vineri, 5 decembrie 2014

Un poet uitat: Zaharia Stancu

      Astăzi s-au împlinit 40 de ani de la moartea lui Zaharia Stancu. A fost de departe cel mai bun şi mai generos preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Om de stânga fiind, a făcut, fireşte, şi multe compromisuri, a scris osanale partidului unic etc. Dar, Stancu era şi un prozator mare (v. Ce mult te-am iubit, Şatra, Uruma etc.). Dar, este unic ca poet. Melancolia lui, repetiţiile inimitabile, tonul de litanie facdin el un poet demn de reţinut. Din păcate, nu are o posteritatea prea fericită, fiind dat uitării. De aceea, reproduc acum, aici, o poezie de Zaharia Stancu:

Nu am mai fost acasă demult

Nu am mai fost acasă demult
Mă gâtuie oraşul ca pe un miel fragil
Am uitat cum miroase busuiocul
Dar ochii mi-au rămas de copil.

Strada îmi mitraliază auzul
Scrâşnetul tramvaielor mi se pare un dric
Vorbele-mi sunt gloanţe ascunse
Dar ochii mi-au rămas de copil.

Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas de copil.

Noaptea mă visez într-un lan de secară
Am devenit mai ursuz, mai abil
Nu mai ştiu deosebi mărul de pară
Dar ochii mi-au ramas de copil.

Nu mi se mai arată nici mama în somn
Cu zâmbetul ei de înger umil
Dorm nu ca un vultur la pândă
Dar ochii mi-au rămas de copil.

Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas de copil.

Ochii, doar ochii mi-au rămas
Doar ochii mi-au rămas
Ochii mi-au rămas, doar ochii
Ochii mi-au rămas de copïl.


5 comentarii:

Anonim spunea...

Oare, la noi, să nu există alternativă, la aservire ?
Mă întreb şi eu, nu dau cu parul...deşi, văzând cum ne ajută aservirea să scoatem capul în lume, parcă ar trebui lovit undeva ! Decât să ne tot plângem că pârdalnica noastră de limbă, măruntă şi necunoscută, ne împiedica să ne afirmăm !Adică, vindem gogoşi, dar ne ţinem tot precum ne ştim... în anonimatul bineîngrăşător la osânză, pentru aserviţi, şi nu pentru toţi căţeii, cum crezuse Grivei...

Şerban Tomşa spunea...

Am citit, încă din copilărie, toate cărțile lui Zaharia Stancu - mai puțin Taifun și Oameni cu joben - și eram fascinat. Cineva mi-a povestit că se ducea periodic în satul său și îl punea pe directorul școlii să-i facă liste cu elevii săraci și foarte buni la învățătură, pentru a-i ajuta să-și continue studiile. Dincolo de păcatele sale, a lăsat amintiri de neșters tuturor scriitorilor cu care a venit în contact. I-a apărat și i-a ajutat pe toți. Probabil Că DRP l-a avut ca model.

Augustin spunea...

Da, mi-au povestit scriitori mai în vârstă cum ZS le aproba împrumuturi de 25-30 de salarii să stea acasă şi să-şi scrie cărţile.
Povesteşte Radu Cosaşu într-o nuvelă din Supravieţuiri cum juca teatru Stancu la telefon cu oameni importanţi din Comitetul Central pentru a obţine sume uriaşe pentru Uniune.Am aflat cum a preluat Casa Scriitorilor de la Neptun de la Maurer, dar aceasta avea doar două apartamente şi vreo cinci garsoniere, doar pentru conducere. Atunci a hotărât să facă o prelungire pentru o sută de scriitori pe serie... Nimeni n-a făcut mai mult vreodată pentru confortul scriitorilor...

george geacăr spunea...

i se dadea atat credit pt ca fusese om de stanga dinainte de venirea comunistilor la putere, dar mai ales pt ca scrisese romanul descult, un roman propagandistic comunist care atata influenta a avut (era studiat in scoala), incat imaginile lui cu tarani culegand struguri cu botnita la gura erau vii in memoria omului nou comunist chiar si dupa 1989. deci i se plateau serviciile

Tudor Cicu spunea...

Mie mi-a plăcut mult (o reiau adeseori doar pentru sufletul meu) poezia „Grâul s-a copt” din „Cântec șoptit”.volum din care am parodiat „Ady Endre” în ”Niciodată parodii...”. Da, e trist că tinerii l-au uitat, ca și pe Labiș... și nimeni nu le merge pe calea deschisă.