De unde - logic - rezultă că românii au bani. Ce bani?! Camioane de bancnote. Că nu prea văd eu pe pensionarii din cartierul Militari să-şi cumpere mâncare din plin la hypermarketul din cartier, dar să facă şi economii din suta lor de euro pensie pentru a cadorisi-o pe Andreea Picioare Lungi cu 30 000 de euro.
Aşadar, dacă pentru un leşinat de play back, Andreea cea blondă a câştigat peste un miliard de lei vechi înseamnă că românii au început să arunce cu banii pe fereastră. Şi din topul citit lipsesc maneliştii, adică tocmai greii în care se aruncă bancnote de 100 de euro cu o ură neîmpăcată.
Dacă ninge, dacă-i gheaţă şi zăpada-i cât casa, dacă ambulanţele cedează nămeţilor, dacă trenurile stau blocate ore întregi la macaz, cântăreţele noastre cele blonde devin miliardare în câteva ore de petrecere. Hm! Trăim în ţara Andreei Picioare Lungi!
Dar, poate că mai curând românii au devenit extrem de fudui. Ei, dar, cică, sociologii şi psihologii au făcut o descoperire epocală potrivit căreia nu prea poţi fi fudul fără bani. De unde - logic - rezultă că românii au bani. Ce bani?! Camioane de bancnote. Că nu prea văd eu pe pensionarii din cartierul Militari să-şi cumpere mâncare din plin la hypermarketul din cartier, dar să facă şi economii din suta lor de euro pensie pentru a cadorisi-o pe Andreea Picioare Lungi cu 30 000 de euro.
Aşadar, dacă pentru un leşinat de play back, Andreea cea blondă a câştigat peste un miliard de lei vechi înseamnă că românii au început să arunce cu banii pe fereastră. Şi din topul citit lipsesc maneliştii, adică tocmai greii în care se aruncă bancnote de 100 de euro cu o ură neîmpăcată.
Dacă ninge, dacă-i gheaţă şi zăpada-i cât casa, dacă ambulanţele cedează nămeţilor, dacă trenurile stau blocate ore întregi la macaz, cântăreţele noastre cele blonde devin miliardare în câteva ore de petrecere. Hm! Trăim în ţara Andreei Picioare Lungi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)