miercuri, 1 decembrie 2010

„Cum se luptă imaginea realităţii cu imaginea imaginaţiei”

Veşnic perfecţionistul poet Gheorghe Izbăşescu mai publică o carte: Pietonii lui Pan (Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2010, colecţia MAGISTER), o carte subţire-subţire, la propriu vorbind, mai subţire decât bogatul CV al autorului. Dar grosimea de frunză de brusture a cărţii, că nici titlul n-a avut loc pe cotor, este compensată de densitatea textelor, indiferent de lungimea lor. Dacă a publicat placheta pentru a se sărbători la cei 75 de ani de viaţă, poetul a fost inspirat, pentru că dovedeşte că la această vârstă filonul liric nu numai că nu s-a epuizat, dar dă semne de reînnoire, de neverosimilă prospeţime. Şi asta cu atât mai mult cu cât poezia lui Izbăşescu – deloc nativă, ci una elaborată, livrescă, programatică – se pretează foarte bine acestei perpetui înnoiri, pe măsura acumulărilor culturale. Şi încă o dată e inspirată apariţia editorială pentru că o putem percepe ca pe o carte de memorii lirice.
Ca unul care a citit toate cărţile lui Izbăşescu – şi nu e lesne lucru, vă asigur! – găsesc tendinţe vechi, dar şi nesperate noutăţi. Regăsesc, de pildă, propensiunea poetului spre naveta continuă între realitate şi imaginaţie, între realitatea satului de la poalele Leaotei sau a Oneştiului de pe malurile Trotuşului şi imaginaţia mitologiei. Corespondenţa aceasta, realitate-mitologie, reprezintă nucleul liric al recentului volum concentrat în două versuri: „cum se luptă imaginea realităţii/cu imaginea imaginaţiei”. Tot ce-a trăit poetul, din copilărie până la tânăra senectute, pare a fi trăit doar pentru a-i găsi corespondent în mitologie, devenind poetul român, nu doar optzecist, care este – apud Nicolae Oprea – creatorul unei mitologii proprii, paralelă cu cea greacă şi romană. Astfel, poetul îşi caută permanent în muntele Leaota fratele geamăn, „intrusul/strecurat pe ascuns în casa bătrână/(…)/care din copilărie a fugit de-acasă/refugiindu-se la partizanii din muntele Leaota/unde proscrişii trăiau într-un fel/de cal troian…”
Ultima artă poetică a lui Gheorghe Izbăşescu o descoperim în Pietonii lui Pan(2), unde realitatea şi imaginaţia sunt reciproc miezul şi coaja/coaja şi miezul: „oriunde m-aş duce contrastele mă aşteaptă/ca un zid înalt între limbă şi sunetul ei:/ca apoi în linişte/să urmăresc cum se luptă/imaginea realităţii cu imaginea imaginaţiei//şi nimerind în plină bătălie să dau/de viaţa mea/în tranşeele câmpului fremătător de hârtie.” (livresc, ce spuneam!).
În aceeaşi ecuaţie se înscriu aceste versuri: „două căi paralele din neteda utopie/ne-ntâmpină cu găuri negre în halca de realitate”.
Ziceam că regăsim în placheta de faţă aceeaşi viziune creatoare de mitologie proprie, dar cu fiecare nouă apariţie editorială a lui Izbăşescu nu pot să nu consemnez noi şi noi şi inedite (ca să marchez o tautologie!) sintagme şi imagini care particularizează o dată în plus originalitatea poeziei lui Gheorghe Izbăşescu, precum: „soarele coborâse după deal ca un moşneag fără vârstă” sau: „o ninsoare de capete brune”, ori: „înlăuntrul seamănă cu dinafara”, dar şi: „război fluid”, dar şi: „pielea de sălbăticiune foşnind/ca o carte cu foile arse”, ca şi: „fericire şubredă”, ca şi: „adevăr înşelat”, toate sunând bine chiar scoase aici de mine dintr-un altfel articulat context.
Deşi toată placheta ar merita citată – ar fi o revoluţie în recenzie! – nu voi mai reda în final decât aceste versuri dintr-un Ecou de vară unde poetul îşi mărturiseşte o slăbiciune dintr-un anumit moment, aceea de a da întâietate inimii în faţa raţiunii, lucru extrem de rar în poezia lui Izbăşescu: „Între zilele mele de-acum sunt fisuri/albastre de cer ce le strâng sub cămaşă:/un şantier al meu unde lucrarea/caldă a inimii/pare a-şi intui viaţa de mâine golaşă//nici o zvâcnire din creierul rece/nu mă atinge/nici o ispravă nu mai porneşte azi din meninge/stau ca într-un colţ de rai lângă o mare/cu valuri fierbinţi în desfăşurare…”

5 comentarii:

Multibaros spunea...

Legat de lupta imaginii realitatii cu imaginea imaginatiei : (Foarte frumoasa punere in cuvinte,)
Vainformam ca am infiintat firma cu numele “Imagine si Imaginatie in epoca pdl-srl”
Obiectul de activitate are la baza programul guvernamental Multibaros finantat de ministerul dezvoltarii regionale pentru reabilitarea si revigorarea instalatiilor la barbati in vederea imbunatatirii imaginii romaniei peste hotare. Ati ghicit : conform cu logica simbolica instalatia este formata din ansamblu pula-coaie.
Va invitam deci la cabinetul nostru pentru operatiunile de marire cu 18..25 de cm . Veti primi apoi biletele de calatorie – gratuit , la Chisinau sau la Paris - unde e mai mult fashion - pentru derularea programului de imbunatatire a imaginii romaniei . Daca veniti astazi pana la orele 14:00 vom prinde si popii la slujba de 1 Decembrie ca sa primiti binecuvantarea – optionala pentru 2010, obligatorie incepand cu anul viitor. Prin orasul nostru va trece si primul ministru ,(daca sa gandeste s-o ia pa Momaia )in drumul spre inaugurarea centurii la Sibiu . Tocmai a plecat de la inaugurarea centurii Bucuresti . Nu toata, doar nodul de la mogosoaia.
La finalul operatiei veti fi servit cu bucate traditionale contemporane .Diferenta intre traditional si traditional-contemporan este ca sarmalele vor fi inlocuite cu carnati de plescoi .

Ia-te'n Baros spunea...

Dom-le Doman

Noi cu cine ne luptam?

Elena Udrea este imaginea realitatii sau realitatea imaginatiei?

Anonim spunea...

Elena Udrea este visul imaginaţiei, cum de nu vă daţi seama?!!

Popa spunea...

Din ciclul Realitatea Realitatii :

Nu ai timp să mergi la biserică? Te rogi online .

Vineri, 03 decembrie 2010 Sursa: Click Autor: Mădălina Mitroi :

Un pastor din Râmnicu Vâlcea a înfiinţat un site de rugăciune. Astfel, persoanele care trec printr-un moment dificil pot accesa o adresă de Internet, completează câteva date şi primesc gratuit un set de rugăciuni prin e-mail.
spune pastorul Claudiu Niţişor. Bărbatul vrea să vină în sprijinul credincioşilor care nu au timp să meargă la biserică.

Anonim spunea...

Dom Mitică, am găsit în virtual o deviză şi m-am gândit să ţi-o fac cadou de Sf. Neculai. Ba, şi lui Taica Popa i-o cadorisesc. Să fie primită şi să urmaţi deviza, dc. vă dă mâna. Mâna destinului!

"Fut tot ce mişcă, dacă nu mişcă îi dau un ghiont." E deviza Lorenei Lupu