Ieşirea din lumea lui Moş Crăciun

În asemenea zile de sărbătoare, e firesc şi să mai leneveşti în faţa televizorului. E sau ar trebui să fie un mod plăcut de a vegeta. Ba, chiar apreciez că s-a mai terminat cu vrajba politică pe micul ecran. S-a trecut brusc însă în altă extremă: colinde şi filme (documentare sau artistice) cu Moş Crăciun. Colindele sunt frumoase şi diverse de la zonă folclorică la zonă folclorică. Dar de emisiuni şi filme cu Moş Crăciun te cam saturi, mai ales că se şi repetă din anii trecuţi, din zilele trecute. Canalele de ştiri sunt pline de moşcrăciuni. Dar şi programele de ştiri sportive tot cu moşcrăciuni sunt populate. De pe un post pe altul, crăciuni şi crăciuniţe: pe stradă, în discoteci, în hoteluri, în living şi-n dormitor, în curtea casei şi pe horn, în şcoli şi-n spitale... La televiziuni de nişă, la televiziunea naţională, dar şi la cele private, până şi la Discovery sau Animal Planet... Nu-i a bună când Moş Crăciun e şi Gigi Becali, şi Traian Băsescu, şi fotbalistul Zapata... Nu-i a bună când Moş Crăciun devine moşcrăciun, adică substantiv comun! Ţi se ia.Faci glicemie, dar şi schizofrenie. Ajungi la Bălăceanca sau la Fundeni sau la nr.9. Parcă ţi se face dor de-un duel Elena Udrea-Călin Popescu Tăriceanu, ca de-o ciorbă de fasole după caltaboşi, tobă, cârnaţi, sarmale şi piftii!