joi, 16 decembrie 2010

Ultimul Dinescu: satire vesele şi grave

La ediţia din acest an a Târgului de carte Gaudeamus, veşnic teribilul Mircea Dinescu şi-a lansat un nou volum de poezii – Femeile din secolul trecut, poezii noi (Editura Fundaţiei pentru Poezie Mircea Dinescu, Bucureşti, 2010) cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu. De altfel, trei sferturi din carte sunt desene şi doar un sfert poeme. Cartea a fost vândută la pachet cu vinul lui Dinescu pe eticheta căruia erau tot poeme şi cu un CD cu cântece interpretate de poet. Un adevărat eveniment… comercial. Desenele sunt inspirate, predominând tehnica colajului, dar conceptul în general de carte obiect de lux este cam forţat, policromia fiind una de sorcovă veselă, iar pătrata copertă aducând flagrant cu ambalajul unei truse de scule Bosh. În loc de portretul-bust al poetului, avem la începutul şi sfârşitul cărţii un Dinescu uşor melancolic, blazat, aşezat într-un câmp plin de maci (din poezia anterioară), privind în zare, spre capitalismul românesc în plin avânt.
Poezia volumului se situează între cânticul golănesc de inimă albastră, amintind de Miron Radu Paraschivescu, curgând agale spre porno, pe de o parte, şi pamfletul social-politic, pe de alta.
Din prima categorie a cânticilor uşor merepiste, cităm moscova nu crede în lacrimi: „şapte mere-ntr-o basma/şi-am plecat la moscova//la coadă la lenin, tată/mă îndrăgostii de-o fată//ce parşiv mausoleu/era fată de liceu//şi frumoasă şi lăptoasă/şi fugită de acasă.//nea vasile, nea blajenii/mulţumesc de-aşa vedenii//ea pisică eu motan/la tătucul din borcan//ce cosiţe şi ce membre/ce octombrie-n noembre//când crezui că mă fac om/ea-mi răspunse nem tudom//când crezui că mă însor/ea-mi răspunse nevermore”. Interesant e că poemele total deocheate ale lui Dinescu, ca la Emil Brumaru, nu sunt obscene sau vulgare, umorul, ironia în amestec cu candoarea bine jucată salvând versurile, ca-n acest crăciun: „în seara când tu umfli cozonacii/o să mă vâr pe horn ca să-ţi ling cracii/pudraţi cu zahăr candel şi fistic/şi-o să-ţi extrag stafida din buric/şi minereul de futai din coapse/dar pe neve, că statul pune taxe…”
Dar Dinescu rămâne cunoscutul fluierător în biserică, nedezminţitul iconoclast, de verbul său satiric nescăpând nici Isus, nici Eminescu, nici Veronica lui, nici alţi morţi celebri, de la Elodia până la Marilyn Monroe. Însă adevăratul Dinescu de la 2010 este cel din poezia să-i zicem antipatriotică, adică antipatriotardă, cel din ţară: „o, curviştină dulce de bizanţ/în descompus amor c-un princip neamţ/care ţi-a fost în tinereţe rigă/iar ai ratat un puci de mămăligă/fugind în bigudiuri şi-n capot/la otv c-un chipeş matelot/ce te-a sedus proptindu-te pieziş/în gangul şcolii de la păltiniş…” Altfel spus, volumul acesta este unul de satire vesele şi grave.

6 comentarii:

Iosif P. spunea...

Poezia lui Dinescu unge .
Este precum lubrifiantul de vagin.

Ana Popi spunea...

Adica se da numai pula .

Popa spunea...

Numai pula ai tu-n cap,
... da curvistina ce esti.

Poezia lui Dinescu e mult mai complexa. O citesti si ti se lubrifiaza vaginul sau poti cumpara un lubrifiant scump sau ieftin - potrivit cu poezia , dai in pizda si te lubrifiezi.

Pe pula se da cu scuipat. Nu e nevoie de poezia lu' Dinescu.

Iosif P spunea...

E vorba de efect
si nu de materiale auxiliare.

Orlando P. spunea...

Asa e
Efectul conteaza.

Poezie proasta
lubrifiant prost.
Se face cocoloase pa pula.

Risti sa se gripeze
si sa-ntorci pizda pe dos.

Anonim spunea...

Alo, familia Popa, aţi apelat la un banal mod de a-l bagadeliza pe Dinescu. Încă nu m-am lămurit dacă sunteţi famila Popa Sărac cu Duhul, ori famila Popa Prostu.

Până mă lămuresc, vă zic şi eu, în bunul vostru obicei:
"Să-l pupaţi pe Dinescu pe clanţa uşii Academiei, nătărăilor!