Ștefan Al.-Sașa – Poezie indirectă – a la maniere de… -
(Editura Fundației Culturale Libra,
2016). Ștefan Al.-Sașa este un poet onorabil, dar un parodist de anvergură,
unul dintre cei mai buni de astăzi, demn urmaș al unor George Topârceanu sau
Marin Sorescu, ca și aceștia înnobilând un gen literar socotit îndeobște minor.
Volumul acesta e un fel de antologie a poeziei române, în ordine alfabetică, de
la Adrian Alui Gheorghe la Florina Zaharia, între aceștia fiind incluse nume
celebre, de la Arghezi, Bacovia, Blaga, Beniuc, Blandiana, Bogza, Brumaru,
Danilov, Dinescu, Macedonski, până la Pillat, Sorescu, Nichita, Vișniec… Sașa
are umor cât cuprinde, dar și ironie fină, iar, în plus, lasă senzația de ușurință
în a intra în maniera unuia sau altuia dintre poeți. Iată ultimele două strofe
din Suprema târfolină, după Emil
Brumaru: „O, meșa blondă precum toamna curvă/Purtată când orgasmele aveai/Îți
selecta judicios clienții,/Iar dosul cât o insulă-n Hawaii//Cu fesele cum
pârtiile de schi/Ițindu-se obraznic sub chiloți,/Îmbrățișa obscen
cadou-acela/Pe care îl dădeai râzând la toți”. La Beniuc, mărul de lângă drum
devine „scaietele din poteci”, lecția despre cub a lui Nichita e aici „lecția
despre con”, de la Macedonski, rondelul rozelor ce mor e întors în „rondelul
rozelor ce cântă”, iar mistrețul cu colți de argint al lui doinaș devine
„butoiul cu cep de safir”, acesta din urmă fiind o adevărată capodoperă a
genului. Măcar trei strofe să cităm: „Un boss din Vaslui agreând băutura/spre
via-brodită pe dealuri urca./Sleindu-și cu pas apăsat arătura,/cânta o romanță
de of și spunea:// - Săriți să aflăm într-o cramă discretă/butoiul cu cep de
safir, pântecos,/ce-i ține dosit în secret o brunetă/licoarea bătrână și izul
tomnos…/ - Baroane, spuneau acoliții cu jeep-uri,/butoiul acela un e de
găsit./Deci haide să bem cunoscutele șipuri,/umplute cu sânge de zeu pârguit…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu