joi, 10 ianuarie 2008

Muzicianul fizician şi teraminul

În toamna lui 1978, la festivitatea de acordare a premiilor anuale ale revistei "Luceafărul", a cântat un folkist, acompaniindu-se la chitară şi muzicuţă, pe versuri, printre alţii, de Shakespeare. Prin anii 80, l-am văzut de câteva ori la televiziunea unică. Era un virtuoz al ferestrăului. Pe urmă, n-am mai prea auzit de el. În această toamnă, matematicianul Gheorghe Păun mi-a povestit că - aflat la un congres în Italia - a văzut într-o piaţă un tip stând pe un scăunel şi cântând cu mâinile... plutind la un instrument ciudat. Aflând că muzicianul e român, au vorbit, s-au cunoscut, a descoperit că omul e doctor în fizică... Mai mult, aseară a fost invitatul Clubului iubitorilor de cultură din Curtea de Argeş. Benedict Popescu - că aşa se numeşte omul - ne-a încântat cu muzica lui la teramin - că aşa se numeşte instrumentul: două tuburi metalice şi trei antene minuscule. E singurul instrument muzical din lume pe care nu-l atingi în timp ce cânţi la el. Este poate cel mai simplu instrument dintre cele electronice şi poate nu doar dintre cele din această clasă. A fost descoperit, întâmplător, în 1919, în Rusia bolşevică, culmea! de un fizician. Ascultătorii numesc sunetele scoase de Benedict Popescu cu plutirea mâinilor prin spaţiul dintre tuburile teraminului - muzică îngerească, spaţială, cerească... Toţi au dreptate.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Povestea teraminului am auzit-o prima oara acum vreo treizeci de ani de la fostul meu profesor de... matematica - cel mai bun antrenor-tehnician de fotbal pentru elevii de gimnaziu.
A doua oara cand am auzit povestea se spunea ca fizicianul avea alta "tema" de la "puterea sovietelor" de la sfarsitul Primului Razboi.





gradu