luni, 8 octombrie 2012

Amurgul preşedintelui

Preşedintele, dezabuzat, stă la fereastra palatului în amurg de toamnă violet, ba portocaliu, căcăniu de-a dreptul. În grădină, rondurile de flori sunt enervant de geometrice, iar gazonul e ras ca barba lui Radu Berceanu, cu numărul unu. Ce-o mai face banditul? se întreabă preşedintele mai trăgând o înghiţitură de whisky în care cuburile de gheaţă, puah!, s-au cam topit. Priveşte pe fereastră şi vede zidul cenuşiu care străjuieşte grădina largă a palatului.

Melancolia îl moleşeşte. A făcut tot ce era de făcut şi astăzi: i-a încăierat pe politicieni, nu doar pe adversari, dar şi pe aliaţi. Le-a bârfit pe amazoanele din politică, le-a bârfit pe unele cu altele, le-a făcut geloase pe unele, le-a învrăjbit pe unele împotriva altora, i-a transmis fraze eliptice, uşor ameninţătoare premierului, a chemat pe procuroarea generală şi i-a spus ce telefoane ar vrea să asculte şi el, a ascultat de la gemetele partidelor politice de sex până la afacerile de milioane de euro, dar nimic. Melancolia e o boală care-l macină lent, moleşitor.

 Dincolo de zidul cenuşiu sunt ei, viermii, creaturile ingrate, care vor salarii decente, mizerabilii, fără să aprecieze că el, Supremul, a ţinut ţara pe linia de plutire, de-l apreciază Barroso şi doamna de fier Angela Merkel. Au votat nenorociţii împotriva lui, cu Traian Băsescu se pun ei, nevolnicii?!, îşi zice încercând să se înverşuneze, dar nimic! Melancolia blegoasă îl copleşeşte.

 L-a pus dracu' să deschidă a mia oară Levantul lui Cărtărescu. Levant îi trebuie lui pe asemenea vremuri? Levantul... Cum era aia? Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea... Hm! El nu mai îndrăgeşte nimic. Şi Cărtărescu ăsta! A băgat în fundul lui mult peste un milion de euro să-l traducă, drepturi de autor, călătorii la ICR New York, aia, aia... Şi Nobel ioc! Poate mâine, cine ştie... Cu asta i-ar rupe gura lui Marga.

Pe zidul cenuşiu din jurul palatului cântă ciuvica. Ptiu! Piei, drace! Pentru a n-o mai auzi, îşi pune CD-ul cu "Treceţi batalioane române Carpaţii!" Hm! Unde să treacă? La Kelemen care nu mai are răbdare, că acum trebuie amendată constituţia, că acum trebuie declarată autonomia celor Trei Scaune... Ăsta parcă n-ar fi politician, îmi cere respectarea promisiunilor,  parcă el nu face promisiuni care nu pot fi respectate...  Băutura roşcată din pahar s-a încălzit şi să ceară alta proaspătă cu gheaţă i-e silă. Amurgul e căcăniu, whiskyul e de un roşcat murdar, blondele de odinioară s-au başoldit. Nimic nu mai e ca altădată. Mai soarbe totuşi din pahar şi visează melancolic, cu ochii deschişi, la scula magnifică pe numele ei Biruinţa.

8 comentarii:

Popa130 spunea...


Frumos text.

Ar mai trebuie informat
acest presedinte imbalosat

ca Joi ,
Arhiepiscopia Argesului si Muscelului
va lansa aplicatia informatica
pentru rugaciuni si acatiste

pentru platforme "Ipod" si "Iphone"

[Vedeti e in engleza].

Poate da comenzi
pentru rugaciuni si acatiste
la tarif de VIP.
= servicii pentru VIP

Sa platesaca,
iar popii se vor ruga pentru batranetea lui.

iNCET, INCET
va uita sexologia levantului
si va primi muie pe toate canalele tv
si cate un sut in cur
cand va fi recunoscut pe strada.






Augustin spunea...

Parinte, nu te pune la mintea de VIP a preşedintelui. Am vaga impresie că şi ticăloşii, inclusiv preşedinţii, au un dumnezeu al lor. Vrei tu, părinte, să te rogi pentru bătrâneţea unui ticălos?

ioan viştea spunea...

E$xcelent, excelent! Atmosfera si personaj de sud America, de Roa Bastos! Zau ca ar merita, chiar cu titlul asta, sa incepi sa scrii un roman.

Augustin spunea...

Nu merită, e totuşi un dictator de carton de pe Dâmboviţa. E nimic pe lângă "ţapul" lui Llosa.

Iosif spunea...


mda,

e ca a doua zi dupa o noapte la striptis.

Totul pute a stripteoza.

Regrete..

Augustin spunea...

Da, dar strip-tease a facut in ajun poporul roman invocat atata candva de marinar. Acum poporul nu prea mai e sexy, e cam anoxereic.

Tudor Cicu spunea...

Mai curând, cu un fel de plâns gâtuit în beregăţi
Bătrânul e în dialog cu Amărăciunea.
Fără nimfe, fără driade, lângă cămin:
Îl avem în imagine şi pe bătrânul oştean călare pe mârţoaga sa
încercând să-şi găsească desfătarea în acea Vale a Lunii
unde Dulcineea cârnaţilor de Pleşcoi strălucea cu cerceluşi de perle la urechi.
El nu e trist, citise în Levantul
Că toţi au ceva îndărătul lor
şi-n primul rând sfârşitul.

Augustin spunea...

Iată o altă viziune a ...vizuinii de la Cotroceni!