miercuri, 9 martie 2016

Tur de bibliotecă




            Lângă un om mulțumit de sine, s-a așezat pe nesimțite o bibliotecă. Omul sărbătorește de unul singur mulțumirea de sine cu vin roșu ca sângele de taur. Biblioteca se apropie și mai mult, dar omul mulțumit de sine nu observă nimic, își ajunge sieși și sărbătoreștea aceasta cu vin roșu ca sângele.
                                                                 *
         Grușenka, personajul feminin al lui Dotoievski – o poezie expresionistă.
                                                                 *
          Melancolie bacoviană: „Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine”.
                                                                  *
         Woland din Maestrul și Margareta este nu atât Diavolul, cât un Dumnezeu „pe invers”, un Creator al haosului și al întunericului.
                                                                    *
         Spre seară, cerul e murdar de pete-pete de nori. Parcă-l văd pe Woland ridicând palma și ștergând cerul ca pe-un geam aburit.
                                                                   *
          Exces de amabilitate ca o benignă găselniță diplomatică. Groomul de la Hotel de Paris din Memoriile unui trișor de Sacha Guitry povestește o mică întâmplare: „Într-o seară, contele Greffulhe – căruia îi răspundeam cu „Da, domnule!”, la nu știu ce întrebare pe care mi-o pusese – mi-a cerut: - Te rog să-mi spui „Domnule Conte”. Începând de a doua zi, le-am spus tuturor „Domnule Conte”./.../ Pe conți, modul meu de adresare îi mulțumea, iar pe ceilalți îi flata”.
                                                                       *
         Un poet mereu vesel și entuziast – un nonsens.
                                                                        *
          Ioan F. Pop crede că „Dumnezeu nu ține audiențe”. Eu credeam că întâlnirile cu Moise de pe munte sunt veritabile audiențe...
                                                                        *
          Sunt un cititor pe dos? Mă înnegresc zăpezile lirice.
                                                                         *
         Fructul de ananas, ca o statuetă postmodernă.
                                                                          *
         Un tur din zori al bibliotecii. Recitești o poezie de ici, un fragment subliniat din Dostoievski, de care nu-ți mai aminteai, o sentință cinic-cabotină din Cioran, un început de roman din colțul din dreapta sus a ultimului raft... Un tur de bibliotecă precum un tur de bufet suedez la o sindrofie: o măslină de ici, o tartină de colo, un peștișor cu lămâie de pe tava golită pe jumătate...
                                                                           *
          Poem pe cât de simplu și lapidar, pe atât de atotcuprinzător, poem de Vladimir Burici (în traducerea lui Leo Butnaru): „A pune toate lucrurile la locul lor/și să pleci!”
                                                                             *
          Să povestești Război și pace într-o frază de trei rânduri. Aud că există un  critic care poate așa ceva. Ba, în fraza respectivă se află și sentința despre roman plus portretele primelor 17 personaje.
                                                                               *
          Jean Cocteau: „Poezia este o morală. Numesc prin morală un comportament secret, o disciplină construită și guvernată potrivit aptitudinilor unui om care refuză imperativul categoric, imperativ ce deformează mecanismele”.
          Întrerup lectura de cele mai multe ori a volumelor în care poeziile sunt numerotate și n-au titlu. Poetul mi se pare lipsit de imaginație. Prefer un poem din trei cuvinte care  are un titlu de cincisprezece.
                                                                                *
           Expresionismul timpuriu, atât de pronunțat, de acut, basorelief în bazalt. Trakl: „...amuțește cătunul negru din vale/De parcă crucea ar coborî colina albastră a calvarului,/Pământul tăcut își azvârle din adânc morții”.

(fragmente apărute în revista Acolada, nr. 2/februarie 2016).
          
        

 

2 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Ce idee admirabilă! Un tur de bibliotecă ne asigură supraviețuirea, precum , altora, un drum la piață, o plimbare în parc sau o vizită prin magazine.

Augustin spunea...

Da, în momentele de răgaz, e călătoria mea cea mai plăcută...