O poetă: Minerva Chira

Minerva Chira – Prăpastia din care singur te înalți (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2015).  Minerva Chira este un om atipic, trăind la jumătatea distanței dintre Oradea și Cluj, la doi-trei kilometri de Castelul lui Goga de la Ciucea, în condiții aproape patriarhale, într-o gospodărie din Apuseni, iubind natura și educând copiii din Negreni. Este atipică și ca poetă, scriind o poezie fără aliniere explicită la curente contemporane, dar nici la cele recurente, ci o poezie absolut personală, intimă, fără să atingă limitele decenței, cu accente livrești. Cel mai recent volum cuprinde poeme sentimentale la suprafață, inspirate de locurile pe unde călătorește vara, real și imaginar: Peru, Ecuador, Africa de Sud, Brazilia, Uruguay, Olanda, Belgia, Luxemburg, Japonia etc. Acestea, într-o primă parte. În cea de-a doua, poeta își strânge poemele traduse în diferite limbi ale pământului, de la cele de mare circulație: engleză, germană, spaniolă, italiană și franceză, până la cele exotice: coreeană etc. Să cităm un poem reprezentativ, zicem noi, pentru poetă, Curge cerul: „Zeii scutură/grădini/Totul e moarte/și nuntă/Luna cântă/la harfa de nea/Se aude/cum plânge/cel singur -/nu ca și ceilalți/Beteala/a saturat ochiul/până la vis/Din răni/curge cerul/Nu mai știu -/sunt învins/sau învingător?” Prăpastia din care singur te înalți, cel de-al treisprezecelea volum al autoarei, este o adevărată carte de vizită reprezentativă pentru Minerva Chira. 
       (prezentare apărută în revista Argeș, nr. 3/martie 2016)