Dermatolog celebru în epocă. Îl trata pe Ludovic al XVIII-lea de o boală de piele. Aici e medic al contelui de Serisy.
20 de comentarii:
Anonim
spunea...
Sunt Albert, medicul lui Doman. Îl mănâncă pielea. L-am vegheat toată noaptea. Dimineaţa, la 6,33, am tras concluzia. Capul îi duduie de ruşinea trădării prietenului. E turmentat de revelaţia Drăghici. Secu ori prostănac cu ifose ?Amândouă ?! Textele de pe blog indică ambele manuale...
Domnule Albert,(mă rog, ăsta era Alibert) e singura oara cand vă mai răspund la atacuri mârşave, indiferent cum (nu)veţi semna. Eu n-am trădat niciodată pe nimeni, să vă intre bine în cap. In privinţa Secu, eu am fost cel hăituit, am avut două dosare DUI la Secu, mi le-am citit la CNSAS, mi-am publicat extrase din ele etc. Că sunt prost, de acord. Chiar acum sunt un bou că vă răspund. Am să încerc să mă tratez.
Doctor Albert. Secu ori prostănac cu ifose nu eşti mata. Reciteşte-i textele de pe blog şi pe cele ce vor urma. El te-a împins să-ţi trădezi prietenul. Ti-ai citit dosarele de la Secu ? Reciteşte-le împreună cu un doctor. Îţi va explica, de pildă, ce prostănac te-a turnat. Că matale nu pricepi singur un text simplu precum cel de mai sus. N-ai trădat ? O faci şi acum. Cică Drăghici nu e Drăghici ! Pocăieşte-te, Mitică ! Grăieşte, spune adevărul. Îţi vom explica noi ce-a urmat după trădarea dumitale.
un cititor moldav-lui dr.Albert,domnule dar de Culianu mai vorbeste cineva la Iasi? In privinta tradarii,cine si cand l-a tradat pe dafir?inainte sau dupa Lovilutie? Si de ce nu mergeti la CNSAS? veti lamuri treaba.Dar de alegerile din toamna nu va temeti?Ca n-ai ce vota...de scandalul R>C>Cristea contestat de scriitorii din bucuresti ca s-a pus pe pile director la Muzeul literaturii ce spuneti?
MARIAN DRAGHICI-APEL LA LUCIDITATE,ROMANIA SE SCUFUNDA IN MIZERIE,UITAREA VALORILOR,CORUPTIE SI MAFIE,IAR NISTE CETATENI TURMENTATI SI TRADATI DE LA IASI CRED CA DAFIR E BURICUL PAMANTULUI.DOMAN TAP ISPASITOR CA TOTUL MERGE ANAPODA!CAND TOTUL E SIMPLU-DAFIR N-ARE TALENT! CANADIANA NU EXISTA,O MICA SI PENIBILA DIVERSIUNE
pulea din humulesti,ne ocupam cu lucruri marunte,popor al meu atat de balcanic si tiganit,hai sa vedem marea Realitatea sociala! p.s.Doctor albert,publica-i dosarul lui doman pe net si incetati cu porcaria asta ca va rade si curul vacii!
draghici, da,Dracu si-a varat coada si l-a facut pe Doman cel mai mare Anarhist,dar vad ca am de a face cu niste imbecili blocati in poiect.Sanatate mintala va doresc! daca Doman n-ar exista Romania ar merge perfect?!
Sunt albert,medicul tuturor tradatorilor,oare nu vi se pare suspect ca mari scriitori mor suspect(labis,eminescu,cezar),iar Doman si Draghi au o sanatate de fier? De aprofundat!
Stefan Chiriac. Citeam revistele literare dinaintea revolutiei. In Luceafarul, numele criticului Adrian Dafir era destul de vizibil. Scuzati, nu/mi amintesc de Doman sau Marian Draghici. Daca scriitorul Doman avea doua dosare la securitate, cate avea Adrian Dafir, care era mai cunoscut ? In ce tara am trait ?
lui Stefan Chiriac-si cate volume au Doman Si Drachici ci cate Dafir? fiti lucid,n-are talent,nu-l publica nici Bakunin.Dafir e hotelier la Olanesti,call girl.
Stefan Chiriac. Uitati un lucru serios domnule C.Pricop : in redactia devastata de mineri lucra Cezar Ivanescu. Acum a murit nu se stie cum. Si tema nulitatilor literare e o discutie serioasa. Doman si Draghici sint membri ai Uniunii Scriitorilor. Cate nulitati literare sint in aceasta uniune cu 2400 membri ?
c.pricop o majoritate de nulitati la U.S.nu asta-i problema,problema e ca nu sunt schimbati Manolescu si Varujan care ACUM n-au nicio legatura cu literatura,ci cu afacerile,sunt nesatui de bani! in privinta lui Cezar eu cred ca a fost o crima chiar daca numita malpraxis!totusi agitatia lui dafir e neserioasa ca nu aduce probe! doman si draghici nu conteaza in literatura!
Le mulţumesc Domnului Iisus Hristos şi maicii Domnului, Fecioara Maria, instanţe absolute, soţiei mele, Maria, acolo, în ceruri, şi fiicei mele spirituale, Clara Lucia Aruştei, aici, pe pământ. Mi-au stat ei, mi-au stat ei tot timpul alături. Tuturor acelor care au trecut de partea mea le mulţumesc, dar nu atât cât îşi închipuie, pentru că au trecut de partea Adevărului.
Celor cunoscuţi şi necunoscuţi, încă o dată le trimit dragostea mea şi le urez, mai ales acelora risipiţi prin lume, mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate această pâine otravită a minciunii, nu am decât compasiune. E ceva rău în ei care îi îndeamnă să se bucure de ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină.
Dacă Dumnezeu îmi va da până la capăt puterea să trec şi prin această probă infernală, promit tuturor că voi duce, îmi voi duce şi le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit! Încercat preţ de o jumătate de veac de robia babilonică a Rusiei comuniste, cred că s-a salvat totusi şi a rămas printre cei…, a rămas în mare parte neatins de rău şi putrejune. Mă rog pentru învierea lui.
În toată această încercare prin care am trecut, m-au sprijinit şi mi-au stat alături români, evrei, maghiari, tigani, armeni, albanezi, turci şi mă opresc aici cu enumerarea. Cu toţii şi-au dovedit calitatea umană profundă şi au depăsit particularismul şi problemele mărunte şi s-au manifestat ca adevăraţi oameni universali. Nu doar europeni, ci universali.
În această încercare mi-au stat alături români, evrei, maghiari, ţigani, armeni, sârbi, albanezi. Cu toţii s-au dovedit nu doar adevăraţi europeni, ci adevăraţi cetăţeni ai Universului!
În faţa lor mă plec precum statuile din templu în fata lui Buddha. Ei sunt speranţa mea că vor remodela o nouă umanitate. O nouă umanitate sau, dacă vreţi, o transumanitate, aşa cum s-ar exprima genialul meu prieten de la Paris, Basarab Nicolescu.
În tinereţe, am citit o carte intitulată Mai strălucitor decât o mie de sori, carte care relata istoria construirii bombei atomice. Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cât o mie de miliarde de sori. De aceea, nu există păcat mai mare în Univers decât să batjocoreşti Sufletul unui om. (Cezar Ivănescu, transcriere a unui mesaj audio din 15.02.2008) Ascultaţi acest mesaj: http://www.trilulilu.ro/alki/74d9e365e72197
Pe 24 aprilie Cezar Ivănescu a murit... Personalitate deplină a culturii române, anticomunist convins şi scriitor total antisistem, Cezar Ivănescu a murit martirizat în propria sa Ţară, Ţara Tatălui, pe 24 aprilie... („!Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia... / Tatăl dement cu epoleţi şi cu centură ca leşia... / Tu erai Tatăl meu şi noi copiii te uram şi Mama, / că ni l-ai pus tu pereţi pe Stalin şi-ai dat jos icoana!“, Cezar Ivănescu, Tatăl meu Rusia).
„Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cât o mie de miliarde de sori. De aceea, nu există păcat mai mare în Univers decât să batjocoreşti Sufletul unui om“, afirma Cezar Ivănescu. În preajma marii sărbători creştine a Învierii trupul său zăcea la Morga Spitalului de Urgenţe Floreasca abandonat şi fără lumânare pentru că tot acolo se mai aflau trupurile a doi Infractori care prin moartea lor deveniseră probe... Poate exista un absurd mai perfect? Cezar Ivănescu, personalitate de excepţie a culturii române, poet de geniu, traducător, director de editură, membru al USR şi membru în Consiliul USR zăcea în preajma Învierii fără lumânare, în morga unui spital... captiv pentru ultima dată într-o lume care nu îl înţelegea... şi toate acestea parcă se petreceau spre a ne fi transmisă o ultimă lecţie de iubire şi spre a ni se adeveri din nou că Cezar Ivănescu avea dreptate atunci când acuza. Încă o dată, din preajma morţii şi de dincolo de moarte, ne arăta nimicnicia apocaliptică a Omului Nou, fără morală, lege şi Dumnezeu, şi ne învăţa cu blândeţe ceea ce nu ar trebui sa devenim vreodată...
Încercăm să redam, pe cât ne va sta în puteri, măsura dramei trăite de un scriitor de exceptie, mort în condiţii neclare, ca urmare a unei intervenţii minore şi programate.
„Aş vrea să mor cântând Eminescu, aşa cum fiecare făptură creată de Dumnezeu ar vrea să moară întru Dumnezeul care a creat-o.
Dacă nu ar fi existat Eminescu în limba română, eu, unul, după atâţia alţii aş fi rămas un ins fără de nici un Dumnezeu, şi când aceşti atâţia alţii se numesc Nicolae Iorga şi Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi George Bacovia, Ion Barbu şi Mircea Eliade, Emil Cioran şi Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, vă puteţi închipui că nu o să mă clatin în faţa unor contestatari contemporani...
Dimpotrivă, mă încredinţez încă o dată că firava mea făptură numai prin el se atinge cu adevărat de Fiinţă şi mă rog să am puterea să mor cântând Eminescu.
În 1989, 10 decembrie, când am făcut spectacolul Doina, închinare lui Eminescu, spuneam că nu am îndrăznit să cânt decât un poem de Eminescu, Doina, pentru că fiecare text eminescian este o mantra atât de puternică, încât actantul care o rosteşte se poate pulveriza în orice clipă încercând să se încarce de energia ei imensă...
Cum îndrăznesc azi să cânt trei poeme de Eminescu? Azi ştiu bine cum aş vrea să mor, aş vrea să mor cântând Eminescu.
Închin acest recital marelui Petru Creţia, spiritului lui luminat şi inimii sale tânjitoare după Eminescu. Către el îmi înalţ azi vocea.
Voi cânta după textele stabilite de ediţia Nicolae Georgescu, discipolul meu în tinereţe, azi cel mai redutabil eminescolog.“
Cezar Ivănescu, 15 iunie 2005 Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti
Textul reprodus în introducerea articolului este motivaţia spectacolului Aş vrea să mor cântând Eminescu suţinut de Cezar Ivănescu pe 15 iunie 2005. Nu a fost să fie aşa. Nu a murit de moarte bună şi nu a murit cântând Eminescu, a murit, aşa cum o tot repet de o vreme cu groază şi durere, în nişte condiţii de neimaginat. A murit cu zile, în Joia Mare, purtat de medici lipsiţi de responsabilitate şi suflet între unităţi spitaliceşti.
Muzeul Literaturii Române în care Cezar Ivănescu a ţinut de-a lungul timpului nenumărate spectacole, acum la moartea Poetului, brusc, prin vocea şi voinţa conducerii a decis că „Muzeul nu e capelă!“.
Ce nu au înţeles atunci, în preajma Învierii, nici distinşii domni din conducerea USR şi nici cei din conducerea MLR este faptul ca datoria de a ne respecta şi de a ne comporta demn faţă de cei care pleacă la Domnul ne aparţine în totalitate nouă şi nouă, celor rămaşi, ne face cinste şi nouă ne dă măsura umanismului şi a inteligenţei.
20 de comentarii:
Sunt Albert, medicul lui Doman. Îl mănâncă pielea. L-am vegheat toată noaptea. Dimineaţa, la 6,33, am tras concluzia. Capul îi duduie de ruşinea trădării prietenului. E turmentat de revelaţia Drăghici. Secu ori prostănac cu ifose ?Amândouă ?! Textele de pe blog indică ambele manuale...
Domnule Albert,(mă rog, ăsta era Alibert) e singura oara cand vă mai răspund la atacuri mârşave, indiferent cum (nu)veţi semna. Eu n-am trădat niciodată pe nimeni, să vă intre bine în cap. In privinţa Secu, eu am fost cel hăituit, am avut două dosare DUI la Secu, mi le-am citit la CNSAS, mi-am publicat extrase din ele etc. Că sunt prost, de acord. Chiar acum sunt un bou că vă răspund. Am să încerc să mă tratez.
Doctor Albert. Secu ori prostănac cu ifose nu eşti mata. Reciteşte-i textele de pe blog şi pe cele ce vor urma. El te-a împins să-ţi trădezi prietenul. Ti-ai citit dosarele de la Secu ? Reciteşte-le împreună cu un doctor. Îţi va explica, de pildă, ce prostănac te-a turnat. Că matale nu pricepi singur un text simplu precum cel de mai sus. N-ai trădat ? O faci şi acum. Cică Drăghici nu e Drăghici ! Pocăieşte-te, Mitică ! Grăieşte, spune adevărul. Îţi vom explica noi ce-a urmat după trădarea dumitale.
un cititor moldav-lui dr.Albert,domnule dar de Culianu mai vorbeste cineva la Iasi? In privinta tradarii,cine si cand l-a tradat pe dafir?inainte sau dupa Lovilutie? Si de ce nu mergeti la CNSAS? veti lamuri treaba.Dar de alegerile din toamna nu va temeti?Ca n-ai ce vota...de scandalul R>C>Cristea contestat de scriitorii din bucuresti ca s-a pus pe pile director la Muzeul literaturii ce spuneti?
MARIAN DRAGHICI-APEL LA LUCIDITATE,ROMANIA SE SCUFUNDA IN MIZERIE,UITAREA VALORILOR,CORUPTIE SI MAFIE,IAR NISTE CETATENI TURMENTATI SI TRADATI DE LA IASI CRED CA DAFIR E BURICUL PAMANTULUI.DOMAN TAP ISPASITOR CA TOTUL MERGE ANAPODA!CAND TOTUL E SIMPLU-DAFIR N-ARE TALENT! CANADIANA NU EXISTA,O MICA SI PENIBILA DIVERSIUNE
pulea din humulesti,ne ocupam cu lucruri marunte,popor al meu atat de balcanic si tiganit,hai sa vedem marea Realitatea sociala! p.s.Doctor albert,publica-i dosarul lui doman pe net si incetati cu porcaria asta ca va rade si curul vacii!
Freud. Ce zici, Mitică ? Ăsta care Drăghici e ? Secu, prostănacu sau delicatu ? Ori, cum zis-a Scaraoţchi, e una şi aceeaşi persoană ?
draghici, da,Dracu si-a varat coada si l-a facut pe Doman cel mai mare Anarhist,dar vad ca am de a face cu niste imbecili blocati in poiect.Sanatate mintala va doresc! daca Doman n-ar exista Romania ar merge perfect?!
Ioan- Domnule Doman, de ce a plecat Caragiale in exil?
DRAGHICI STIE MULTE DAR TACE CA E SANTAJABIL,ASTA-I POANTA!
Sunt albert,medicul tuturor tradatorilor,oare nu vi se pare suspect ca mari scriitori mor suspect(labis,eminescu,cezar),iar Doman si Draghi au o sanatate de fier? De aprofundat!
dafire,dafire ce prost esti din fire,ai lucrat cu Secu si-l faci pe zevzecu! cu dedicatiE DE LA O CURVA DIN CANADA.
bakunin BA,LABAGIILOR,NU MA MAI TREZITI CA FAC URAT,INCEP SA BANTUI HOTELU DIN OLANESTI A LU DAFIR SA-L FOOOOOOOOOT INH FIRRRRRRRR
Stefan Chiriac. Citeam revistele literare dinaintea revolutiei. In Luceafarul, numele criticului Adrian Dafir era destul de vizibil. Scuzati, nu/mi amintesc de Doman sau Marian Draghici. Daca scriitorul Doman avea doua dosare la securitate, cate avea Adrian Dafir, care era mai cunoscut ? In ce tara am trait ?
lui Stefan Chiriac-si cate volume au Doman Si Drachici ci cate Dafir? fiti lucid,n-are talent,nu-l publica nici Bakunin.Dafir e hotelier la Olanesti,call girl.
c.pricop Ii cunosc pe toti trei,draghi,doman si dafir sunt 3 NULITATI LITERARE!vorbiti de lucruri mai serioase!
NEGRESA sa stiti ca Marian Draghici e tare-n cioc,da cu limba la organele superioare...ah,ce limbaaaa areeee! cu salutari,NEGRESA
Stefan Chiriac. Uitati un lucru serios domnule C.Pricop : in redactia devastata de mineri lucra Cezar Ivanescu. Acum a murit nu se stie cum. Si tema nulitatilor literare e o discutie serioasa. Doman si Draghici sint membri ai Uniunii Scriitorilor. Cate nulitati literare sint in aceasta uniune cu 2400 membri ?
c.pricop o majoritate de nulitati la U.S.nu asta-i problema,problema e ca nu sunt schimbati Manolescu si Varujan care ACUM n-au nicio legatura cu literatura,ci cu afacerile,sunt nesatui de bani! in privinta lui Cezar eu cred ca a fost o crima chiar daca numita malpraxis!totusi agitatia lui dafir e neserioasa ca nu aduce probe! doman si draghici nu conteaza in literatura!
http://cezar-ivanescu.blogspot.com/
http://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/
Le mulţumesc Domnului Iisus Hristos şi maicii Domnului, Fecioara Maria, instanţe absolute, soţiei mele, Maria, acolo, în ceruri, şi fiicei mele spirituale, Clara Lucia Aruştei, aici, pe pământ. Mi-au stat ei, mi-au stat ei tot timpul alături. Tuturor acelor care au trecut de partea mea le mulţumesc, dar nu atât cât îşi închipuie, pentru că au trecut de partea Adevărului.
Celor cunoscuţi şi necunoscuţi, încă o dată le trimit dragostea mea şi le urez, mai ales acelora risipiţi prin lume, mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate această pâine otravită a minciunii, nu am decât compasiune. E ceva rău în ei care îi îndeamnă să se bucure de ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină.
Dacă Dumnezeu îmi va da până la capăt puterea să trec şi prin această probă infernală, promit tuturor că voi duce, îmi voi duce şi le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit! Încercat preţ de o jumătate de veac de robia babilonică a Rusiei comuniste, cred că s-a salvat totusi şi a rămas printre cei…, a rămas în mare parte neatins de rău şi putrejune. Mă rog pentru învierea lui.
În toată această încercare prin care am trecut, m-au sprijinit şi mi-au stat alături români, evrei, maghiari, tigani, armeni, albanezi, turci şi mă opresc aici cu enumerarea. Cu toţii şi-au dovedit calitatea umană profundă şi au depăsit particularismul şi problemele mărunte şi s-au manifestat ca adevăraţi oameni universali. Nu doar europeni, ci universali.
În această încercare mi-au stat alături români, evrei, maghiari, ţigani, armeni, sârbi, albanezi. Cu toţii s-au dovedit nu doar adevăraţi europeni, ci adevăraţi cetăţeni ai Universului!
În faţa lor mă plec precum statuile din templu în fata lui Buddha. Ei sunt speranţa mea că vor remodela o nouă umanitate. O nouă umanitate sau, dacă vreţi, o transumanitate, aşa cum s-ar exprima genialul meu prieten de la Paris, Basarab Nicolescu.
În tinereţe, am citit o carte intitulată Mai strălucitor decât o mie de sori, carte care relata istoria construirii bombei atomice. Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cât o mie de miliarde de sori. De aceea, nu există păcat mai mare în Univers decât să batjocoreşti Sufletul unui om.
(Cezar Ivănescu, transcriere a unui mesaj audio din 15.02.2008)
Ascultaţi acest mesaj: http://www.trilulilu.ro/alki/74d9e365e72197
Pe 24 aprilie Cezar Ivănescu a murit... Personalitate deplină a culturii române, anticomunist convins şi scriitor total antisistem, Cezar Ivănescu a murit martirizat în propria sa Ţară, Ţara Tatălui, pe 24 aprilie... („!Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia... / Tatăl dement cu epoleţi şi cu centură ca leşia... / Tu erai Tatăl meu şi noi copiii te uram şi Mama, / că ni l-ai pus tu pereţi pe Stalin şi-ai dat jos icoana!“, Cezar Ivănescu, Tatăl meu Rusia).
„Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cât o mie de miliarde de sori. De aceea, nu există păcat mai mare în Univers decât să batjocoreşti Sufletul unui om“, afirma Cezar Ivănescu. În preajma marii sărbători creştine a Învierii trupul său zăcea la Morga Spitalului de Urgenţe Floreasca abandonat şi fără lumânare pentru că tot acolo se mai aflau trupurile a doi Infractori care prin moartea lor deveniseră probe... Poate exista un absurd mai perfect? Cezar Ivănescu, personalitate de excepţie a culturii române, poet de geniu, traducător, director de editură, membru al USR şi membru în Consiliul USR zăcea în preajma Învierii fără lumânare, în morga unui spital... captiv pentru ultima dată într-o lume care nu îl înţelegea... şi toate acestea parcă se petreceau spre a ne fi transmisă o ultimă lecţie de iubire şi spre a ni se adeveri din nou că Cezar Ivănescu avea dreptate atunci când acuza. Încă o dată, din preajma morţii şi de dincolo de moarte, ne arăta nimicnicia apocaliptică a Omului Nou, fără morală, lege şi Dumnezeu, şi ne învăţa cu blândeţe ceea ce nu ar trebui sa devenim vreodată...
Încercăm să redam, pe cât ne va sta în puteri, măsura dramei trăite de un scriitor de exceptie, mort în condiţii neclare, ca urmare a unei intervenţii minore şi programate.
„Aş vrea să mor cântând Eminescu, aşa cum fiecare făptură creată de Dumnezeu ar vrea să moară întru Dumnezeul care a creat-o.
Dacă nu ar fi existat Eminescu în limba română, eu, unul, după atâţia alţii aş fi rămas un ins fără de nici un Dumnezeu, şi când aceşti atâţia alţii se numesc Nicolae Iorga şi Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi George Bacovia, Ion Barbu şi Mircea Eliade, Emil Cioran şi Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, vă puteţi închipui că nu o să mă clatin în faţa unor contestatari contemporani...
Dimpotrivă, mă încredinţez încă o dată că firava mea făptură numai prin el se atinge cu adevărat de Fiinţă şi mă rog să am puterea să mor cântând Eminescu.
În 1989, 10 decembrie, când am făcut spectacolul Doina, închinare lui Eminescu, spuneam că nu am îndrăznit să cânt decât un poem de Eminescu, Doina, pentru că fiecare text eminescian este o mantra atât de puternică, încât actantul care o rosteşte se poate pulveriza în orice clipă încercând să se încarce de energia ei imensă...
Cum îndrăznesc azi să cânt trei poeme de Eminescu? Azi ştiu bine cum aş vrea să mor, aş vrea să mor cântând Eminescu.
Închin acest recital marelui Petru Creţia, spiritului lui luminat şi inimii sale tânjitoare după Eminescu. Către el îmi înalţ azi vocea.
Voi cânta după textele stabilite de ediţia Nicolae Georgescu, discipolul meu în tinereţe, azi cel mai redutabil eminescolog.“
Cezar Ivănescu, 15 iunie 2005
Muzeul Naţional al Literaturii Române,
Bucureşti
Textul reprodus în introducerea articolului este motivaţia spectacolului Aş vrea să mor cântând Eminescu suţinut de Cezar Ivănescu pe 15 iunie 2005. Nu a fost să fie aşa. Nu a murit de moarte bună şi nu a murit cântând Eminescu, a murit, aşa cum o tot repet de o vreme cu groază şi durere, în nişte condiţii de neimaginat. A murit cu zile, în Joia Mare, purtat de medici lipsiţi de responsabilitate şi suflet între unităţi spitaliceşti.
Muzeul Literaturii Române în care Cezar Ivănescu a ţinut de-a lungul timpului nenumărate spectacole, acum la moartea Poetului, brusc, prin vocea şi voinţa conducerii a decis că „Muzeul nu e capelă!“.
Ce nu au înţeles atunci, în preajma Învierii, nici distinşii domni din conducerea USR şi nici cei din conducerea MLR este faptul ca datoria de a ne respecta şi de a ne comporta demn faţă de cei care pleacă la Domnul ne aparţine în totalitate nouă şi nouă, celor rămaşi, ne face cinste şi nouă ne dă măsura umanismului şi a inteligenţei.
Trimiteți un comentariu