Scroafa Senatului

Cineva mă ispiteşte să-mi dau cu părerea despre Adrian Păunescu. Respectând orice opinie, chiar a domnului care semnează anonim, reproduc un articol pe care l-am publicat în 2 iulie a.c.

Adrian Păunescu este un porc. Această propoziţie poate figura în abecedare pe aceeaşi pagină cu "Ana are mere". E la fel de banală.Îmsuşi mătăhălosul poet o spune pe la talk-show-uri, autoironic, desigur. Dar altă propoziţie absolut adevărată despre el ar putea fi următoarea: Adrian Păunescu este o pacoste pentru România.La fel de mare pacoste precum tornadele care ne tot lovesc de câteva veri. Nu ştiu ins mai contradictoriu decât el în toată istoria României. El face un bine într-o parte şi zece urgii în alte părţi.
În "epoca de aur" a fost folosit de familia Ceauşescu pentru a ţine tineretul în frâu, pentru a-l controla, pentru a-l manipula, oferindu-i - prin megalomanicele spectacole de pe stadioane - o formă de defulare. Asta, pe de o parte. Pe de alta, ajuta - prin intermediul revistei "Flacăra" - Securitatea să afle, facil, toţi nemulţumiţii ţării, care apelau la "binefăcătorul" Adrian Păunescu, ca ologii din Capernaum la Iisus.Cazurile cele mai grave erau trimise de la revistă, prin curier special, direct la Securitate, iar de acolo se descurcau băieţii.Nu exagerez deloc dacă spun că, după familia Ceauşescu, Adrian Păunescu avea cea mai mare putere din România. L-a pierdut (un fel de a spune) lipsa de măsură. Aceasta a dus la moartea copiilor de pe stadionul din Ploieşti şi atâtea altele. Ceauşescu şi-a luat mâna de pe el. Ceea ce nu înseamnă că l-ar fi băgat după gratii, cum ar fi meritat. El o ducea tot bine: butoaiele erau tot pline de brânză, sticlele de vin vechi zăceau în cămările lui şi erau tot de ordinul miilor, un salariu substanţial îi sosea acasă de la revista "Contemporanul", drepturi de autor pe grupaje de poezii primea săptămânal, împrumuturi de la Fondul Literar lua de câte ori avea chef, la revoluţie ştergându-i-se o datorie de vreo patru milioane de lei de pe vremea aceea, în dolari, la oficial, însemnând aproape un milion. În concluzie, "epoca de aur" a fost epoca Păunescu în egală măsură cu epoca Ceauşescu. Numai că rolul lui Ceauşescu s-a încheiat la 1989, al lui Păunescu reîncepea, revanşard, ca un uragan.
În loc să-şi pună cenuşă în cap în casa lui cât Titanicul, în loc să scrie, în sfârşit poeziile adevărate, cele demne de talentul uriaş cu care s-a născut, el continuă să fie o pacoste pentru ţară. E senator şi preşedinte al Comisiei de cultură din Senat. În această calitate, taie şi spânzură. În această calitate a şters pe jos cu un candidat la Consiliul de Administraţie al TVR, i-a tăiat microfonul celui chemat la audieri. El, justiţiarul, care plângea anul trecut, după ce soţia lui, la fel de arogantă, a omorât cu maşina o familie şi n-a făcut o zi de închisoare. C-aşa-i dreptatea în România! A scrie despre Păunescu, despre faptele lui, e aproape imposibil. Nimeni nu poate să consemneze într-un an câte porcării poate comite Adrian Păunescu într-o săptămână.
Adrian Păunescu este un porc. S-a banalizat propoziţia. Mai de actualitate, având în vedere gabaritul fără nici un control şi agresivitatea, ar fi propoziţia : Adrian Păunescu este o scroafă care se lăfăie în mocirlă. Scroafa Senatului.

Cu tot respectul pentru orice opinie, asta-i părerea mea despre Adrian Păunescu.