Poetul Vladimir Udrescu şi "catedrala de aburi a sufletului"...

·        Vladimir Udrescu – Îmblânzitorul de lumini (TipoMoldova, Iași, 2013, Colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană). Din cuvântul înainte al autorului: Spovedania unui învins, aflăm că Vlad Udrescu trebuia să debuteze editorial la Cartea Românească în 1971, având un referat de carte al lui Mircea Ciobanu pe cât de aplicat, pe atât de elogios. Dar volumul nu trece de cenzură, pentru că autorul avea la Securitate dosar de urmărire informativă încă din studenție, din anul 1966. Așa se face că apare în România literară abia în anii 2000, publicat de Constanța Buzea, iar în 2009 și 2010 publică primele două volume: scot cavaleria și, respectiv, dolor, cărți ce s-au bucurat de prodigioase aprecieri critice. Să reproducem doar o concluzie a criticului Cristian Livescu din Convorbiri literare: “Fără să fie textualist veritabil, din școala celor care leagă și dezleagă tainele textului, Vladimir Udrescu face parte din categoria poeților care debutează târziu și matur, cu o perspectivă formată asupra posibilităților limbajului simbolic de a înregistra în poezie curenții instinctivi ai lumii de azi spre cea de mâine.“ Volumul este unitar tematic și valoric, e chiar exemplar în acest sens. Desenul poemelor e de o mare finețe, iar discursul e de o vagă inspirație expresionistă, curgând lin pe linia subțire dintre livresc și trăire tensionată, ca-n aceste câteva umbre: “în noaptea catedralei/de aburi a sufletului se ivește/memoria/pe două cărări/lațul se strânge și istoria/glisează ușor/înspre un bănuit continent//fii foarte atent zice sfetnicul orb/cu stiletu-ntre dinți/la capătul acestui principiu/se naște vecia/cum firul de vis/coboară-n abis//de ivoriu e raza infernului/din ochiul interzis/știu desigur/e o clepsidră în care s-a scurs/apocalipsa visată/cum ar fi semnul de carte/al prințului/în amurgul valpurgic//doar câteva umbre-ți calcă/pe urme/ca și cum ai veni/să anunți facerea lumii”. Scriind poeme de-o asemenea profunzime în substanță și de o asemenea finețe stilistică, Vladimir Udrescu cel tardiv ieșit la lumină ar trebui să nu mai facă spovedanii de învins, ci mărturisiri de învingător.