marți, 4 decembrie 2012

Politica preşedintelui Masăverde: "Aşa vreau eu!"

Aşadar, după 29 iulie, timp de patru luni aşa-zisul preşedinte a stat cu capul la cutie. Noi am crezut că uite săracul, nu mai poate scoate capul în lume de ruşine, şi ce ruşine mai mare poate fi pentru un preşedinte decât trimiterea acasă de 7,5 milioane de români din cei ...5,2 milioane care te-au ales". Ei bine, nu, omul e şui, e dus cu capul, trece din beţie în mahmureală dimineaţa şi din mahmureală în beţie la prânz, iar - odată cu declanşarea campaniei electorale - apare seara, înainte de beţia finală şi precizând de trei ori că nu se află campanie electorală, el aia face: campanie electorală. Se simte dator faţă de echipa tot mai subţire de blonde şi de dulăi care l-au susţinut astă-vară. Dar, nu numai asta. Omul e disperat, îi fuge pământul de sub picioare. Dar, pe cât trage mai tare în adversarii politici, pe atât lumea va merge mai abitir la vot şi-i va da peste bot, ca să fac versuri proaste. Eu am şi scris aici că nu voi merge să votez până nu-mi vor spune cei de la USL ce-au făcut cu votul meu astă-vară. După ieşirea disperată de aseară a preşedintelui ilegitim, încep să mă răzgândesc. S-ar putea să merg.

Lucrurile par simple. USL e cotată cu 55-60 la sută, iar ARD cu 12-17. Premierul nu poate fi decât cel dorit de USL, altul nu va trece de Parlament. Ce mai e de discutat aici? Şi prostul satului înţelege. Numai preşedintele Masăverde zice că nu vrea el. Ba, o să vrea. Poate numai dacă alege să se sinucidă politic. Numirea altui premier decât cel agreat de alianţa câştigătoare, oricum ar intrerpreta el Constituţia, înseamnă în secunda următoare suspendarea.

Dar, să observăm că omul e paranoic. Îşi închipuie că dacă poate sta în continuare la Cotroceni fiind de drept demis de referendum, crede şi că va numi premier pe cine vrea, în dispreţul unei ţări întregi. Am o speranţă că de data asta se va zbate ca peştele pe uscat.

5 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

Flambustă...
(parodie după George Bacovia)

De-atâtea zile suspendat
Mă văd cum gem pierdut în pat...
Cu gând la blonda mea din pustă
Cu ochi lascivi, la trup: flambustă.

Şi parcă dorm pe un vapor
Şa cap cu perna „Orbitor”.
Tresar şi-mi pare că Elenei
Nu i-am dat cheia din pridvor.

Un gol istoric mă apasă
Că Boc nu-şi ascuţi o coasă...
Şi-n lan, ca spicul, să vă-ndoaie
Castraţi ca porcii fără coaie.

De-atâtea zile, tot aud
Tot tresărind, tot aşteptând...
Popor de blonde strâmte-n fustă
Tot fluturându-mi o flambustă
Pe la celula mea lacustră...

P.S. N-am nici un merit, atât timp cât autorul postării, îmi hrăneşte visele...

Augustin spunea...

Minunat. Faceţi cât de curând de-un volum!

Tudor Cicu spunea...

Ehei! E departe acest vis... Dar, ca orice vis, poate fi realizat. Numai să-mi dea proprietarul posterilor acestea, motive de inspiraţie, că cerneală avem! La mai multe şi domniei voastre!

Augustin spunea...

Dar, parcă mă lasă nervii să tot înregistrez aberaţiile unui om bolnav copt de putere, de paranoia, de dictatită, de alcoolism...

Tudor Cicu spunea...

Din nebuniile regilor săi, Shakespeare a scos capodopere, asta, nu trebuie uitat, deşi, "epilepticul" nostru ne dă multe frisoane. Când spun asta, am în memorie dimineaţa unei zile de februarie 1957... Murise Petru Groza. Aveam cinci ani, şi am alergat cale de 3-4 străzi, era la ţară, acolo unde doar fratele tatei avea radio, ce funcţiona cu 2 baterii de pile, mai mari ca acea cutie dinaintea căreia ne încolonasem mic şi mare, şi plângeam cu toţii. Ceremonialul acela al înmormântării impresionase un sat întreg. Am stat în plină stradă şi în frig, până l-au condus la cimitirul Ghencea, pe Petru Groza. De mult timp, probabil, n-a mai avut satul acela, o astfel de înmormântare în direct. După ce a trecut ziua aceea, tot mai puţin s-a auzit , apoi , de Petru Groza. AŞA va fi şi cu limbricul neamului acesta. Vom uita că a existat. De aceea, timpul, cât îl mai avem, ne dă ghes să scriem. Măcar, cât un micuţ, acolo, Shakespeare român, ca semn, că şi nebunii noştri, sunt "geniali" când sunt storşi şi transformaţi în literatură. Aşa că, mergeţi înainte!