Execuția

Am văzut azi-noapte Execuția, film german cu Klose în rol principal. 7-1 cu Brazilia, în Brazilia! Nici cei mai optimiști nemți, nici cei mai sceptici brazilieni nu s-ar fi așteptat la așa ceva.

De la aroganță la umilință nu e decât un pas, un pas de câteva minute. Brazilienii l-au făcut repede. Nici politicienii români nu trec de la Da la Nu și invers atât de repede, pe cât au trecut brazilienii - fotbaliști, antrenori și spectatori - de la orgoliul maxim la umilința cea mai de jos.

Lecția a fost îmvățată perfect, au trecut examenul cu succes. Bravo! În ultima jumătate de oră, nemții au fost aplaudați la scenă deschisă, 50 000 de brazilieni, cu lacrimi în ochi, însoțeau cu Ole! Ole! tiki-taka de la Berlin. La sfârșit, Scolari i-a îmbrățișat pe fotbaliștii nemți cu fair-play. Ba chiar învinșii i-au bătut pe umăr pe învingătorii fără drept de apel. Dincolo de fotbal, e o lecție de viață care m-a emoționat și m-a impresionat mai mult decât umilința din teren a brazilienilor.

Olguţa

Mă plângeam aici în anii trecuţi cum că am fost fan Universitatea Craiova timp de peste patru decenii şi că echipa s-a dus dracului, din vina deopotrivă a victimei Adrian Mititelu şi a călăilor Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, el însuşi oltean, dar unul rău şi mizerabil şi hoţ, nu doar oţ. Echipa a fost retrogadată, apoi desfiinţată.
Dar anul trecut, an electoral fiind, mititica şi frumuşica Lia Olguţa Vasilescu, abia scăpată din scărmăneala rudotelului Vadim, a candidat la Primăria Craiovei în tricou alb-albastru, de colegă de suferinţă de-a mea, murind pentru Craiova Maxima, ea mică şi ţâţoasă pozând zâmbitoare lângă burtosul Mititelu. Ei bine, la doar câteva luni, mititica şi frumuşica Olguţa - după cum s-a întors abil dinspre PRM spre PSD - s-a întors ca la Ploieşti şi n-a mai vrut echipa lui Mtitelu, acceptată în Liga a II-a de Sandu şi Dragomir de frica puşcăriei. Ea şi-a făcut şi ea echipă şi nu i-a mai dat drept de joc pe celebrul stadion "Ion Oblemenco" echipei lui Mititelu, echipă care joacă pe la Severin, pe la Roşiori etc. Acum, eu, ca un om care am făcut box la viaţa mea, e adevărat că la 16 ani, şi cu acreditarea de om care a susţinut peste 40 de ani Universitatea Craiova, eu, zic, aş putea pătrunde ca un zmeu în Primăria Craiova, la ora 8,00 dimineaţa şi s-o spulber pe mititica asta de Olguţa. Ei, aici e aici, nu pot! E aşa de frumuşică, zău!, că nu m-aş putea atinge nici măcar de firul ăla rebel de păr din vârful capului, ăla care apare în toate pozele. Ba, mai mult, sunt atât de scrântit în simpatie faţăde ea, că în momentul când poliţiştii de la DNA o vor duce în cătuşe la puşcărie, ca pe predecesorul ei Antonie, voi fi o fiară nestăpânită şi o voi salva. De aceea fac un apel către mititica/frumuşica: Stimată şi iubită primăriţă, lasă echipa asta să trăiască, echipa asta care orişicât continuă pe aia Maxima.
În ce situaţie de rahat sunt: o iubesc pe Olguţa, dar sunt împotriva ei şi a echipei de spanac pe care o patronează; pe de altă parte, îl urăsc pe burtosul Mititelu - deşi luna trecută am mâncat cârnăciori olteneşti şi mititei pe terasa lui - dar îi iubesc echipa asta a lui aşa cum e. Altfel zis, sunt crăcănat rău între sentimente şi resentimente.

Lecţia de engleză

La dat din gură cu optimism mocirlos nimeni nu-i întrece pe fotbaliştii şi antrenorii români. Poate doar şi mai mocirliţii politicieni şi analistul lor Ion Cristoiu.
Cu o zi înainte de meciul Steaua-Chelsea, în ograda lui Gigi ciobanul cel plecat la temniţa cu trei capace unde corupătorii zace, aşadar urmaşii lui memeişti şi reghecampfi o ţineau langa cu puncte în Liga Campionilor, victorii, fotbal mare ş.c.l.
A venit taciturnul Mourinho cu ai lui şi aşa, pe muţeşte, le-a dat o lecţie de engleză steliştilor de nu s-au văzut pe teren. Poate că au învăţat în engleză ce înseamnă să mai taci, dar să mai şi faci! Să înveţe ei ceva? Aş! Îşi ling rănile, bat pe Săgeata Năvodari şi pe Concordia Chiajna şi o iau de la capăt cu fotbal mare, Liga Campionilor ş.c.l. Bla-bla-bla!

Degetul lui Dumnezeu

În romanele sale, Balzac avea o teorie în care eu însumi voi crede toată viaţa. Este aceea că fiecare om de pe pământ va răspunde pentru faptele sale, bune sau rele: acum, peste o oră, peste o săptămână, peste o generaţie sau peste şapte, un fel de lege a compensaţiei morale. A expus-o pentru prima oară în romanul Femeia la 30 de ani.
Ei bine, am aflat astăzi că marii mahări ai fotbalului românesc din ultimii 23 de ani au fost trimişi în judecată pentru distrugerea Universităţii Craiova. Eu sunt un om atât de blând şi de bleg încât am plâns o zi întreagă când am văzut cum un tip care m-a depăşit la şapte dimineaţa, între Curtea de Argeş şi Piteşti, a omorât un pechinez ieşit în şosea. Dar, de data asta, pe îmbuibaţii ăştia doi (Sandu şi Dragomir) nu-i voi plânge în veci. Nişte nemernici care au câştigat din conducerea fotbalului românesc zeci de milioane de euro şi care au aruncat la gunoi cea mai mare echipă românească din toate timpurile nu pot fi iertaţi. Timp de 40 de ani am fost suporter "U" Craiova. Până doi bandiţi mi-au retezat această mică plăcere a mea. Am fost 25 de ani, ca scriitor, membru al rezistenţei prin cultură, dar am fost şi membru al rezistenţei prin sport, ca fan Craiova. Dragomir şi Sandu au distrus rezistenţa mea prin sport. Sper din tot sufletul să ajungă la Jilava.

Stadionul Mircea Sandu&Dumitru Dragomir din Craiova

Gata, Dumnezeul fotbalului a murit ieri. Şi de ieri totul este posibil. Imediat, 168 de oameni de fotbal (iluştri anonimi, că ce poţi spune de preşedintele echipei de fotbal din Albota marginii de Piteşti, de pildă!), au votat dezafilierea Universităţii Craiova. Asta, în termeni tehnici. În fond este vorba de desfiinţarea celui mai spectaculos club de fotbal românesc din toate timpurile. Copilăria şi tinereţea mea s-au dus dracului, au fost spulberate. În 1964, eram în clasa a patra şi ţineam cu Ştiinţa Craiova, abia intrată în Divizia A. Oblemenco era idolul meu. Vreo trei ani n-am văzut echipa, doar citeam în "Sportul popular" despre ea şi ascultam cu sufletul la gură meciurile transmise de Sebastian Domozină. Apoi, chiar am văzut-o la Turnu Severin în meciuri amicale, mai târziu pe Centralul craiovean, pe urmă prin ţară. La televizor nu pierdeam niciun meci. Îmi amintesc cum am văzut celebra semifinală UEFA cu Benfica, din 1983, în apartamentul lui Radu Cosaşu de pe strada Caloteşti, însoţiţi de a-microbistul filosof Ion Ianoşi.
U Craiova era singura echipă care sfida ordinele familiei prezidenţiale Ceauşescu, scindată între echipele militarizate Dinamo şi Steaua şi le bătea unde le prindea: în Ştefan cel Mare şi în Ghencea.
A venit revoluţia, din smârcurile revoltei au ieşit interlopi, penali, infractori care au cumpărat pe nimic echipa şi au distrus-o.
Războiul dintre ultimul finaţator al echipei, prostul Mititelu şi cei doi penali Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, s-a soldat ieri cu moartea celei mai iubite echipe din fotbalul românesc. Din păcate, doi din oamenii din Craiova Maxima, foştii mari fotbalişti Cămătaru şi Cârţu au participat la asasinarea echipei lor. Iată că nu doar istoria generală a României s-a scris cu trădări, dar şi istoria fotbalului. Ce fotbalişti mari au fost cei doi C, şi ce jalnici ciugulitori din palma penalului Mircea Sandu au ajuns. Regretabil!
Stadionul Central din Craiova se numeşte încă "Ion Oblemenco". Regretatul golgeter oltean încă se află pe soclul din faţa stadionului, dar cred că la noapte se va ascunde prin boscheţii din incintă. De mâine, stadionul ar trebui să se numească legitim şi pentru totdeauna "Mircea Sandu&Dumitru Dragomir". Chiar şi atunci când aceştia vor fi şefi de dormitor la Colibaşi.
Şi noi visăm să jucăm finale de cupe europene? Vai de capul nostru!

Un blat patriotic

Nu-l mai acuzaţi sau nu-l mai căinaţi pe Tătăruşan. Portarul Stelei a luat două goluri dintr-un şut în dubla cu Twente, chestie care l-ar putea băga în Cartea Recordurilor. Probabil că asta a şi urmărit, că altfel a avut misiune. Gigi, Jiji, patronul a aranjat meciul. Nu, nu cu valiza cu euro, ca pe ăla de la Cluj. Ci subtil, fin, ca la ciobani. Dacă a văzut cât se chinuie batavii să treacă de centrul terenului şi cât de blânzi sunt, a făcut o înşelegere cu guvernul olandez: "Bă, zdrenţelor, vă dau meciul, dar ne băgaţi în Shengen. Hahalerelor!" Au bătut palma şi Tătăruşan a isprăvit treaba. Apoi, Becali a venit cu mutarea în plic la marinar, cerând cu sfială: "Bă Traiane, pentru că te-am băgat în...cum îi zice...Shengen, vreau şi eu cu partidul în Mişcarea aia Populară a Ioanei tale. Ce, eu nu sunt popular? Sunt şi creştin, generalul lui Hristos..." Aşa se scrie istoria noastră contemporană. Aşadar, să nu mai punem la suflet aşa-zisele gafe ale lui Tătăruşan, alintat Tătă! De unde şi vorba ardeleanului: "Tătă fotbăluiala e patriotica blătuiala!"

Ajunge Naţionala de fotbal în Rai?

Cică, înainte de ajunge la meciul de mâine de pe Arena Naţională cu echipa Franţei, Naţionala noastră a avut un accident. Pe drumul de la Săftica până unde-l aşteptau 55 000 de spectatori, autocarul cu Piţurcă şi cu selecţionaţii săi a fost spulberat de un autotren şi toţi fotbaliştii au murit în chinuri, dar acolo pe loc.
Legenda mai spune că în câteva minute erau cu toţii la poarta Raiului. Sfântul Petru i-a privit cu milă, i-a întrebat de vorbă, apoi i-a spus lui Dumnezeu:
"Doamne, eu zic să-i primim pe toţi în bloc, împreună au murit, împreună să intre..."
Dar Atotştiutorul Dumnezeu se opune:
"Nu, nu, că iau cocaină, beau, fac orgii cu Laura Andreşan, înjură..."
Dar Sfântul Petru cel milos:
"Înjură, Doamne, dar nu bat pe nimeni!"

Dobrin. Nicolae Dobrin! Dar i se zicea Gâscanul

Astăzi, Nicolae Dobrin zis Gâscanul ar fi împlinit 64 de ani. Nu mai este să se bucure de firitiselile noastre pe care le primea cu un zâmbet ironic şi neîncrezător. "Hai, mă, lăsa-ţi-o mai moale, că nu muriţi voi de dragul de a-mi zice mie la mulţi ani!" părea a spune figura lui de om sincer. Dar, cei mai mulţi însă îl felicitam chiar sinceri, fiind un fel al nostru de a-i mulţumi pentru multele clipe de fericire pe care ni le dăruise pe terenul de fotbal.
A murit la exact patru luni după ce a împlinit 60 de ani. Acum, dacă ar mai fi trăit, ar fi fost trist desigur, cine ştie cum ne-ar fi răspuns la firitiseli. Cum ar fi putut fi decât trist şi dezamăgit când echipa lui de suflet, cu care a câştigat campionatul împotriva echipelor înstelate din Bureşti, când F. C. Argeş e ca şi inexistentă? Cei care au distrus-o, ar putea merge până-n deal la cimitirul "Sf. Gheorghe" cu o floare, s-o pună pe mormântul lui Dobrin care care, vorba lui Fănuş Neagu, făcea minuni şi pe un teren de mărimea unei batiste, să-i pună o lumânare şi-o floare şi să-i ceară iertare. Dar, în nemernicia lor, n-o vor face. El însă îi va ierta, că aşa a fost el, larg la suflet.

Recunosc: am ţinut cu ospătarii

Să mă ierte patrioţii noştri de serviciu, onorată instanţă, dar la meciul de aseară, adevăratul derby al grupei, am ţinut cu ospătarii, asistenţii maternali şi funcţionarii de bancă din Luxemburg. Din două motive.
Primul ar fi că oamenii ăştia îşi câştigă banii cinstit, nu din şmecherii, şi joacă fotbal de plăcere. Apoi, amatori fiind ei şi dând piept cu gloriile Europei, de data asta au ţesut pase cât n-au făcut-o de când s-a înfiinţat echipa naţională a marelui ducat. Şi-au găsit fraierii, ca să folosesc o formulă eufemistică. N-am înţeles de ce n-a jucat cu ei Ceahlăul, echipa lui Pinalti, îi bătea fără drept de apel, fără atâtea emoţii.
În al doilea rând, aş fi vrut să învingă Luxemburg ca să ştim o treabă, să nu mai prelungim agonia. Şi puteam vedea un lucru: devenea Lucescu jr.un Gaddafi, nu demisiona nici măcar în cazul unei înfrângeri? Şi nici Mircea Sandu nu-l demitea? Ce fericire/nenorocire mai e şi în familia Lucescu! Lucescu senior este cel mai bun antrenor român din toate timpurile, iar juniorul e cel mai slab tot din toate timpurile!

Un pont: pariaţi milioane pe fiecare meci al Stelei

Cum am mai mărturisit aici, ţin cu amarul ăsta de echipă Universitatea Craiova din 1964, de când eram în clasa a treia-a patra şi de când ea a intrat în prima divizie. Acum e o mare prostie să mai ţii cu ea. Datorită unui patron parvenit, echipa este un fel de parodie de prost gust a ceea ce a fost în anii 70-80 când câştiga campionate şi cupe împotriva voinţei familiei Ceauşescu, a Ministerului de Interne, a Securităţii, Armatei etc. Era o trupă nebună care dădea scheletul Naţionalei. Acum, Mititelu cel prost se dă lovit la orgoliu, dar el a făcut blaturi cu Penescu, cu unul cu altul, şi nu vrea să meargă în Europa pentru că are probleme financiare. Până acum împrumuta cash milioane de euro de la Becali şi se făcea că se miră că pierde cu Steaua. Aseară a pierdut , însă, pe mâna arbitrilor criminali. Iniţial, şi eu am fost revoltat. Dar mi-am luat seama. După declaraţia lui Becali că Steaua va lua campionatul cu arbitri sau fără, am înţeles că nu mai trebuie să mă supăr că pierde Craiova pe mâna arbitrilor. Pariez că va cădea în Liga a doua, pentru că Mitică Dragomir şi Mircea Sandu nu acceptă ieşirea din front a tâmpitului de Mititelu. Asta o pariez cu dvs., puţinii mei cititori de blog. În schimb, iau în serios declaraţia ciobanului Becali şi voi paria pe Steaua meci de meci trei-patru milioane de lei vechi şi mă voi îmbogăţi. La meciul retur de la Severin - Craiova-Steaua - mă voi împrumuta la bancă 100 de milioane şi-i voi juca solist pe Steaua. Cu acest prilej mi-am adus aminte de nuvela lui Hemingway - "Cincizeci de bătrâne".

După cum m-am mai mărturisit aici, ca microbist sunt un frustrat. Nu mă pot detaşa de ruina de Universitatea Craiova, echipă cu care sufăr împreună din 1964, pe când se numea Ştiinţa. În ultimii 25 de ani, în Curtea de Argeş, unde cu drag supravieţuiesc, mergeam de două ori pe lună la un meci de liga a patra, apoi a treia, apoi a doua, apoi...gata! A venit îmbuibatul de Benone Lazăr, un analfabet, a prostit Consiliul Local (scuze, domnilor consilieri, n-am un cuvânt mai tare!, a luat stadionul pe zeci de ani, a dus - numai el ştie cum, numai noi presupunem cum, dar până la cătuşe nu putem spune - a dus, deci, echipa lui în liga I, dar joacă la Mioveni sau Piteşti şi eu nu pot vedea fotbal din două în două sâmbete.
Sâmbătă s-au întâlnit la Turnu Severin, oraşul meu, ca să vedeţi, Craiova cu Internaţional (!?!?!? şi tot aşa) Curtea de Argeş şi-au pus de-o miuţă. Îmi doream din suflet să bată Craiova, şi asta nu doar pentru am am investit atâta naivitate şi prostie şi fraiereală în ea 45 de ani, dar vroiam să pice Internaţional în liga a doua, că atunci poate mai era o şansă să fie omologat stadionul şi poate că vedeam şi eu fotbal în oraş. Ei bine, n-a fost să fie. A bătut Internaţional. Citesc în ziare că ar fi fost o mânărie, Wote s-ar fi întâlnit cu femeile lui Benone Lazăr şi cu peştii lor etc. Nici nu mai contează. ACUM NU-MI MAI RĂMÂNE DECÂT SĂ DAU ACATISTE LA 77 DE MÂNĂSTIRI ŞI SĂ MĂ ROG SĂ PICE AMÂNDOUĂ. Spre deosebire de alegerile din 6 decembrie 2009, când vroiam să piardă ambii candidaţii, dar nu se putea, acum e perfect posibil. După cum e posibil ca patronii lui Peşte Mititelu şi Lazăr să ajungă unde le e locul, lângă prietenul lor Penescu. Dă Doamne!

Frustrări de bătrân microbist

Cum am mai scris aici, sunt un om normal, în sensul că sunt dispus să pierd în mod plăcut vreo zece ore pe săptămână să mă uit la fotbal, pe stadion sau la televizor. Nu e nicio ruşine. O fac un Radu Cosaşu, un Nicolae Manolescu.  Dar, în prezent, n-am nicio şansă. Pentru că UPC, mizera firmă de cablu la care sunt abonat, nu preia de la securistul Felix transmisiile Ligii I, n-am această posibilitate, să văd jucând pe Universitatea Craiova, echipa cu care ţin de 46 de ani. Pe vremea mult stimatului şi împuşcatului o vedeam, acum, nu. Va merge în Liga a II-a şi poate atunci o voi mai vedea, pentru că sâmbăta se mai transmit pe UPC meciuri din liga secundă.

Cu ani în urmă, vedeam meciurile echipei locale, FC Curtea de Argeş, fie că era în Liga a patra, a treia, a doua... Sâmbătă la 10:30, cumpăram o pungă de seminţe, o cutie de bere şi mă înfiinţam la stadion să văd un spectacol pe viu. Era antrenor profesorul Octav Petrescu. În liga a patra vedeam şi zece goluri în 90 de minute, pe urmă, într-a treia, câte trei-patru, apoi unu-două pe meci. Acum, de un an, cică avem echipă în Liga I, se numeşte - vezi bine Internaţional, ce să zic, Milano şi Curtea de Argeş! Echipa joacă la Mioveni, la Piteşti, stadionul din Curtea de Argeş  fiind concesionat de un îmbuibat abnalfabet pe nume Benone Lazăr pe 39 de ani, dar eu nu văd deloc echipa, după cum fotbaliştii n-au văzut niciodată oraşul Curtea de Argeş. Pas de mai înţelege ceva!

Aşadar, între îmbuibaţii Adrian Mititelu, patronul Universitărţii Craiova şi Benone Lazăr, patronul lui Internaţional Curtea de Argeş,  eu am de ales să văd, hm!, să "văd" meciurile pe Prosport, on line. Democraţia lui Peşte!