Din jurnalul unui mic producător de ţuică

În numele(încă neînfiinţate) Asociaţiei Micilor Producători de Ţuică din Uniunea Europeană, comit următoarele norme cu încărcătură, vezi bine, de maxime:
# Pentru publicitate pe următoarea jumătate de secol, e îndeajuns spotul: Consumaţi rachiu de mere/e scârbos dar dă putere!
# Decât o ţuică acră şi multă, mai bine o palincă multă şi taaare!
# Noiembrie e luna ideală pentru distilarea ţuicii de prune Anaşpet. Din motive de economie(nu politică!), jarul de sub cazan nu trebuie risipit. El trebuie folosit şi pentru grătarul pe care să se lăfăie o găină grasă.
Post Scriptum:O, voi prieteneii mei Gabi S. din Atlanta şi Radu G. (sau G.Radu) din Tennessee, puteţi voi, în curtea(?!) caselor voastre de peste Ocean să faceţi masa aceasta de jar de sub cazanul de cupru din care să curgă ţuică? La o tacla cu maestrul Ion Aurel Gârjoabă care să studieze cu voce tare nuanţele de albastru şi roşu aprins din focul de lemne de prun? Parcă văd nişte şerifi cu insigna cât sigla partidului lui Gigi Becali cum vă iau şi vă duc în cătuşe în templul disciplinei fără limite. Vai vouă!