Un tip vulgar – „nu-l interesează decât adevărul”

              

         Un scriitor anonim din secolul XVI a avut până acum doi cititori: eu și Vasile V. Posteritatea anonimului scriitor are de suferit în proporție de 50 la sută, pentru că Vasile V. tocmai a murit.

                                                                         *

          Imagine din Ștefan Roll: „În noaptea aceea priveam pisicile negre pe acoperișuri, cum intrau, una câte una, în lună”.

                                                                          *

         La un târg de carte, un domn cu părul cărunt are la standul lui un singur titlu, dar ce titlu: Enciclopedia Britanică. E stingher ca un cerșetor în holul Operei din Viena la Concertul de Anul Nou. Deși prețul e afișat în două-trei locuri pe raft, chiar cu litere aurii în relief, aproape toți vizitatorii îl întreabă: „Cât costă?” „Cinci mii de euro”, răspunde cât se poate de amabil, deși se observă de la o poștă că le-ar sparge capetele cu sadism. Pentru că toți întreabă, nimeni nu cumpără.

                                                                            *

       Jules Renard zice: „Lărgime de spirit, îngustime de inimă”. Dar, de ce să nu vedem și îngustime de spirit cu lărgime de inimă, fenomen la fel de pernicios? Și de ce să nu-l completăm pe Renard în stilul său cinic: Îngustime de spirit care se conjugă perfect cu îngustime de inimă? Natura umană pare a prospera...

                                                                          *

         Un domn publică aforisme într-o revistă și le semnează cu titlul în față: prof. univ. dr. E de așteptat să citești într-o gazetă de profil o rețetă de papanași cu gem de mure semnată de o doamnă rubensiană cu acad.dr.ing. Marghiolița Aprotopopesei.

                                                                            *

        Pascalopol din romanul Solstițiu tulburat de Paul Georgescu declară că are un singur principiu, care se înmulțește în câteva minute prin sciziparitate: „nu transforma în enigmă ceea ce e limpede”, „dacă suntem părtași la câștig, împărțim și la pagubă”, „lucrul important se gândește de cu seara”, „până nu văz, nu crez...”

                                                                             *

          Niște veleitari amatori, geniali în felul lor.

                                                                                  *

          În romanul Tălpi. Șotron de Nichita Danilov, Doctorul Noimann – cel care alternează perioade de două-trei săptămâni de beție cruntă cu perioadele de două-trei săptămâni de abstinență, hrănește peștișorii din acvariu cu picături de vodcă, pentru a-i ...umaniza.

                                                                                   *

      Socrate: „Așa e el, un tip vulgar, nu-l interesează decât adevărul”.  În zilele noastre, de constatat, nu prea mai sunt mulți oameni vulgari.

                                                                                    *

      A visa înseamnă a nu-i înțelege pe onirici.

                                                                                     *

       Ce Imn!: „Încă o dată frumusețea a învins:/lângă obrazul tău viermele/se prefăcu în fluture” (Adrian Alui Gheorghe).

                                                                                      *

       Fac rost din când în când de câte o băutură atât de tare și de neprietenoasă, încât sunt mereu tentat s-o arunc după ce mai beau din ea doar un degetar. Dar, vine o zi binecuvântată când merge un pahar întreg și-mi declanșează o jumătate de idee. Pe la paharul al treilea, ideea chiar se rotunjește. Și nici nu mai are importanță dacă ideea e bună sau pot s-o arunc până alte trei pahare îmi aduc o alta...

                                                                                       *

      Tolstoi găsea că analfabeții din vremea lui erau mai înțelepți decât învățații pentru că „în conștiința lor nu e încălcată succesiunea firească și rațională a importanței lucrurilor, a problemelor”. Nici analfabeții din zilele noastre nu sunt vreun pericol, ci semidocții care știu totul neștiind nimic și conduc lumea.

     (text apărut în revista Acolada, nr. 11/noiembrie 2016)