Personaj în Moş Goriot.
Femeie de vreo treizeci şi şase de ani, venită la pensiunea doamnei Vauquer în urma unui prospect. Contesa de l'A. susţinea că "aştepta sfârşitul unei lichidări de bunuri şi fixarea unei pensii, pe care urma s-o primească în calitate de văduvă a unui general căzut pe câmpurile de luptă". Stăpâna pensiunii şi contesa se împrietenesc, se retrag în timpul liber în camera doamnei Vauquer unde stau la taifas, mâncând prăjituri şi bând lichior. Contesei îi mărturiseşte doamna Vauquer visul ei de a deveni doamna Goriot, iar contesa chiar se oferă să facă pe intermediara. E adevărat că în discuţia pe care o are cu bătrânul Goriot, contesa doreşte să-l cucerească chiar pentru ea, dar îl găseşte pe fostul fabricant de paste făinoase un "bănuitor, caraghios, cărpănos, vită-ncălţată, nătărău..." Apoi, dispare brusc, "uitând să plătească sejurul pe şase luni şi lăsând câteva boarfe, care nu făceau mai mult de cinci franci".
Personaj meteoric, apariţie de moment, falsa contesă de l'A. are în roman rolul de intermediar care s-o facă pe doamna Vauquer să înţeleagă că n-are nicio şansă să devină doamna Goriot.
19 comentarii:
AL BRAILOIU.REVIN CU INTREBAREA;CUM DE A PUTUT A.E.BAKONSKY SA PUBLICE "BISERICA NEAGRA"IN OCCIDENT SI IN ROMANIA NU A AVUT PROBLEME?DACA DORITI SA RASPUNDETI
Dumnezeu să-l ierte! Baconsky a fost un caz singular în literatura română. A fost poet proletcultist în fragedă tinereţe, a scris despre concasoare şi buldozere, ca Nina Cassian, Dan Deşliu şi ceilalţi. Dar a rupt-o primul cu realismul socialist, în 1956, devenind un tip scorţos, purtând costume scumpe şi papion în "era ticăloşilor" (M.Preda), conducând "Steaua" de la Cluj, o revistă aproape liberă, un lucru de neînţeles în epocă. Apoi, cum ziceţi, circula în Occident când vroia. El şi Marin Sorescu. Suntem pe terenul unor presupuneri. Ori avea un spate foarte puternic în CC al PCR, ori altundeva. Dar, având în vedere că a murit la cutremurul din 1977, pentru literatura noastră e bine că a putut scrie poeziile, prozele uşor fantastice, expresioniste... Restul ţine de istorie literară, de istorie, se vor deschide arhive...
AL.BRAILOIU- O COMPLETARE,DETIN COLECTIA REVISTEI "STEAUA" DEPARTE DE A FI LIBERA SUB BACONSKY.DAR CUM APRECIATI ROMANUL "BISRICA NEAGRA"? A FOST DIFUZAT SI LA EUROPA LIBERA...
Nu ştiam că a fost difuzat la Europa Liberă. În timpul vieţii lui? Eu ascultam E.L. după 1980. Si nici atunci permanent. Schimbam domicilii, erau perioade în care nu aveam un radio la care să prind postul.
Dar credeţi că "Steaua" din perioada Baconsky nu bătea la ochi prin conţinut? Vorbesc în comparaţie cu peisajul publicistic de atunci.
Comportamentul lui Marian - căci el era - fu neobişnuit. El începu prin încuierea uşii cu cheia, din interior, apoi îşi scoase batista cu care îşi şterse craniul şi faţa (va urma).
AL.BRAILOIU DA,IN TIMPUL VIETII,EL VENEA IN TARA,PLECA ORICAND...E CIUDAT.P.S. O INTREBARE SUPLINEMTARA:SUNTETI DE STANGA SAU DE DREAPTA?
Editura Balamuc caută traducători în swahili pentru memoriile lui Mitică Doman. Eventual, şi în română.
ilie rautu-scandal in legatura cu Muzeul literaturii la Bucuresti.Cazul r.c.cristea si I.B.Lefter. scriitorii de la pitesti nu se implica?!
Domnule Brăiloiu, n-am cum fi de stânga, după ce am trăit într-o extremă stângă care mai are şi acum reprezentanţi în Parlament şi în partide. Sunt probabil liberal ca structură, dintotdeauna, dar mi-e ruşine să recunosc pentru a nu fi asimilat cu PNL-ul de acum care nu e un adevărat partid liberal, ci o grupare ca toate celelalte. De fapt, ce mai înseamnă la noi stânga, dreapta?
În legătură cu Baconsky. Sigur că e dubios că mergea în Austria, Italia, că s-a stabilit vreun an în RFG şi a revenit. Că a scris Biserica Neagră în 70 , când era un aşa-zis dezgheţ ideologic iar e de înţeles. De neînţeles e că dacă ziceţi că romanul i se citea la Europa Liberă, el continua să iasă şi să publice memorii de călătorie din ţările capitaliste, chiar în anii imediat următori, după tezele din iulie 71...
Domnului Brăiloiu. Într-adevăr, Bakonski venea în ţară în timpul vieţii. În timpul morţii - mai rar...
Nu ăla, Mitică ! Şterge mai sus !
Un cenzor liberal ! Mare-i gradina...
Domnule Doman. Noi vrem să te determinăm să nu mai ştergi comentariile incomode. Motivul vom spune ce a descoperit Adrian Dafir la o lună după mineriadă. Precizăm că nici un text de pe acest blog nu aparţine direct lui Adrian Dafir. El e ferm decis să nu mai publice. Dezvăluirea are însă legătură directă cu revista Anul 2000. Penumbra blogului ne convine să lansăm dezvăluirea din acest colţ.
mitica.m-am saturat de dezvaluiri,faceti-o si gata!
Sunt doamna din Canada. Eliminaţi orice dubiu pentru vizitatorii blogului precizând dacă Mitică, autorul comentariului din 6 septembrie 2008, ora 00:31, este aceeaşi persoană cu Dumitru Augustin Doman, titularul blogului. Spuneţi dacă Marian Drăghici din acest blog este acelaşi cu scriitorul Marian Drăghici. Adăugaţi dacă îl cunoaşteţi pe Adrian Dafir ca beţiv ori adept al vreunui exces sugerat aici. Spuneţi dacă în dosarul său de urmărit pot exista rapoarte ale unor persoane cunoscute de domnia voastră.
mitica.doamna din canada nu exista,iar dafir nu conteaza.in rest,doamna mintiti si aruncati cu vorbe goale.
Doamnă, dacă nu v-aţi convins până acum că eu îmi asum ceea ce spun, să vă fie de bine şi nu vă mai răspund. Dvs. poate aveţi timp de tocat odată cu măcinarea nervilor altora. De asemenea, încă o dată vă asigur că cel ce semnează pe blog comentarii semnate Marian Drăghici nu e prietenul meu, sau o fi prietenul meu, dar nu Marian Drăghici. E ultima oară când mai pierd timpul răspunzând la asemenea şicane.
A, şi încă ceva. Dacă dvs. sunteţi aşa de suspicioasă, de ce nu semnaţi cu numele real, ci cu exoticul titlu de nuvelă Doamna din Canada?
Trimiteți un comentariu