duminică, 20 martie 2016

Originile lui Arghezi



Ferenczes Istvan – Arghezi-Ergezi (ediție bilingvă maghiară-română, Hargita Kiadohivatal/Editura Harghita, 2015, Csikszereda/Miercurea Ciuc). Ferenzes Istvan este poet și istoric literar din Miercurea Ciuc, care a bulversat întrucâtva lumea literară anul trecut cu o teorie interesantă, aceea că Tudor Arghezi ar fi fiul neligitim al unei secuience originară din Vlăhița – Harghita, pe numele său Rozalia Ergezi, de unde poetul și-ar fi luat ulterior pseudonimul de Arghezi. La sfârșitul secolului XIX, tânăra secuiancă de 17 ani a venit la București și s-a angajat slujnică la un magazin de coloniale. Acolo a cunoscut-o Nae Theodorescu, tatăl poetului și patron de cofetărie, care a sedus-o pe fată, iar rezultatul relației lor ar fi viitorul mare poet. Cartea este împărțită în două secțiuni distincte: una, în care cercetătorul scoate la iveală din arhive mai multe documente în sprijinul teoriei sale și, o a doua, în care face speculații (uneori pertinente, alteori puțin forțate) pe textele poetice argheziene dedicate mamei sau făcând aluzii la aceasta, precum și prin faptul dovedit că Arghezi știa întrucâtva limba maghiară, și încă fără accent românesc, ceea ce-l face pe autor să conchidă că a învățat-o în copilărie. Copilul Arghezi, se  preupune, ar fi făcut niște vacanțe în secuime, ba chiar ar fi învățat o clasă-două la Vlăhița.  În principiu, ipoteza dlui Ferenczes este plauzibilă, și cât se poate de verosimilă, această taină să fi fost una din cele mai ascunse ale poetului. De asemenea, ne putem îmagina și singuri de ce-a ascuns acest adevăr poetul, putând enumera dintr-o suflare mai multe motive, de la cele comune, la tinerețe ținând de jenă, mai apoi de precauție, polemistul și pamfletarul feroce Arghezi fiind de presupus că ar fi fost  decapitat cu acest amănunt biografic deconspirat. Concluzia noastră este că această documentare ar trebui continuată, pentru a ne asigura printr-un act hotărâtor un amănunt foarte important de istorie literară. 

Un comentariu:

Anonim spunea...

Interesantă îmbulzeala la comentarea unui fapt, într-adevăr, interesant, de istorie literară...