Şunca-i şuncă!

Se schimbă totuşi câte ceva şi prin România noastră. Şi se schimbă în bine, vreau să zic. O constat eu, cel atât de sceptic, cel sumbru şi negru de pesimism. Şi totuşi, europenii ne vor trage după ei. Nu înţelegem de bine, o vor face cu coerciţia. Am fost astăzi să iau un interviu unui inginer de la Automobile Dacia. Era ora zece dimineaţa. Nu se auzea decât vuietul surd al maşinilor din hale. În rest, nici ţipenie pe toată întinderea. Parcările erau pline de maşini, în curte linişte, aleile pustii precum străzile din tablourile lui De Chirico. Când am fost ultima dată pe platformă, cu zece ani în urmă, în mijlocul săptămânii, cu o oră înainte de prânz, prin curtea uzinei, dar şi pe la poartă şi pe platoul din faţa Pavilionului administrativ, muncitorii se plimbau alene şi tăifăsuiau ca-n târgul de Sfânta Maria. A trebuit să vină francezii de la Renault ca să înveţe românii că munca-i muncă, şunca-i şuncă, iar la "noi ne facem că muncim!" se răspunde cu "noi ne facem că de cei ca voi chiar şi mâine ne lipsim!" Şi nici Dacia Logan nu e Dacia 1310. O spun ca şofer şi de una, şi de alta.
Aviz managerilor de astăzi, directorii comunişti de ieri!