Lângă un om mulțumit de sine, s-a
așezat pe nesimțite o bibliotecă. Omul sărbătorește de unul singur mulțumirea
de sine cu vin roșu ca sângele de taur. Biblioteca se apropie și mai mult, dar
omul mulțumit de sine nu observă nimic, își ajunge sieși și sărbătoreștea
aceasta cu vin roșu ca sângele.
*
Grușenka, personajul feminin al lui
Dotoievski – o poezie expresionistă.
*
Melancolie bacoviană: „Dorm volumele
savante-n înghețatele vitrine”.
*
Woland din Maestrul și Margareta este
nu atât Diavolul, cât un Dumnezeu „pe invers”, un Creator al haosului și al
întunericului.
*
Spre seară, cerul e murdar de
pete-pete de nori. Parcă-l văd pe Woland ridicând palma și ștergând cerul ca
pe-un geam aburit.
*
Exces de amabilitate ca o benignă
găselniță diplomatică. Groomul de la Hotel de Paris din Memoriile unui trișor de Sacha Guitry povestește o mică întâmplare:
„Într-o seară, contele Greffulhe – căruia îi răspundeam cu „Da, domnule!”, la
nu știu ce întrebare pe care mi-o pusese – mi-a cerut: - Te rog să-mi spui
„Domnule Conte”. Începând de a doua zi, le-am spus tuturor „Domnule
Conte”./.../ Pe conți, modul meu de adresare îi mulțumea, iar pe ceilalți îi
flata”.
*
Un poet mereu vesel și entuziast – un
nonsens.
*
Ioan F. Pop crede că „Dumnezeu nu
ține audiențe”. Eu credeam că întâlnirile cu Moise de pe munte sunt veritabile
audiențe...
*
Sunt un cititor pe dos? Mă înnegresc
zăpezile lirice.
*
Fructul de ananas, ca o statuetă
postmodernă.
*
Un tur din zori al bibliotecii. Recitești
o poezie de ici, un fragment subliniat din Dostoievski, de care nu-ți mai
aminteai, o sentință cinic-cabotină din Cioran, un început de roman din colțul
din dreapta sus a ultimului raft... Un tur de bibliotecă precum un tur de bufet
suedez la o sindrofie: o măslină de ici, o tartină de colo, un peștișor cu
lămâie de pe tava golită pe jumătate...
*
Poem pe cât de simplu și lapidar, pe
atât de atotcuprinzător, poem de Vladimir Burici (în traducerea lui Leo
Butnaru): „A pune toate lucrurile la locul lor/și să pleci!”
*
Să povestești Război și pace într-o frază de trei rânduri. Aud că există un critic care poate așa ceva. Ba, în fraza
respectivă se află și sentința despre roman plus portretele primelor 17
personaje.
*
Jean Cocteau: „Poezia este o morală.
Numesc prin morală un comportament secret, o disciplină construită și guvernată
potrivit aptitudinilor unui om care refuză imperativul categoric, imperativ ce
deformează mecanismele”.
Întrerup lectura de cele mai multe
ori a volumelor în care poeziile sunt numerotate și n-au titlu. Poetul mi se
pare lipsit de imaginație. Prefer un poem din trei cuvinte care are un titlu de cincisprezece.
*
Expresionismul timpuriu, atât de
pronunțat, de acut, basorelief în bazalt. Trakl: „...amuțește cătunul negru din
vale/De parcă crucea ar coborî colina albastră a calvarului,/Pământul tăcut își
azvârle din adânc morții”.
(fragmente apărute în revista Acolada, nr. 2/februarie 2016).
2 comentarii:
Ce idee admirabilă! Un tur de bibliotecă ne asigură supraviețuirea, precum , altora, un drum la piață, o plimbare în parc sau o vizită prin magazine.
Da, în momentele de răgaz, e călătoria mea cea mai plăcută...
Trimiteți un comentariu