joi, 27 martie 2014

Povestiri de dragoste exemplare



      Prozatoarea Doina Popa a publicat acum doi ani un volum antologic, Pasărea cerului, în cunoscuta colecţie Opera omnia a editurii Tipo Moldova, cuprinzând două romane şi o nuvelă. Citisem atunci de acolo romanul Porumbeii sălbatici, un roman cu textură densă, dar cursiv totuşi, un roman cu atmosfera unei familii prinsă foarte bine, nu doar realist, dar şi psihologic. Îmi închipuiam că destinul autoarei acesta e, de romancieră pour toujours.
Surprinzător însă, Doina Popa publică ulterior un volum de proză scurtă: Himera cu sfeşnic aprins (Editura RAFET, 2013). Deşi povestirile sunt scrise de-a lungul anilor, cu acţiune înainte de 1989 sau după, volumul este totuşi unitar stilistic şi tematic. Prozele sunt exemplare pe linia realismului, nişte decupaje semnificative din cotidian, cu personaje nesofisticate psihologic sau social, ci din lumea comună. Predomină variaţiuni pe tema dragostei, poveşti de dragoste de actualitate, cu oameni marginali care-şi caută dramul de fericire şi de cele mai multe ori nu şi-l găsesc, aceasta fiind exact ce se spune în titlul cărţii: o himeră.
În Vară pribeagă, povestea de iubire este melodramatică, plină de certuri, scandaluri, mizerie, sărăcie cât cuprinde, împăcări compromiţătoare… Cuplul este uşuratic, comic, dar şi nefericit.
Dragoste de provincială scoate în relief un personaj feminin ciudat, sucit, nehotărât şi, în fond, nefericit. Şi tot aşa, fiecare proză dezvăluie nişte destine de umiliţi şi obidiţi, de oameni cu care soarta n-a fost tocmai îngăduitoare.
Dar, poate că povestirea cu adevărat impresionantă este cea intitulată În afara vârtejului, cu personaje cehoviene într-un tablou de apăsătoare promiscuitate, de sărăcie lucie şi de unire nu a două destine, cât a două nefericiri. Numitul Vlase (ca să folosim apelativul administrativ pentru anonimi) este fiu de familie „bună”, de profesori, care-i şi aranjează un mariaj cu o profesoară de franceză. Dar, din egoismul părinţilor şi din delăsarea fiului, mariajul eşuează, iar fiul scapătă, ajunge muncitor într-o întreprindere oarecare şi ia, cum se zice, darul beţiei. Se însoară cu o femeie de joasă condiţie socială, îi toarnă unul după altul trei plozi, vine acasă mai mereu beat şi, în mizeria în care locuiesc, mai iscă şi scandaluri melodramatice: „Bărbatul înaintă bâjbâind prin întunericul holului, lovi cu piciorul oala de noapte, care se balansă cu zgomot un timp, apoi îşi revărsă pe duşumea conţinutul. Pătrunse în cameră, singura locuibilă de altfel, cealaltă era încă neterminată şi stătea astfel de câţiva ani buni. Aerul uscat, mirosul ascuţit de urină şi transpiraţie şi tot învălmăşagul de boarfe risipite  aiurea îi produse, brusc, o strângere a stomacului. Înjură încet…” O trezeşte, ca de obicei, pe soţia docilă şi-o alungă cu picioare în fund în via din grădină, cu plozii după ea, unul fiind sugar. Dar, după ce bea zeama de lobodă găsită pe sobă, îi aduce pe oropsiţi înapoi, se împacă brusc, aşa cum de altfel s-au şi certat, fac dragoste şi-şi croiesc planuri de viitor… O candoare şi o tandreţe care ţes o proză excelentă.
Textele volumului Doinei Popa sunt nişte povestiri de dragoste exemplare.

3 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

Domnule Doman: Am scris pe 30 sept. 2013 pe blogul meu, la postarea nr. 417, comentariul meu la această carte. Cred că am fost f. exact. Cronica a apărut în nr. 10 - VATRA , 2013.

Augustin spunea...

Scuze, îmi scăpase postarea aceasta. Am citit-o acum şi constat că aţi citit-o/comentat-o aplicat pe Doina Popa, poate mai bine decât mine. Felicitări!

Tudor Cicu spunea...

Ei?! Nu mai bine, ci mai devreme! Că tot zicea Rodica Lăzărescu de la Pro Saeculum că n-am scris... de ex. despre M. Dinutz ori Doina Popa. Și, i-am răspuns: Mircea Dinutz, cronica la EDITORIALE e în VATRA nr. 11 - 2013/ iar Doina Popa, cartea premiată la Rm-Sărat în nr 11, 2013. „Porumbei sălbatici” a fost comentată de mine, ceva mult mai devreme. E tot pe blogul meu.
P.S Așa e când te grăbești! Nimeni nu observă!