duminică, 8 iunie 2014

Rusalii la Tecuci Kalinderu

Am însoţit pe nişte prieteni la Tecuci Kalinderu, sat din Teleorman. Am oprit maşina direct la cimitir, unde mai bine de o mie de oameni (din sat, dar şi rude venite de la Roşiori de Vede, Alexandria, Bucureşti), strânşi la mormintele rudelor lor, dădeau pachete cu mâncare la săraci, dar şi schimbau ei între ei. Un obicei de care nu ştiam nimic până acum. Străchini şi castroane pline cu mezeluri, brânzeturi, cozonac, colivă, dulciuri, linguri de lemn alb, cireşe şi căpşuni şi le dădeau de pomană unii altora. Mi-a spus cineva că e singura oară în an, de Rusalii, când lumea se strânge voioasă la cimitir, nu pentru a-şi plânge morţii, ci pentru bucuria de a dărui unii altora pomană din pomană, cu care să construiască Raiul. Mi-a adus aminte de zisele Sfântului Apostol Pavel: "Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cu inima sa, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel ce dă cu voie bună". Dacă te uitai peste cuprinsul cimitirului de la Tecuci Kalinderu, vedeai că toţi dăruiau cu voie bună. Pe cruci şi pe morminte erau aşezate crenguţe înfrunzite de nuc, usturoi verde, pelin şi flori.

4 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

Un astfel de obicei, observ că se petrece la Negoșina, satul socrilor mei decedați, unde m-am nimerit de Rusalii, ca zi liberă și am mai zăbovit pe la stupii care n-au cules mai nimic de după înfloritul salcâmilor. Sunt mai multe cauze, aici, nu are rost să le comentez. Am obeservat, cum dis de dimineață bătea toaca la biserica din sat, apoi clopotele, chemând enoriașii la biserică. Ca niciodată, au venit oameni din toate părțile Buzăului. Localnici, copiii satului risipiți, acum, prin lume, oameni de prin satele apropiate... mașini după mașini coborau pe ulița noastră, în jos, spre biserică, ca niciodată. Am luat găleata și am cobărât la fântâna din jos de biserică și am trecut pe acolo, de am observat cum oamenii stăteau și pe afară, nu încăpuseră toți în mica biserică, apoi, mulți alții, umpleau strada. După slujbă, afară, în curtea bisericii s-a ținut praznicul pomenirii, unde au mâncat au băut și și-au spus poveștile lor. Cu o zi înainte un om de-al satului, mai înstărit a alergat după mâncare și băutură și s-a îngrijit de praznicul de după slujbă. E un obicei care se ține numai de Rusalii, mi-a zis soția. Cam pe la ora unu spre două au început să urce, dinspre biserică, pe strada noastră, în sus spre autobuz ori spre casele lor. Eram la poartă și unii ne dădeau binețe, ba se opreau să ne spună să nu vindem casa, să venim pe aici, să ținem de locuri... Ce a fost acolo, la biserică, nu știu că n-am fost, dar, cum spuneți fiecare a dăruit pentru ei și ai lor, pentru tot neamul lor, la săraci, la cerșetori și la cunoscuți, să fie primit!

Augustin spunea...

Da, obiceiurile se aseamănă sau se despart de la sat la sat... Până la urmă, românii găsesc prilej din orice de a sărbători, iar asta nu e rău... Să bem şi să mâncăm, dar să găsim şi un pretext cu substrat creştin!...

Fleur spunea...

si mai este un obicei in Teleorman.Luni, a doua zi de Rusalii, femeile fierb apa si spala copiii pe picioare.,, spalatul de picioare'' se numeste. Dupa care, copiii sunt invitati la masa, unde se serveste orez cu lapte sau colarez, apoi fiecare primeste dulciuri...
poetic suna asa:
Mama mamei aduce vase de aramă,
cu apă caldă.
Le aşază pe iarbă.
Pune foi de brusture în jurul lor
şi spală picioarele copiilor.
Câte unul pentru fiecare mort.
Mai întâi băieţii, apoi fetele.
Fetele îi iau mai mult timp.
Le pune ciorapi de mătase,
le strânge fustele pe coapse,
cu sârmă ghimpată,
să nu se vadă cerul.

Daca treceati aseara pe la mine,surprindeati ritualul in direct, fiindca am fost la parintii mei si i-am rugat sa-l indeplineasca pt noi, in avans...

Augustin spunea...

Nici de acest obicei nu ştiam...
Anul viitor ma voi lăsa spălat pe picioare cu ...ţuică.