Doamna cea blondă Elena Udrea, cea care aloca unei singure genţi de firmă salariul de ministresă pe doi ani, se simte hăituită de presă. Cum, adică, are ea 10 milioane de euro în cont dintr-un partaj, iar noi - nişte nenorociţi - nu înţelegem ce chin e să ai atâţia bani! Vai de capul nostru. Şi ce declară blonda cu pigment de neam cioabănian:
"...cred ca legea are o incoerenţă în faptul că obligă o persoană să dea o
declaraţie pe proprie răspundere cu privire la faptele altei persoane,
fie ea cineva din familie. Adică, spre exemplu, dacă unul din soţi
ascunde de celălalt o sumă de bani, celălalt se face vinovat că nu a
ştiut de acea sumă şi nu a declarat-o. Şi dădeam exemplul plastic cu un
soţ care ii face cadou amantei o maşină, despre care evident nu îi spune soţiei!"
Păi, cam are dreptate. Cum eu, de pildă, am un venit lunar de 786 de lei, din care plătesc 440 de lei benzina pentru a ajunge la serviciu în fiecare zi şi 365 de lei rata la maşină (un Logan - scuze!), iar cu restul de bani îi mai iau un Logan amantei, nu e normal că n-are nici o vină minunata mea soţie? Nu fiţi răi! Legea la care se referă doamna Elena Elena Elena Udrea trebuie contestată la Curtea Constituţională ca o lege incoerentă! Abia aşa mă pot justifica în faţa soţiei mele ori de câte ori mă prinde că am făcut cadou câte un Logan amantelor mele!
5 comentarii:
Are dreptate Lenutza
Eu cred ca legea are si a doua incoerenta;
sa dam un exemplu mai complicat:
Daca Elena Udrea primeste primeste un contract de consultanta in valoare de 10 milioane EUR
aranjat de amantul Basescu
de unde sa stie ea ce suma a primit in cont ?
Trist și adevărat domnule DAD. Și totuși, mergem înainte! Pe cuvinte nu dăm bani, dăm din ființa noastră ce aparține, în fapt,sufletului. Dar deschidem punga largă și celorlalți. De pildă, scriu, în direct, pe blog, povestea unui om care s-a dus pe front, convins că făcea ceva pentru țara sa. Și țara? m-am întrebat auzindu-i povestea. Ce era trist, în toată povestea bătrânului veteran, era pensia sa de veteran, de 429 lei. La atât se situa recunoştinţa statului român pentru cei împinşi, carne de tun, în acel război al absurdului pentru trupele noastre româneşti – cam astfel, reieşea din povestea bătrânului. Mi-am amintit, că, ceva mai devreme, nişte revoluţionari (după acel faimos 22 decembrie 1989) protestau şi ţipau, la fostul preşedinte Iliescu cum că nu li se mai recunosc drepturile pe viaţă, că dintr-o dată, se văd lipsiţi de sutele de milioane încasate până acum, după urma unei caricaturi de revoluţie, cum am catalogat-o eu.
P.S. De aceea vreau să-i scriu povestea. Nu va ieși ca a lui Șolohov din „Soarta unui om”, dar cineva trebuie să le spună și pe ale noastre. Cum faceți, de altfel, în aceste tablete care, pe mine unul, mă încântă, tot citindu-le...
Da, trebuie scris. D. R. Popescu îmi povestea că modelul unui personaj din Moartea lui Ip, general de armată a fost scos din casă printr-un proces mascarada şi lăsat în stradă...
Am să vă citesc proza...
Domnule Doman
Fututul des si rar
are legatura cu incoerenta?
cu legea ? cu basescu ?
sau cu pesedeul
Da, toate au legătură cu toate. Astea, pe care le spui: incoerenţa corupţiei, băsescu, pesedeul etc. Nici nu s-ar putea altfel.
Trimiteți un comentariu