Olga Neagu este o poetă din Reşiţa care cu vreo 40 de ani în urmă a debutat fulminant. Avea o poezie de-o prospeţime şi în acelaşi timp de-o forţă lirică uimitoare. N-am mai auzit de ea mai nimic. Am cunoscut-o în urmă cu câteva luni la un festival literar şi mi-a dăruit un volum de poeme cu titlu programatic: Cuvintele trec strada hârtiei. Citesc zilnic din el. Astăzi am ajuns la un exemplar poem expresionist pe care-l reproduc:
Luna neagră, soarele negru
Luna neagră, soarele negru,
lumina închisă în piatră.
Ceasul lustruieşte secunde de ciori
pe-o colină moartea
ronţăie stele negre
şi latră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu